Hobiţa, Peştişani, Gorj. De aici şi-a tras seva marele sculptor Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă a culturii româneşti, care a plecat de pe aceste meleaguri şi a cucerit lumea. Aceasta ar fi prima carte de vizită a localităţii. Din fericire, comuna Peştişani se poate lăuda nu numai cu oamenii talentaţi, harnici şi ospitalieri, ci şi cu frumuseţea locurilor.
De la elevi de şcoală generală până la absolvenţi de facultate, de la oameni simpli până la literaţi, toată lumea ştie de maestrul Constantin Brâncuşi, mândria satului gorjean Hobiţa, din comuna Peştişani. Situat la 120 de kilometri de Craiova, Hobiţa este satul în care s-a născut pe 19 februarie 1876 marele sculptor Constantin Brâncuşi. Pe o stradă umbrită de sălcii şi pomi fructiferi ajungem la Casa Memorială „Constantin Brâncuşi“.
O întâlnim pe Doina Pană, muzeograf, care cu voce domoală ne povesteşte istoria acestei case în care Maria şi Nicolae Brâncuşi şi-au crescut cei şapte copii. Casa Memorială „Constantin Brâncuşi“ a fost construită în 1850 şi a fost lucrată de tatăl marelui sculptor.
„Casa este din lemn de stejar, tăiat în perioada de iarnă pentru că atunci lemnul nu este în sevă şi se conservă foarte bine. Este o casă specifică zonei noastre și are trei încăperi. Prima este camera de locuit. Aici cei şapte copii, doi părinţi şi la un moment dat şi o bunică dormeau pe paturi de scândură fără saltea. Camera are soba oarbă, la care focul se făcea în bucătărie şi se încălzea camera. În cameră se află lada de zestre pentru fete, care era umplută cu lucruri ţesute în război sau cusute cu mâna. Tot aici se găsesc războiul de ţesut al mamei, icoana familiei şi diferite fotografii care-l înfăţişează pe marele Brâncuşi în diferite ipostaze, de când era elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova până la vârsta de 70 de ani.
A doua încăpere este bucătăria sau casa cu foc, unde se pregătea mâncarea pe vatră. De pe vatră era intrarea în cuptor, unde se făcea focul şi pentru soba oarbă. Deasupra vetrei se găseşte hota sau corlata, cum se numea atunci, care absorbea fumul care se ducea în pod. Fumul se depunea pe şindrilă şi conserva lemnul. Pe vatră se găseşte ţestul în care se făcea pâinea sau mălaiul, ceaunul pentru mămăligă şi oale de diferite dimensiuni. Lângă vatră este o masă improvizată, acolo ţineau oalele, străchinile, postăvile de frământat, lada pentru alimente. Aici stăteau la masa rotundă cu trei picioare şi pe scaunele micuţe membrii familiei Brâncuşi“, spune Doina Pană.
Pentru a-şi aminti de locurile natale, Brâncuşi avea în atelierul din Paris o astfel de masă la care-şi servea prietenii cu ouă ochiuri, mămăliguţă, varză murată cu boia de ardei şi ţuică de prună.
„Pe pereţii bucătăriei se găsesc oale şi ulcele de diferite dimensiuni, balanţele, lingurarul şi sărăriţa. În a treia încăpere este cămara sau celaru. Aici ţineau alimentele. Acum se găsesc obiecte de prins peşte, vârţa, cotăriţa şi leasa, putineiul pentru unt, capcana de prins şoareci sau dihori, pieptănuşii pentru lână şi cânepă. Sala este destul de lată şi lungă cât ţin cele trei încăperi. Vara, de obicei, se dormea afară pe pături sau pe cojoace şi ţineau şi sania pe care se mai şi dormea, iar iarna această sanie era folosită la transportul lemnelor, al fânului.
Lângă casă se găseşte pătulul pentru porumb. Sus se punea porumbul şi jos se ţineau păsările, care mâncau ce cădea din pătul. Lângă casă este un trunchi de copac scobit în interior, fără fund, un fel de maşină de spălat rufe, pârlău oltenesc, specific acestei zone. Jos se puneau paie, după aceea un strat de rufe umezite, un strat de cenuşă, şi tot aşa până se umplea, se puneau patru-cinci găleţi de apă fiartă. Rufele erau lăsate la macerat câteva ore sau chiar o zi, după care se scoteau, se duceau la râu, se băteau cu maiu, erau limpezite şi deveneau albe. În curte mai este pivniţa unde se găseşte cazanul de ţuică, butoiul cu cercuri de lemn. Lângă pivniţă este un stup, buduroiul pentru albine sau ştiubei cu miere“, a spus Doina Pană.
