După ce le-au fost dărâmate chioşcurile din Craioviţa Nouă, oamenii şi-au întins pe jos marfa rămasă şi o vând sub cerul liber, chiar dacă riscul să primească amenzi este foarte mare.
În Piaţa din Craioviţa Nouă au fost dărâmate aproape toate chioşcurile unde se vindeau haine şi încălţăminte. Pentru primărie nu a contat că oamenii aveau aceste afaceri de o viaţă şi i-a obligat ca în doar două zile să-şi strângă marfa şi să plece. După demolare, singura soluţie ca să vândă marfa rămasă a fost să-şi întindă produsele jos, pe nişte cartoane, exact pe locul unde au fost înainte magazinele, şi să facă reduceri mari de preţ. Indiferent de starea vremii, oamenii îşi scot zilnic marfa din saci şi o întind pe jos, aşteaptând de dimineaţa până seara cumpărătorii. „Am acasă peste 50 de saci cu haine şi vin aici în fiecare zi, pentru că trebuie să le vând. Am băgat mulţi bani în marfă şi nu ştiu dacă o să-i mai pot scoate vreodată. Nu merge deloc, lumea se opreşte, se uită şi pleacă. Atunci când aveam magazinul chiar făceam vânzare, dar de când ne-au demolat chioşcurile situaţia s-a schimbat“, ne spune Dănuţ Ungureanu, dezamăgit de situaţie. Aceşti comercianţi abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta. În această situaţie este şi Gheorghiţa Ungureanu, mama lui Dănuţ, o bătrâna care vinde haine second-hand la preţ de nimic numai să strângă bani pentru medicamente. „În fiecare lună trebuie să-mi iau pastile de trei milioane. Ies aici cu marfă şi o vând şi la un leu, numai să pot să-mi strâng măcar bani pentru medicamente“, ne spune bătrâna.
Legea nu le permite să-şi vândă marfa în orice loc
Cei care au rămas cu marfa nevândută sunt amendaţi de poliţie pentru că nu au voie să facă negoţ oriunde. Pe unii i-au speriat amenzile usturătoare pe care le-au primit şi au renunţat, dar alţii fac asta în continuare pentru că nu au altă sursă de venit. „Am luat prima dată avertisment, după aceea mi-au dat şi amendă, dar de aici nu plec pentru că nu am din ce să trăiesc“, spune alt vânzător. Faptul că oamenii şi-au pierdut locul de muncă este resimţit cel mai mult de copiii lor, care nu înţeleg lipsa banilor. „Chiar de dimineaţă mi-a cerut copilul cereale cu lapte şi i-am cumpărat doar lapte, că nu am avut bani şi de cereale. Mă doare sufletul şi îmi vine să plâng atunci când văd că nu mai pot să-i ofer copilului meu ceea ce vrea“, mărturiseşte cu tristeţe în ochii Dănuţ Ungureanu.
Comercianţii încearcă să se obişnuiască cu ideea că nu o să mai aibă niciodată magazine în piaţa din Craioviţa Nouă. Tot ce îşi doresc acum este să primească un alt loc, în orice colţ al Craiovei, numai să aibă unde să muncească. „Ne-au luat pe nepregătite cu demolarea, în doua zile trebuia să eliberăm locul şi după aceea şi-au luat mâna de pe noi. Trebuia să ne dea spaţiu în altă parte să ne putem descurca şi noi“, ne spune o vânzătoare, care cu asta se ocupă de o viaţă. Demolarea magazinelor din zonă i-a afectat şi pe clienţii fideli ai acestora. Sunt dezorientaţi şi nu mai ştiu unde îi pot găsi pe comercianţii de la care cumpărau înainte haine şi încălţăminte. „Pe unii nu-i mai găsesc, iar alţii sunt aici, cu hainele pe jos, şi cumpăr în continuare de la ei. Nu ştiu cât o să mai reziste în locul ăsta, dar sunt sigură că nu doar mie o să-mi fie greu să merg să cumpăr din altă parte. Oamenii ăştia ne cunoşteau şi ne dădeau chiar şi pe datorie“, ne povesteşte Ioana.
„S-a ales praful de afacerea pe care o aveam de 35 de ani“
Timp de trei decenii şi jumătate, până când a fost demolat, magazinul lui Iulică Şereanu a atras clienţii ca un magnet. Din 1978, afacerea lui nu a fost clintită de nimic, şi-a câştigat clienţii în timp datorită calităţii produselor şi amabilităţii de care a dat dovadă. Acum încearcă să găsească o portiţă care să-l ducă spre rezolvarea problemelor, dar nu crede că va primi un loc pe care să îşi construiască alt magazin. „Nu cred că o să se rezolve nimic, nu o să ni se dea alt loc, sunt slabe şanse să se întâmple asta. Nu pot să mă lupt cu morile de vânt, chiar nu am cu cine. Nici nu ştim de ce ne-au desfiinţat magazinele şi ce vor să facă aici“, declară omul, vizibil afectat. Ne ghidează spre locul unde nu demult era magazinul său. Gesticulează larg, tăind aerul cu mâna, apoi ne spune răspicat: „S-a ales praful de afacerea pe care o aveam de 35 de ani“.
