Directorul Fiscului doljean, Eugen Călinoiu, a declarat într-un interviu acordat GdS că statul are şanse minime să recupereze datoriile istorice provenite din rambursările ilegale de TVA. Călinoiu a precizat că evazioniştii au fost selectaţi natural de criza financiară şi că Finanţele vor să câştige războiul cu patronul clubului Universitatea Craiova şi cu Liga Profesionistă de Fotbal.
GdS: Mai avem evazionişti în Dolj?
E.C.: Ca peste tot, chiar dacă nu avem evazionişti – ceea ce nu putem spune că este aşa -, apar. Eradicarea acestui fenomen naţional este prioritatea noastră numărul doi. Prioritatea numărul unu este încasarea a cât mai multor sume la bugetul consolidat al statului. Bineînţeles că acest fenomen al evaziunii este legat de primul, pentru că, dacă o combaţi pe aceasta şi o aduci în limite de normalitate, cu siguranţă, veniturile la bugetul statului vor creşte. Dacă în prezent putem discuta în ceea ce priveşte veniturile din colectare la nivel central de 33% din PIB, orice procent pe care îl creştem înseamnă în plus un miliard şi jumătate de euro.
GdS: Cât reprezintă în PIB evaziunea fiscală din Dolj?
E.C.: Nu aş putea să o cuantific, dar nici nu putem spune că aici evaziunea este în nişte limite joase, dar nici cea mai înaltă. Suntem şi un judeţ preponderent expus la evaziunea fiscală prin prisma faptului că zona este una cu mare potenţial agricol, unde evaziunea este prioritară. Avem graniţă cu Bulgaria şi mai departe cu Orientul Apropiat şi pot să apară şi pe această latură comerţul cu produse agricole proaspete. Altă componentă care are şi la noi o oarecare însemnătate este achiziţia şi comerţul cu produse feroase şi neferoase.
GdS: Spuneţi o sumă aproximativă la care s-ar ridica evaziunea?
E.C.: Cred că undeva la 10-12% am putea creşte colectarea unor sume din ceea ce înseamnă scăderea evaziunii fiscale.
GdS: Vorbeaţi de colectarea veniturilor la bugetul consolidat. A crescut, a scăzut colectarea, mai ales în contextul crizei?
E.C.: Trebuie să ne raportăm la o perioadă anterioară. Eu zic că dacă ar fi să raportăm 2010 la 2009, clar veniturile au crescut. Dar nu numai acesta este indicatorul care cuantifică activitatea acestei Direcţii. Este foarte important de spus un lucru: suntem judeţul cu un indicator de 98% la ceea ce înseamnă inspecţie fiscală, adică la numărul de acte de inspecţie fiscală din numărul total de acte, în care s-au stabilit sume suplimentare peste cele declarative. Cred că suntem primul judeţ în ţară, dacă nu, între primele trei, pe acest indicator, care este foarte important. Analiza de sinteză şi risc fiscal al societăţilor comerciale a fost bine făcută, adică au fost alese societăţi comerciale care se pretau a fi controlate.
GdS: În vreme de criză?
E.C.: Da. Pentru că, pe de o parte, această criză într-un fel i-a disciplinat şi pe contribuabili, în sensul că a-şi plăti obligaţiile la timp, chiar cu eforturi mari, a fost pentru ei o prioritate. Trierea şi selecţia naturală care s-a făcut a creat nişte pârghii importante între agenţii economici, astfel încât relaţiile comerciale să se bazeze pe ceva stabil. Au fost eliminate structurile de tip ţepari, firme care achiziţionau bunuri şi nu le mai plăteau. Criza i-a selectat natural, în parte, şi pe evazionişti.
Vom recupera foarte puţin din rambursările ilegale de TVA
GdS: Doljul a rămas în istorie ca judeţul rambursărilor ilegale de TVA. La ce sumă se ridică aceste rambursări şi ce sumă poate fi recuperată în mod real de stat?
E.C.: Ceea ce a fost în spate va fi o povară care ne va apăsa pe umeri foarte mult timp. Sigur, Doljul a fost epicentrul acestor forme de a evaziona statul şi a se crea structuri de tip mafiot. Dar nimeni nu mă poate convinge că lucrul ăsta nu a existat peste tot în ţară.