Şcoala de ieri şi de azi
Fiu al Gorjului, Brâncuşi a făcut prima clasă primară la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni, sat component comunei. Ajungem la şcoală să vedem cum s-a păstrat memoria celui care a înnoit limbajul și viziunea plastică în sculptura contemporană. În curtea unităţii de învăţământ tronează bustul lui Constantin Brâncuşi, iar şcoala face parte din campusul Liceului Tehnologic care-i poartă numele din comună.
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi“ din Peştişani mai are în componenţă două şcoli primare în Brădiceni şi Boroşteni, şi încă cinci grădiniţe: două în Peştişani şi câte una în Brădiceni, Frânceşti şi Boroşteni. Aici învaţă aproximativ 600 de elevi. Pentru a-i păstra vie memoria, conducerea liceului i-a dedicat un mic muzeu marelui sculptor şi în fiecare an, împreună cu elevii, îl comemorează de ziua liceului pe omul care a făcut cunoscut Gorjul pe continentele lumii.
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi“ din comuna Peştişani a sărbătorit acum doi ani 50 de ani de la înfiinţare.
„Acum doi ani, la «Jubileu 50», când au fost şi zilele liceului, am avut o serie de invitaţi din toată ţara. Am reuşit să strângem o parte din liceele care poartă numele Constantin Brâncuşi. În total sunt 16, iar jumătate dintre ele au particitat la manifestările organizate de noi. Sperăm ca la următoarele întâlniri să ne strângem mai mulţi“, a spus Laurenţiu Sandu, directorul adjunct al Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuşi“ din Peştişani.
Proiecte europene pentru elevi
Şi pentru că există cadre didactice devotate meseriei şi pentru că elevii vor să se dezvolte intelectual, în acest liceu se derulează o serie de proiecte, care au reuşit să-i formeze şi să-i iniţieze pe elevi pentru meseriile pe care le vor practica.
„În şcoala noastră, în ultimii trei ani s-au desfăşurat o serie de proiecte europene, primele patru au fost pe fondurile «Leonardo Da Vinci» şi au fost în locaţii din Europa, unde elevii au desfăşurat stagii de pregătire practică. Două au fost în Germania, la Leipzig şi două în Polonia, la Wroclaw. De anul trecut, şcoala este prinsă într-un nou proiect european numit Erasmus +, care se derulează pe parcursul a doi ani, în care avem ca parteneri alte două licee din Gorj: cel din Bustuchin şi cel din Baia de Fier. 60 de elevi din cele trei licee pleacă să desfăşoare practică pe specializare tehnologică în Leipzig şi Wroclaw. Oferta educaţională a liceului pentru 2015-2016 cuprinde o clasă de operator tehnică de calcul şi o clasă de şcoală profesională, specializarea mecanic auto. Avem ofertă pentru şcoala de maiştri – electrician în construcţii şi o şcoală postliceală – tehnician echipamente periferice şi birotică. Avem aprobată şi o clasă pentru învăţământul seral pentru tehnician întreţinere şi reparaţii.
În şcoală se derulează acum un proiect în care elevii de clasa a XI-a sunt prinşi în două firme de exerciţiu. Una este o agenţie de turism şi alta este o editură de carte. Avem un ansamblu folcloric, «Cânt şi joc», care chiar a participat acum două săptămâni la un festival al portului popular, unde au fost prezente şi alte ansambluri din localităţile vecine“, a spus Laurenţiu Sandu.
Monografia unei comune ilustre
Şi pentru ca, odată cu trecerea timpului, oamenii să nu uite aceste locuri, cel mai vechi cadru didactic de la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi“, fiu al Peştişaniului, profesorul Petre Cornoiu, împreună cu alţi fii ai comunei s-au pus pe treabă şi vor scoate în curând monografia localităţii. Petre Cornoiu spune că deţine un record, pe care alţii nu-l au. S-a născut în această comună, mai precis în satul Hobiţa, satul lui Brâncuşi, şi a rămas aici. De 41 de ani, sute de elevi au învăţat matematica de la Petre Cornoiu.
