Sărăcia, îmbătrânirea populației și depopularea sunt fenomenele care pun stăpânire pe satul românesc. În Mehedinți, tabloul este același: sate răsfirate pe coline înalte, case ale căror uși nu au mai fost deschise de ani, bătrâni ce așteaptă să își mai vadă măcar odată copiii plecați departe. Comuna Pădina are același destin. Puțin peste 1.000 de suflete își mai duc existența în cele șase sate ale localității. Mai bine de jumătate dintre ei au peste 60 de ani, iar de la un recensământ la altul numărul lor scade tot mai mult.
Situată la 50 km de Drobeta Turnu Severin şi 20 km faţă de oraşul Vânju Mare, comuna Pădina este încă o confirmare a faptului că satul românesc sărăcește, îmbătrânește și se depopulează. În cele șase sate ale localității – Pădina Mare, Pădina Mică, Iablăniţa, Bibăn, Olteanca, Slaşoma – își duc existența 1.300 de oameni și de la un recensământ la altul sunt tot mai puțini. „60 la sută dintre localnici au peste 60 de ani, iar una din două gospodării are un membru care lucrează în străinătate. (…) Stăm foarte rău la capitolul locuri de muncă. Orașul cel mai apropiat de noi este Vânju Mare, care e închis. Înainte erau uzina mecanică, fabrici, iar oamenii aveau un loc de muncă acolo. După revoluție, a început declinul și tot mai mulți au luat drumul străinătății. Lipsa locurilor de muncă este o problemă națională. Ar fi bine dacă printr-un program guvernamental s-ar face locuri de muncă în Vânju Mare pentru că avem oameni pregătiți, dar nu au unde lucra. Se vorbește de un parc industrial în care să se facă mii de angajări, dar este un proiect care se lasă așteptat“, a spus Dumitru Boceanu, primarul din Pădina.
Agricultura, singura sursă de venit
Oamenii însă nu mai așteaptă și încearcă să găsească soluții. Pentru mulți dintre ei, străinătatea a fost prima opțiune. Pentru cei rămași, agricultura constituie singura sursă de venit. Cei în vârstă și-au dat terenurile în arendă ori le-au vândut. Cei tineri au început să investească, ajutați și de fondurile europene. „În ultimii cinci ani, foarte rar găsești o bucățică de pământ nelucrată. Din cele aproximativ 5.700 de hectare de teren agricol, peste 3.000 sunt lucrate organizat de fermieri care au luat terenuri în arendă. Terenurile au fost însă și vândute. Cam 2.000 de hectare s-au vândut în ultimii zece ani, iar cei care le-au cumpărat le-au arendat agricultorilor din localitatea noastră. Prețul unui hectar este de 1.200 – 1500 de euro, depinde și de calitatea lui. La nivelul comunei, în fiecare sat s-au ridicat tineri care au avut curajul să își înființeze o societate şi să ia în arendă de la cetăţeni terenuri şi să le muncească. De asemenea, avem o societate cu 2.000 ha, dintre care la noi sunt 1.500, iar acest lucru ne-a bucurat pentru că se dezvoltă și comuna și îi ajută și pe oamenii vârstnici să aibă un trai mai bun prin arenda pe care o primesc“, a spus primarul.
Pe lângă munca pământului, oamenii se ocupă și cu creșterea animalelor. Sunt fermieri care au și 500 de animale, dar problema cea mai mare cu care se confruntă este lipsa pieței de desfacere. „Își vând produsele prin târguri, îşi fac clienţi pe la oraș, fiecare se descurcă așa cum poate. Noi nu avem o piață pentru că suntem aproape de târgul de la Vânju Mare și merg acolo. Noi, fiind deviaţi de la arterele principale, e accesul mai greu la şi nu a rentat să facem un târg“, a mai spus Dumitru Boceanu.
Numărul mic de locuitori, piedică în calea dezvoltării comunei
Autoritățile susţin că fac eforturi să schimbe înfățișarea așezării, dar cum bugetul local este mic, finanțările guvernamentale sau fondurile locale rămân singurele soluții. Și aici apar însă sincope. „Banii care se repartizează comunelor se dau după criteriul populației. Nu ține nimeni cont că avem de întreţinut 30 de kilometri de drum comunal. Am avut două tentative de a depune proiecte pe fonduri europene și au picat tot din cauza criteriului populației. Din 20 de puncte, am primit doar 1,1. Din 30 de kilometri de drumuri am asfaltat doar 10 prin programul PNDL 1. Pe PNDL 2 am depus trei proiecte, iar pentru două am semnat contracte de finanțare. Dacă am rezolva problema drumurilor, bucuria oamenilor ar fi mai mare“, a mai spus primarul.
Investiții se fac și în lăcașurile de cult din comună. „Avem biserici în fiecare sat, pe care le-am renovat. În Pădina Mică, biserica are o istorie deosebită. Acum 70-80 s-a început construirea ei, s-a ridicat până la un anumit nivel și a fost trăsnită, iar atunci s-au sistat lucrările. A rămas așa multă vreme, motiv pentru care în față am făcut o biserică micuță, pentru ca oamenii să aibă acces la slujbe. Acum însă am obținut dezlegare să continuăm lucrările, dar cheltuielile sunt enorme“, a mai spus Boceanu.
Loc al oamenilor credincioși și liniștiți, al peisajelor frumoase și pitorești, comuna Pădina tânjeşte după întoarcerea tinerilor pe plaiurile natale. În caz contrar, numărul copiilor va fi tot mai mic, iar puținele unități de învățământ care au mai rămas nu vor mai avea pentru cine să își deschidă porțile. „În satul de centru, Pădina Mare, școala are 15 săli de clasă și odată toate erau pline cu copii. Acum 15 ani, clasele V-VIII s-au desființat și copiii merg la Corlăţel, comuna vecină. Sunt 68 de elevi în această situație. Cei 18 copii din clasele I – IV se strâng la Școala Pădina Mare, iar 15 merg la Slaşoma şi învaţă simultan. Grădiniță avem doar la Slaşoma și acolo sunt 24 de copii“, a încheiat primarul.