GdS: Deci a fost o structură organizată la nivel central…
E.C.: Nu neapărat, dar s-a întâmplat peste tot. Care au fost sumele? Probabil câteva mii de miliarde. Cât se va recupera din ele? Probabil foarte puţin. Pentru că lucrurile astea trenează de foarte mult timp, fac obiectul unor acţiuni la instanţele judecătoreşti, expertize peste expertize, oameni arestaţi sau nu, procese individuale, inclusiv cu funcţionari din cadrul DGFP Dolj, lucru pe care, până la urmă, nu putem să-l neglijăm, dar este important ca lucrurile astea să fie învăţătură de minte pentru funcţionari, în primul rând, pentru şefii ierarhic superiori. În al doilea rând, şi pentru cei care încă mai cred că se pot crea structuri de genul acesta.
GdS: Vreţi să spuneţi că acum nu se mai întâmplă lucrul ăsta?
E.C.: Eu zic că nu se mai întâmplă ce s-a întâmplat la nivelul anilor 2001-2004, la nivelul despre care vorbim. Pentru că nu putem să ascundem că a fost un jaf pe faţă.
GdS: Se mai încearcă rambursări ilegale de TVA?
E.C.: Eu zic că nu, pentru că acum şi legislaţia s-a schimbat, în sensul că există aceste rambursări de TVA în care se face control anticipat. Mizăm pe acest control. Nu exclud ca, într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, să apară tot felul de personaje care de care mai interesante de prin Africa de Nord sau Asia, care să-şi înfiinţeze nişte firme în România prin care să încerce să facă tot felul de demersuri prin care să facă evaziune fiscală.
GdS: Cum vă explicaţi că statul are de recuperat miliarde de la nişte oameni liberi, în maşini scumpe?
E.C.: Este pentru mine un mare semn de întrebare că, într-o perioadă de şase-şapte ani, lucrurile au trenat. Bine, îmi veţi spune că e un volum imens de date, dar faptul că unele dintre persoanele care au fost martore la acest „proces“ amplu sunt libere şi probabil că zâmbesc ironic pe sub mustaţă sau printre dinţi, cu gândul că în viitor acest lucru se va definitiva şi statul va fi cel păgubit…
GdS: De ce credeţi că sunt liberi?
E.C.: Pentru că aşa s-a dispus de către organele abilitate ale statului.
GdS: Dumneavoastră i-aţi fi eliberat dacă eraţi judecător?
E.C.: Eu nu am calitatea să fac asta. Dacă eram judecător, aş fi luat în calcul şi aş fi analizat nu neapărat prejudiciul, ci faptele şi modul de operare al celor care au făcut asta..
GdS: Sprânceană, Boierică, Fotescu… Aţi cerut atragerea răspunderii lor materiale?
E.C.: Este o procedură extrem de delicată şi se poate face numai în anumite situaţii, adică în momentul în care nu mai ai ce să valorifici te îndrepţi împotriva acţionarilor şi a administratorilor. Deocamdată, nu am ajuns la stadiul acesta, dar, cu siguranţă, dacă vom ajunge, nimeni nu va putea să scape de proceduri. Dacă nu mergem până la capăt, atunci noi avem o problemă. Toată lumea ştie de anumite persoane, dar administratori au fost persoane care pentru unii nu înseamnă nimic, pentru alţii foarte puţin.
GdS: De ce dacă? Ce vă ţine acum să cereţi atragerea răspunderii?
E.C.: Până atunci trebuie să se pronunţe o instanţă judecătorească, să vedem dacă toate bunurile care au aparţinut firmelor au fost valorificate integral. Este la latitudinea instanţei dacă unui acţionar sau administrator i se poate cere atragerea răspunderii.
GdS: Şi ce vă împiedică să cereţi asta instanţei?
E.C.: Procedura. Nu am ajuns cu ea acolo. Sunt cazuri în care s-a atras răspunderea materială. Nu putem da nume. Este vorba de un dosar care nu are legătură cu rambursările de TVA.
GdS: Mai au averi aceste persoane?