„Am făcut studiile în comună până la terminarea liceului. Am fost plecat de aici doar când am urmat cursurile Facultăţii de Matematică din Craiova. O jumătate de an am fost repartizat la Liceul Teoretic Strehaia şi o jumătate de an mi-am satisfăcut stagiul militar. Din 1974 sunt profesor la acest liceu. Am lucrat şi lucrez în continuare la o monografie a comunei Peştişani împreună cu un colectiv din care aş vrea să-i menţionez pe rectorul Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu Jiu, Moise Bojincă, şi pe generalul Constantin Codiţă, ambii fii ai comunei Peştişani. Contribuţia mea nu este atât de mare ca a dânşilor, dar, într-o oarecare măsură, am participat și eu. Monografia cuprinde două părţi. Prima parte, cam 80%, este făcută de domnul Arimia, fostul director al Arhivelor Statului, care acum câţiva ani buni a venit în localitate şi a cules foarte multe date de la instituţiile comunei, şi e completată de noi, ceilalţi, care lucrăm la monografie. Acum se face corectura finală şi urmează ca, într-o lună, monografia de 400 de pagini să iasă de sub tipar şi îi vom pregăti lansarea. Majoritatea oamenilor din comună au fost dornici să ne ajute în activitatea de documentare. Datele vor face obiectul celei de-a doua părţi a monografiei. Am imortalizat case vechi ale satelor comunei, fotografii ale unor persoane şi personalităţi din localitate. La oamenii de seamă din comună am făcut un fel de tabletă cu date ceva mai multe legate de activitatea acelor persoane, oameni care au păstrat tradiţii şi meşteşuguri din zonă. Partea a doua a monografiei va fi lansată, sperăm, în cel mult un an“, a spus profesorul Petre Cornoiu.
Biserica de lemn i-a adăpostit pe pandurii lui Tudor Vladimirescu
Oamenii din Peştişani se pot lăuda şi, fără modestie, au cu ce să se mândrească. Nu numai cu unităţile de învăţământ cu cadre didactice devotate şi elevi silitori, ci şi cu lăcaşuri de cult care atrag turişti din ţară şi din străinătate. Aflăm de la un localnic că nu trebuie să ratăm vizita la Biserica din lemn din satul Frânceşti. Şi cine altul ar fi mai nimerit să ne spună despre minunea păstrată de sute de ani decât preotul Constantin Croicu, cel care a participat la resfinţirea ei.
„Biserica monument istoric cu hramul «Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă» este construită din anul 1819. Această bisericuţă, care aparţine satului Frânceşti, se pare că a adăpostit pentru o noapte câţiva panduri din ceata lui Tudor Vladimirescu, în 1821. Ea succede alteia din satul Frânceşti, care se pare că a fost arsă de către turci în 1760. Biserica «Sf. Mare Mucenic Gheorghe» a deservit nevoile de credinţă ale locuitorilor din Frânceşti până în anul 1908, când s-a terminat construcţia bisericii celei mari, făcută din zid, şi s-a slujit paralel în cele două. După 1948 a fost închisă cultului de către regimul comunist până în anul 2006, când un grup de iniţiativă numit «Fiii satului Frînceşti» a renovat această biserică. În 28 iulie 2006, biserica a fost resfinţită de ÎPS Teofan, mitropolitul de atunci al Olteniei, spre marea mea bucurie pentru că eu, fiind fiu al satului Frânceşti, m-am născut cu această biserică nu numai în ochi, dar şi în suflet. Aici noi ne rugam, copii fiind, nu numai în zilele de sărbători, dar şi în zilele de lucru, pentru că biserica era deschisă şi orice om putea să intre să se roage. Acum se fac slujbe începând de la Sfântul Gheorghe, 23 aprilie, şi în ultima duminică din lunile mai, iunie, iulie, august şi septembrie. Pentru că bisericuţa este de lemn, se închide în restul anului. Foarte multe perechi au venit aici să se cunune. Am avut cupluri şi din alte oraşe ale ţării, chiar şi din străinătate. Unii dintre ei s-au întors aici şi şi-au botezat copiii, spunând că este o bisericuţă cu mult har. Într-adevăr, orice biserică are har, dar această bisericuţă are ceva în plus: vechime şi o arhitectură deosebit de frumoasă“, a spus părintele Constantin Croicu.
