Cătălin Voicu ar fi intervenit folosindu-şi influenţa asupra magistraţilor nu doar în cazurile Căşuneanu, Mazăre şi Locic, dar şi pentru Marian Oprişan, pentru vicepreşedinta PSD Dolj, Maria Schutz, judecaţi pentru corupţie, pentru soţia lui Miron Mitrea şi în dosarul accidentului lui Ludovic Orban.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au stabilit că senatorul Cătălin Voicu, în schimbul unor foloase, ar fi uzat de influenţa sa pe lângă magistraţi nu numai în dosarele în care Costel Căşuneanu, Alexandru Mazăre şi Marius Locic erau interesaţi, ci şi în alte cauze, care sunt menţionate explicit în referatul privind avizarea arestării senatorului social-democrat.
„Sintetizând cele expuse, se constată că inculpatul Cătălin Voicu, în schimbul unor foloase patrimoniale şi nepatrimoniale, a uzat de influenţa sa pe lângă magistraţi, nu numai în dosarele în care învinuiţii Costel Căşuneanu şi Alexandru Mazăre şi inculpatul Marius Locic erau interesaţi, ci şi în alte patru cauze“, se arată în documentele DNA obţinute de Mediafax, unde sunt enumeraţi Marian Oprişan, Maria Schutz, Manuela Mitrea şi Ludovic Orban.
Unul dintre dosare este cel în care preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan, a fost deferit justiţiei în iunie 2006 pentru abuz în serviciu. Această speţă a fost mutată la Tribunalul Cluj, în martie 2008, după ce instanţa supremă a admis strămutarea acestuia de la Tribunalul Vrancea.
Strămutarea a fost cerută de procurori, care au susţinut că Oprişan ar fi oferit locuinţe unor judecători din zonă şi că popularitatea acestuia ar putea afecta judecata imparţială a magistraţilor.
La sfârşitul lunii decembrie 2009, dosarul a fost trimis înapoi la Judecătoria Focşani, în urma declinării de competenţă.
De asemenea, Voicu ar fi intervenit şi în dosarul vicepreşedintei PSD Dolj, Maria Schutz, trimisă în judecată tot de DNA, la Tribunalul Bihor. Schutz a fost trimisă în judecată în ianuarie 2008 de către DNA pentru înşelăciune şi bancrută frauduloasă, care au dus la falimentarea Serelor Codlea.
Anchetatorii au constatat că senatorul Voicu s-a implicat şi în dosarul soţiei lui Miron Mitrea, care a devenit notar public în 2005. Numirea sa în funcţia de notar a fost contestată de Ministerul Justiţiei, însă contestaţia a fost respinsă ca tardiv formulată.
„Din cercetările efectuate a rezultat că, într-adevăr, în dosarul 32505/2/2005, prin decizia 3725 din 4 octombrie 2007 a fost admis recursul formulat de Manuela Mitrea şi s-a dispus respingerea ca tardivă a acţiunii introdusă de Ministerul Justiţiei pentru anularea ordinului de numire a acesteia în funcţia de notar public“, potrivit anchetatorilor.
Cătălin Voicu a susţinut că s-a folosit de influenţa sa şi în cazul accidentului în care a fost implicat Ludovic Orban.
Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis neînceperea urmăririi penale împotriva lui Ludovic Orban, pentru vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului şi fals în declaraţii, în legătură cu accidentul în care a fost implicat pe 16 decembrie 2007.
Presupusa victimă, Simona Marilena Todean, dar şi tatăl acesteia au susţinut că a fost vorba despre o autoaccidentare care nu are legătură cu accidentul produs de Orban.
De altfel, documentele transmise Senatului conţin stenograme ale unor discuţii în care Voicu invocă intervenţiile sale în aceste cazuri.
Caracatiţa: judecători, procurori şi ofiţeri
În referatul prin care se solicita avizarea arestării lui Cătălin Voicu, se mai arată că prerogativele funcţiilor deţinute de acesta „i-au facilitat accesul la informaţii vizând angajaţii Ministerului Justiţiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, demnitari şi oameni politici, cu referire la cariera profesională, posibile abateri disciplinare ori fapte de natură penală“.
Documentul mai menţionează că, în virtutea aceloraşi prerogative, dar şi a calităţii de membru PSD, Cătălin Voicu „şi-a stabilit un cerc relaţional format din numeroşi judecători, procurori şi ofiţeri de poliţie care ocupau funcţii de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivel central, demnitari, lideri politici, oameni de afaceri importanţi, intermediind între aceştia rezolvarea în afara cadrului legal a unor interese private vizând, în principal, actul de justiţie, promovarea în funcţii, obţinerea de foloase materiale necuvenite“.
Lui Cătălin Voicu i se impută că a atras în sfera sa de influenţă un număr mare de magistraţi de la instanţele şi Parchetele din întreaga ţară, ofiţeri de poliţie cu funcţii de conducere la nivel central sau local, demnitari, oameni de afaceri şi lideri politici de care s-a folosit pentru a obţine avantaje personale de natură patrimonială şi nepatrimonială, în categoria acestora din urmă intrând sprijinul politic pentru accesul în funcţii publice importante.
Pentru a elimina riscul descoperirii infracţiunilor săvârşite, Cătălin Voicu a conceput şi adoptat următorul mod de operare:
– „organizarea întâlnirilor în condiţii de maximă confidenţialitate, respectiv în spaţii cu acces restricţionat şi riguros controlate pentru detectarea eventualelor mijloace de interceptare (subsolul unui imobil şi separeul unui restaurant, dotate cu sisteme electronice de securizare la uşile de acces);
– instruirea de către inculpat a persoanelor care îl deserveau în ambele imobile (patron restaurant, şoferi etc.) să nu furnizeze nici un fel de date referitoare la cei pe care-i convoca la întâlniri şi să se asigure că participanţii, după plecare, nu sunt urmăriţi;
– invitarea succesivă în imobile a magistraţilor, ofiţerilor de poliţie, demnitarilor, liderilor politici şi oamenilor de afaceri şi organizarea plecării lor în acelaşi mod, pentru ca în eventualitatea unei monitorizări să nu se poată stabili vreo legătură între prezenţa la acele întâlniri şi actul de serviciu ce urma a fi efectuat;
– folosirea în convorbirile şi comunicările telefonice cu interlocutorii a unui limbaj disimulat asupra căruia conveniseră în prealabil (ex: invitaţii făcute sub pretextul servirii mesei şi termeni ca: „spital“ în loc de instanţă de judecată, „doctor“ în loc de magistrat sau avocat, „medicamente“ în loc de bani sau alte foloase materiale etc.)“.
Mediafax