E.C.: În ultimii 10-15 ani am suferit mult la ceea ce înseamnă legislaţia vizavi de veniturile persoanelor fizice. Mă ghidez după următorul principiu. La momentul actual, veniturile la vedere ale persoanelor fizice sunt doar ale acelor persoane fizice care sunt albe, să le spunem: salariaţi, cei care au profesii liberale, persoane care au venituri din chirii. Dar sunt foarte multe persoane fizice care realizează venituri din varii activităţi şi care nu sunt controlate pentru că nu este legislaţia adaptată la acest lucru. Ce pot eu să-i fac unei persoane fizice care nu are nici un venit, dar îşi cumpără un bun imobil sau mobil? Nu este funcţionar public ca să aibă declaraţie de venituri sau de interese, nu este înregistrat cu venituri din activităţi independente. De aceea, la nivelul ANAF, se discută pentru a se regla cât mai mult legislaţia vizavi de impozitul pe venit al persoanelor fizice. Pentru că nu este posibil ca o societate comercială care nu are nici un activ, cu activitate sezonieră, să înregistreze nişte activităţi economice şi datorii la bugetul statului, iar banii să nu fie nicăieri. Adică nu sunt în conturi bancare, în active. Atunci unde sunt? În buzunarele cuiva. Datoriile sunt rezultatul unor activităţi comerciale, deci banii au existat la un moment dat.
GdS: Avem astfel de cazuri în Dolj?
E.C.: Cu siguranţă! Peste tot vedem proprietăţi somptuoase şi maşini luxoase. La momentul ăsta ne simţim legaţi de mâini şi de picioare. Este prea mare presiunea pe o persoană juridică şi prea puţin pe una fizică în condiţiile în care, în alte ţări, organele fiscale, activitatea lor în proporţie de 70-80% se axează pe controlul persoanelor fizice şi foarte puţin pe juridice, pentru că se pleacă de la premisa că cele juridice trebuie să muncească. Să nu le sugrumăm. Gradul de conformare voluntară în Germania sau Olanda este de peste 97%. Noi suntem încă la 89-90%.
GdS: Există sechestru pus pe casele acestor TVA-işti?
E.C.: La momentul acesta sunt puse câteva sechestre de organele de cercetare penală, sunt sechestre puse de către organele fiscale, deci sunt două lucruri total distincte.
GdS: Când pune organul de cercetare penală sechestru şi când Fiscul?
E.C.: Penalul pune când constată sau are date că ar exista o fraudă. Fiscul, când parcurge toate etapele în executarea silită a unui bun. Sunt multe firme dintre cele despre care vorbim care au intrat în procedură de insolvenţă sau faliment şi atunci organele fiscale au competenţe limitate pentru că sunt administratori judiciari, executori.
GdS: Iar aceste firme au intrat în faliment?
E.C.: Da, unele nu mai există sau au fost vândute.
GdS: S-a valorificat ceva din aceste sechestre?
E.C.: Foarte puţin şi nu este elocvent dacă ne raportăm la prejudiciu.
GdS: Unde credeţi că s-au dus aceşti bani?
E.C.: Cu siguranţă, în buzunarele cuiva.
GdS: Ale cui? Doar ale lor sau şi ale unor oameni politici?
E.C.: Nu discut despre ceea ce înseamnă implicarea unor persoane care au calitatea de politicieni sau de oameni de afaceri. Dacă instiuţiile statului se sesizau şi făceau demersuri mai din vreme, lucrurile ar fi stat alt-fel.
GdS: Suflă în iaurt angajaţii de la DGFP Dolj care sunt bănuiţi de implicare în rambursările de TVA ?
E.C.: Mă înţeleg bine cu ei. Când apare sintagma TVA, în mintea oricărui cetăţean apare şi Dolj. Probabil va trece mult timp până se va şterge din mintea tuturor că Dolj nu mai este ce a fost în privinţa TVA.
GdS: S-au schimbat angajaţii?
E.C.: Nu ştiu dacă într-o perioadă atât de scurtă pot să fac o evaluare a ceea ce înseamnă schimbări majore în activitatea şi comportamentul unor funcţionari publici. Cu siguranţă, evenimentele de atunci au fost ca o sperietoare pentru toţi. Aşa vreau să cred şi aşa cred că şi este. Sunt un om care pleacă de la ideea că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Unii dintre ei îşi aşteaptă din clipă în clipă osânda. Au fost suspendaţi vreo şapte şi mai sunt în jur de 30.
GdS: Câţi bani aveţi de recuperat din TVA-ul la imobiliare şi cum reuşiţi să-i recuperaţi?
