Mama Nicoliţa este unul dintre miile de bătrâni care îşi petrec ultimii ani din viaţă la un cămin. Singurul ei copil a fost nevoit să plece în Italia, pentru a oferi un trai decent familiei lui, iar mama, bătrână şi bolnavă, a preferat un cămin decât singurătatea. Orice ar face, nu mai poate schimba nimic, iar acest lucru o determină să nu aibă regrete. Dorinţa de a mai trăi se leagă, inevitabil, de copilul ei, pe care vrea să îl mai strângă în braţe măcar câţiva ani, în fiecare lună august.
Nicoliţa Stancu are 80 de ani şi a ajuns la căminul de bătrâni în luna august a acestui an. Nu ar fi vrut să vină aici, însă absența fiului său şi neputința de a se mai descurca au convins-o că aşa este cel mai bine. Are privirea blândă, însă chipul îi este marcat de tristeţe. „Am venit aici pentru că am văzut că nu prea mai am forţă să mă descurc, iar copilul meu este plecat în Italia. La cămin am cu cine să schimb o vorbă, acasă eram singură. Copilul mă vizitează foarte rar, are concediu doar în luna august. Însă, anul acesta a venit şi în noiembrie, pentru că a avut nişte treburi de rezolvat. Mi-a adus de toate“, a spus bătrâna, arătând cu mâna spre nişte plase pline cu alimente. Când vorbeşte despre fiul său, mama Nicoliţa se emoţionează teribil, iar în ochi i se citeşte satisfacţia că sacrificiile ei nu au fost în zadar. „Am un copil minunat. E foarte inteligent şi mă bucur că a mers la facultate şi că a devenit inginer. Ne iubim reciproc, e suflet din sufletul meu“, spune bătrâna cu lacrimi în ochi.
„Am divorţat când avea copilul doi ani şi jumătate“
Viaţa nu a fost deloc uşoară pentru mama Nicoliţa. Îşi aminteşte clar suferințele pe care le-a îndurat încă de când era copilă. S-a măritat la 18 ani cu un bărbat căruia îi plăcea să bea şi să îşi piardă nopţile prin diverse localuri. A făcut un copil, pe care apoi a fost nevoită să îl crească singură. „Când avea băiatul doi ani şi jumătate, m-am despărţit de soţ. Din fericire, am avut un loc de muncă şi un salariu bun şi am putut să mă descurc. Am avut destul de multe greutăţi, dar le-am făcut faţă“.
Abia după ce a divorţat a cunoscut marea iubire, dar nici de aceasta nu a avut parte mult timp. „După ce m-am despărţit de soţul meu, am cunoscut o persoană pe care am iubit-o mult, însă am aflat că avea familie şi am decis să renunţ. A fost singura mea iubire şi am suferit foarte mult. Nu m-am mai căsătorit niciodată. Am aflat, mai târziu, despre el că şi-a luat viaţa. Şi acum îmi amintesc cu drag de el“, a povestit bătrâna.
Şi-a pierdut ochiul în urma unui accident în tren
Ani la rând a trudit pentru copilul pe care avea datoria să îl crească. Pentru că ştia ce înseamnă să nu ai un tată alături, femeia i-a oferit tot ce a putut ca el să nu ducă lipsă de nimic. A trăit întotdeauna cu sentimentul că fiul ei este motivul pentru care trebuie să meargă înainte şi să nu renunţe. Iar singura care a ajutat-o să răzbească a fost mama, care a avut o poveste de viaţă foarte asemănătoare cu a ei. După ce a lucrat ani buni ca economist, Nicoliţa Stancu a ajuns la pensionare, iar atunci a avut parte de o altă încercare dură. Venea din judeţul Vâlcea, cu trenul, spre Craiova. Fusese, împreună cu o prietenă, în prima ei vacanţă de când se pensionase. La un moment dat, aproape de o staţie în care ar fi trebuit să oprească, trenul a frânat brusc, iar femeia a fost lovită violent în cap de un obiect. În urma acestui incident şi-a pierdut un ochi. A fost unul dintre cele mai mari necazuri din viaţa ei, care oricum nu a fost prea fericită. „Pentru mine a fost îngrozitor. Plecasem într-o excursie şi am rămas fără ochi. Din cauza accidentului mai am pierderi de memorie câteodată. Nici acum nu îmi amintesc foarte bine ce s-a întâmplat în clipa aceea“, a povestit femeia.
„Aş vrea ca Dumnezeu să îmi lungească zilele ca să îmi mai văd nepoţii“
O mare parte din viaţă l-a avut alături doar pe fiul ei, însă acum mai are încă două motive care o întăresc şi îi oferă un strop de bucurie în zilele în care bătrâneţea şi boala sunt foarte greu de dus: cei doi nepoţi, un băiat şi o fată, care o sună aproape în fiecare zi. Se roagă zilnic pentru ei în faţa icoanelor pe care le are lângă pat şi speră să apuce cât mai multe luni august pentru a-i vedea. „Îi iubesc foarte mult, iar fetiţa, care este mai mare, îmi seamănă foarte mult. Mă bucur când vin în ţară şi trec pe la mine. Vorbim la telefon foarte des. Îmi spun numai lucruri frumoase şi că mă iubesc“, a spus bătrâna zâmbind. De Crăciun, mama Nicoliţa şi-ar dori doar sănătate. „Nu am ce să vreau altceva decât puţină sănătate. Să mă mai lase Dumnezeu să mă mai bucur de copil şi de nepoţi, să-mi mai lungească zilele“, a mai spus bătrâna.