Realizări
Comuna Peştişani, aşezată într-o zonă de deal, în partea de nord-vest a judeţului Gorj, şi-a ocrotit locuitorii şi le-a oferit posibilitatea de a trăi decent fie din creşterea animalelor, fie din exploatarea lemnului şi, mai nou, din turism. Cei 3.900 de locuitori îşi duc traiul în satele Boroşteni, Peştişani, Săuca, Frânceşti, Gureni, Hobiţa şi Brădiceni.
Peştişani este o comună frumoasă, unde Bistriţa a creat o vale de vis, iar oamenii au făcut două lacuri de acumulare: Vâja şi Clocotiş, unde peisajul atrage turişti în zilele călduroase de vară, după cum mărturiseşte Ilie Fuiorea, viceprimarul comunei Peştişani. Ne vorbeşte de locurile frumoase din zonă şi recunoaşte că e loc şi de mai bine.
„Comuna s-a dezvoltat mult şi s-au creat condiţii pentru locuitori. Avem astfalt pe majoritatea uliţelor comunei. Reţeaua de apă are 478 km şi există în toate gospodăriile. Avem un proiect depus pentru canalizare şi altul pentru reasfaltarea drumului Peştişani-Hobiţa până la Casa lui Brâncuşi. Am terminat şi 7 km de drum pentru exploataţiile de la Gureni la Drăgoieşti.
La noi, pădurea este foarte însemnată, aşa că în comună sunt multe gatere şi circulare. Avem o obşte foarte puternică – obştea Peştişani – care deţine circa 1.200 de hectare de gol alpin şi pădure. Este a doua obşte pe ţară ca mărime şi avem un mare avantaj, că pe lângă exploatarea lemnului, obştea a făcut şi alte activităţi: o păstrăvărie, o pensiune în vârful muntelui. Este bine, dar e loc şi de mai bine“, a explicat viceprimarul Fuiorea.
Dorinţe
Comuna Peştişani este foarte frumoasă şi pentru a populariza aceste locuri autorităţile locale au reuşit cu bani europeni construirea unui centru de informare turistică, care a fost inaugurat în 2014 şi unde doi angajaţi pot furniza informaţii celor care se opresc aici.
„Dorim ca acest centru să facă legătura între tot ce înseamnă Valea Runcului, Tismana – Mănăstirea Tismana, care este la zece kilometri de Peştişani, şi toate frumuseţile localităţii noastre. Vizitatorii pot afla despre pensiunile din zonă, despre agroturismul de aici.
Pe 29 iunie organizăm «Sărbătoare nucului», iar la începutul lunii mai am avut Festivalul «Dor şi cânt». În satul Săuca, oamenii trăiesc ca acum 50 de ani, cresc animale, se gospodăresc frumos şi-şi duc traiul într-un mediu curat şi nepoluat“, a mai spus vicele Fuiorea.
Într-adevăr, la Peştişani aerul pare mai curat şi poate chiar este, dar ceva ce nu poate fi contestat este că zona este frumoasă, liniştită şi atunci când te aşezi pe o buturugă pe malul Bistriţei simţi cum te încarci cu energie. Plecăm cu speranţa că românii vor veni să vadă locul de baştină al marelui Brâncuşi sau Valea Bistriţei, lacurile de acumulare sau bisericile, statuile sau casele bătrâneşti, şi se vor întâlni cu gorjenii din Peştişani, mândri şi harnici.
Un om informat e un om câştigat
„Lipsa de informaţii este cel mai mare inconvenient. Noi lucrăm cu consultanţa pentru a aplica pentru proiectele de finanţare, dar intenţionăm să deschidem un birou de consultanţă cât mai curând. Unele măsuri au apărut pentru crescătorii de animale, pentru micul fermier etc. şi, deocamdată, îi îndrumăm pe doritori către biroul de la Târgu Jiu, pentru informare“, a spus vicele Fuiorea.