E.C.: A existat o oarecare necunoaştere a legislaţiei de către contribuabili şi într-o măsură mai mică şi de către cei care sunt în măsură să aplice legea. Pentru că, de fiecare dată, cei controlaţi ne-au reproşat că ne-am sesizat foarte târziu de lucrul acesta, deşi el era prevăzut în lege. Toată lumea credea că a devenit dezvoltator imobiliar şi construia şi vindea pe persoană fizică. Aici este un mare semn de întrebare pentru mine. Când vreau să fac o activitate comercială, îmi fac o firmă, că vând chibrituri sau orice. Când ai pornit la drum dezvoltând un proiect imobiliar de ce nu ţi-ai făcut o firmă? Nu este obligatoriu, dar asta nu mă poate convinge că, într-o oarecare măsură, nu s-a ales varianta cu persoanele fizice prin prisma faptului că nu se plăteau nişte taxe şi impozite. Avem de recuperat câteva sute de miliarde, dar aici, comparativ cu TVA, sunt multe persoane fizice care au plătit sute de miliarde. Au recunoscut şi au plătit până la urmă. Sunt câteva cazuri unde proiectele imobiliare au fost mai mari şi sunt pe rolul instanţelor de judecată cu măsuri asiguratorii dispuse pe bunuri.
LPF ocoleşte statul
GdS: Duceţi un război cu conducerea clubului de fotbal Universitatea Craiova şi cu LPF. Nu prea vă bagă în seamă.
E.C.: Cred că fenomenul ăsta al fotbalului este extrem de important vizavi de ce înseamnă fiscalitate. Aceste foruri care gestionează fotbalul românesc cred că nu ar trebui să fie atât de loiale cluburilor de fotbal. Dau un exemplu foarte simplu. Ştim că în situaţia în care un club de fotbal nu-şi achită datoriile către un jucător, către un club cu care a avut relaţii comerciale sau către un terţ, respectivul club de fotbal, prin hotărâri ale unor comisii ale Ligii sau Federaţiei, poate să nu fie programat, să fie retrogradat. Dar de ce nu se întâmplă acelaşi lucru când un club are datorii la stat?
GdS: Adică să se ia decizia de a nu-l programa din acest motiv?
E.C.: Nu, dar dacă, în aceste situaţii, începe turul sau returul, nu este programat, şi cel mai elocvent caz a fost cel cu Oţelul şi Pandurii. Dar când avem datorii la stat… Bine, îmi veţi spune că se solicită datele astea când se face licenţierea o dată pe an, dar de ce nu se face lucrul ăsta în tot timpul anului? Pentru că, până la urmă, aici se învârtesc nişte sume foarte mari de bani, atât de către cei care investesc în fotbal, cât şi de către forurile tutelare, şi în felul acesta se creează nişte structuri care, într-un fel sau altul, încearcă să pună statul şi obligaţiile către stat pe un loc mai la coadă.
GdS: Clubul are o datorie de două milioane de euro către bugetul statului…
E.C.: Cred că e şi mai mare în ultimul timp…
GdS: Aţi corespondat cu LPF?
E.C.: Noi facem tot ce putem pentru recuperarea acestor sume de bani. Cu siguranţă, Craiova este un pol de interes public. Nu este clubul de fotbal din Craiova singurul care are datorii la stat şi la jucători. Dacă eu, LPF, ştiu că sunt aceste probleme, de ce nu încerc să ajung la nişte întâlniri cu unităţile fiscale, cu ANAF, în care să vedem ce putem face. Scoatem informaţiile de la ei cu cleştele, de parcă ar fi secrete de stat.
GdS: Refuză să coopereze?
E.C.: De fiecare dată se găsesc tot felul de scuze sau explicaţii care mai de care mai interesante faţă de anumite solicitări pe care le facem.
GdS: Ce le-aţi cerut?
E.C.: Date cu privire la anumite lucruri pe care urmează să le facem.
GdS: Aţi pus poprire pe conturile clubului. Câte conturi sunt?
E.C.: Cred că toate. Mai mult de zece.
GdS: Aţi recuperat vreun leu?
E.C.: Nu, pentru că acele conturi nu sunt alimentate cu sume.
GdS: Deci clubul îşi face tranzacţiile prin alte conturi.
E.C.: Nu cred că-şi face prin alte conturi, ci mai degrabă există alte societăţi comerciale care derulează relaţii comerciale cu clubul sau cu Liga. Este un mister.
GdS: Aţi informat Liga că aveţi de recuperat bani de la club?
E.C.: LPF a fost înştiinţată că este terţ poprit şi că, dacă Liga datorează sume clubului, este obligată să înştiinţeze Fiscul şi eventual sumele respective să fie virate Fiscului.
GdS: Şi v-au înştiinţat?
E.C.: Nu. Tocmai de aceea vom urma şi noi procedurile legale, adică atragerea răspunderii solidare. Liga a virat banii într-un alt cont.
GdS: Deci a ocolit statul.
E.C.: Bineînţeles.
GdS: Legea spune că nu vă puteţi atinge de banii din care se plătesc salariile.
E.C.: Nu am nimic împotriva acestui lucru. Este o prevedre legală, dar asta nu te exonerează pe tine, terţ poprit, să mă anunţi că datorezi suma respectivă pe care o virezi în contul cutare, la banca cutare şi eu să ştiu. Pentru că atunci eu mă duc şi verific legalitatea statelor de plată.
GdS: Şi aţi verificat pe ce s-au cheltuit banii din drepturile de televizare primiţi de club?
E.C.: Păi nu, că dacă banii sunt viraţi într-un cont care nu este poprit, nu pot să fac lucrul ăsta.
GdS: Nu aţi verificat documentele contabile ale clubului?
E.C.: Ba da.
GdS: Şi au fost cheltuiţi banii pe salarii?
E.C.: Nu numai.
GdS: Legal ce puteţi face?
E.C.: Absolut nimic la momentul acesta pentru că de nicăieri nu rezultă că acele sume de bani care au fost virate de la LPF au fost virate cu titlu de salarii.
GdS: A fost vândut Mihai Costea pe 700.000 de euro.
E.C.: Nu ştiu în ce cont au fost viraţi banii aceia, de către cine. Eu ştiu doar că există un sechestru asiguratoriu asupra drepturilor federative ale tuturor jucătorilor de la Universitatea Craiova la LPF.
GdS: Şi ce înseamnă asta concret? Trebuia şi Steaua înştiinţată când l-a cumpărat pe Costea?
E.C.: Nu. Liga, în momentul în care există tranzacţia, ştie despre asta. Eu nu ştiu să se fi semnat documente vizavi de transferul lui Costea.
GdS: Cum aşa?
E.C.: Liga ar trebui să ne informeze. Normal ar fi să nu dea undă verde unui transfer în situaţia asta. Liga ştie că sunt aceste sechestre asupra drepturilor federative. Atât LPF, cât şi FRF şi Asociaţia Fotbaliştilor Amatori şi Neamatori au fost înştiinţate încă din anul 2010 de direcţia de specialitate din cadrul ANAF, la solicitarea dumnealor, de tot ce înseamnă procedura vizavi de acest tip de măsuri asiguratorii.
GdS: Concret, ce înseamnă că aveţi sechestru pe aceste drepturi?
E.C.: E ca o sarcină care grevează un bun.
GdS: Adică jucătorii nu pot fi vânduţi?
E.C.: Doar cu acordul nostru. Nu ştiu cum şi dacă Steaua a virat banii. Dacă i-a virat, atunci a făcut o greşeală. Steaua poate nu ştia, dar Liga, da. Când vrei să cumperi un jucător te interesezi dacă acel jucător este bun pentru a fi cumpărat. Liga nu poate să elibereze carte verde decât după ce primeşte eventualul acord al celui care a depus sechestrul. Poate e doar o înţelegere şi nu s-a încheiat tranzacţia. LPF e un fel de notar public la urma urmei.
GdS: Deci, dacă îl vom vedea pe Mihai Costea jucând la Steaua înseamnă că are carte verde de la LPF, iar tranzacţia este ilegală…
E.C.: Teoretic, da. Aici ar putea fi un abuz.
GdS: Vă gândiţi să faceţi plângere penală în acest caz?
E.C.: Bineînţeles. Le-am şi făcut.
GdS: Cui?
E.C.: Administratorului şi acelora care se fac vinovaţi şi responsabili.
GdS: Doar de la club sau şi de la LPF?
E.C.: De la LPF, nu. Acolo putem în acest moment doar să atragem răspunderea solidară. Dacă vor apărea şi alte elemente care să fie de natura infracţiunii, atunci trimitem la organele abilitate.
GdS: Aţi recuperat vreun ban de la club în contul datoriilor făcute de-a lungul timpului?
E.C.: Nu.
GdS: Cum aşa? Pare imposibil ca o instituţie a statului să nu poată recupera datoria de la o firmă.
E.C.: Nu am recuperat, dar asta nu înseamnă că nu am făcut demersuri.
GdS: Numărul falimentelor şi insolvenţelor a fost în creştere în 2010.
E.C.: Da. Eu urmăresc cu atenţie şi falimentele sau insolvenţele provocate, pentru că este un fenomen ce tinde să se acutizeze. Ajungem într-un punct şi ne cerem falimentul, ca să scăpăm de plata datoriilor către stat. Multe firme au recurs la această metodă.
GdS: Ce puteţi face?
E.C.: Tot ceea ce se poate face, dacă se mai poate. Pe mine mă preocupă foarte mult atragerea răspunderii materiale a administratorilor. Există o prevedere în Codul de Procedură Fiscală care spune că dacă un administrator înstrăinează cu rea-credinţă bunurile personale sau ale unei societăţi, sunt proceduri prin care poţi anula un act de vânzare-cumpărare.
GdS: Şi cum demonstraţi reaua-intenţie?
E.C.: Asta este problema. Este foarte greu de dovedit, dar poţi, dacă cauţi documentele. Am dovedit-o în multe cazuri. Suntem pe cale să anulăm şi contractele de vânzare. Este o procedură mai dificilă. Dovedim reaua-credinţă, dar sunt situaţii în care există şi cumpărători de bună-credinţă.
GdS: Vă afectează faptul că, la împărţirea banilor din procesele de faliment, băncile au întâietate în faţa statului?
E.C.: Creanţele bugetare sunt a doua categorie după cele garantate. Asta este.
GdS: Ar trebui schimbată legislaţia?
E.C.: Nu ştiu dacă ar trebui, dar cred că ar fi benefic ca organele statului să fie mai atente la monitorizarea societăţilor. Să nu se ajungă în situaţia de a se acumula datorii mari. Iar datoriile se văd.
GdS: Puteţi face asta cu numărul de angajaţi din prezent? Mulţi directori se plâng că nu fac faţă.
E.C.: Bineînţeles că da. Cu juriştii nu pot spune asta. Au plecat şase. La Administraţia Financiară a Craiovei, care este cea mai mare din toată structura DGFP, mai e un singur jurist din patru.
GdS: Persoanele fizice pot beneficia de eşalonările la plata datoriilor?
E.C.: Şi cele fizice, şi cele autorizate.
GdS: Dobânzile pe care le percepe statul la eşalonări se apropie de cele bancare…
E.C.: Acum nu. Până la un moment dat au fost mai mari decât la bănci. Acum sunt 12-13%. Au fost şi situaţii în care, în momentul în care majorările de întârziere erau de 0,1%, destul de mari într-un anumit context, şi de peste 30% ca pondere într-un an, au fost foarte multe societăţi comerciale care au apelat la credite bancare.
GdS: Firmele au mai beneficiat de eşalonări…
E.C.: A fost viabilă doi ani, da.
GdS: Unele au pierdut eşalonarea…
E.C.: Au fost destul de multe societăţi care nu au putut să respecte condiţiile prevăzute, în special acea prevedere care spunea că trebuie să-ţi achiţi obligaţiile curente până la termenul scadent.
GdS: Şi de ce credeţi că acum vor putea plăti?
E.C.: Nu ştim dacă vor putea, dar este foarte important că perioada de timp este de până la cinci ani.
GdS: Cât avem de recuperat datorii la bugetul consolidat al statului?
E.C.: Sunt destul de mari. Câteva zeci de milioane de euro.
GdS: Câte mai pot fi recuperate?
E.C.: Noi am vrea să recuperăm totul, dar una e să vrei şi alta este să şi poţi. Cu siguranţă, şi cadrul legislativ din anii trecuţi a permis unor societăţi să acumuleze datorii foarte mari şi care ulterior s-au dovedit foarte greu de recuperat. Dacă vom recupera jumătate sau mai mult de jumătate va fi foarte bine.
