Aparatură de milioane de euro zace nefolosită de mai bine de o jumătate de an la Spitalul de Urgenţă Craiova pentru că este defectă. Conducerea spune că este mai rentabil să ducă bolnavii pentru investigaţii la clinici particulare, decât să încheie contract de service.
Aparatul RMN şi computerul tomograf ale Spitalului de Urgenţă Craiova sunt de şase luni pe linie moartă, din cauza unor defecţiuni. Pentru repararea lor este nevoie de mulţi bani, dar şi de contracte de service pe care spitalul nu şi le permite. Pentru aparatul RMN, de exemplu, este nevoie de 600.000 de lei doar pentru achiziţionarea pieselor, fără să mai punem la socoteală şi manopera.
15.000 de lei, valoarea unui contract de service
Managerul spitalului, dr. Cristina Calangiu, a făcut cerere la minister pentru a obţine sumele necesare pentru repararea RMN-ului, dar se roagă ca solicitarea să nu-i fie aprobată. Nu de alta, dar ar fi obligată să facă şi contract de service pentru aparat, care, după părerea ei, ar dezavantaja spitalul. „Contractul de service pe lună pentru RMN este de 15.000 de lei, bani care sunt o cheltuială mult prea mare, dacă ne gândim că spitalul face în medie opt-nouă RMN-uri pe lună. Asta înseamnă cam 1.900 de lei o investigaţie, fără să mai socotim şi celelalte cheltuieli. Iar Casa de Asigurări de Sănătate ne plăteşte 290 de lei pentru o investigaţie“, a spus Calangiu.
Conducerea Spitalului de Urgenţă Craiova mai spune că nu poate nici să negocieze contractul de service pentru a obţine o valoare mai mică, pentru că pe piaţă există o singură firmă specializată, care face preţurile. „Nu se poate negocia cu ei. Profită de faptul că nu au concurenţă şi ne impun preţurile lor. Iar tu, ca spital de stat, eşti obligat să ai contract de service în condiţiile impuse de ei“, a mai spus Calangiu.
Dacă ar fi după ea, Calangiu ar externaliza serviciul de imagistică (RMN şi computer tomograf), dar se opun salariaţii, care se tem pentru locurile de muncă.
Spitalul face afaceri cu firmele private
Conducerea Spitalului de Urgenţă preferă, în schimb, să dea 290 de lei pe analize RMN unei clinci private şi să economisească acei 15.000 de lei pe lună. Astfel se face că, în prezent, unitatea sanitară are contracte cu toţi ceilalţi furnizori de investigaţii imagistice din Craiova: cele două firme private, Prima Medical şi SPAD, şi cu Spitalul Militar. „Avem o salvare cu care transportăm în timp util bolnavii pentru investigaţii la una dintre aceste societăţi private“, a precizat Calangiu.
Şefa Clinicii de Radiologie, prof. dr. Zoia Stoica, a insistat asupra faptului că spitalul ar trebui să aibă contract de service pentru RMN, deşi acest lucru nu ar avantaja-o în calitate de asociat cu 15% din părţile sociale la firma SPAD. „Orice spital din Oltenia, cu excepţia celui de Urgenţă, are contract de service. Sunt servicii care costă, într-adevăr, dar, dacă ai contract de service, firma respectivă vine imediat şi remediază defecţiunea“, a spus Zoia Stoica.
Radiologia mai vrea aparate
În timp ce managerul se chinuieşte să scape de aparatele scumpe sau să-i lase pe alţii să-şi bată capul cu cheltuielile legate de întreţinerea lor, şefa Radiologiei ar vrea să mai achiziţioneze câteva, pe considerentul că, fiind noi, se strică mai rar şi deci se cheltuiesc mai puţini bani. „Fac parte din comisia ministerului care se ocupă cu achiziţionarea de aparatură medicală, calitate în care am solicitat pentru spital aparatură nouă: un computer tomograf, un RMN şi trei aparate de radiografie clasică“, a mai spus Zoia Stoica.
În replică, managerul Cristina Calangiu spune că aparatele ar fi altă povară financiară pentru spital şi o nouă oportunitate pentru firmele de service de a încheia contracte costisitoare pe banii spitalului, motiv pentru care susţine că nu va fi de acord cu solicitarea.
Cât a costat
RMN-ul de la Spitalul de Urgenţă a fost pus în funcţiune în 2003, după aproximativ trei ani de la achiziţionarea lui. Durata medie de folosire a unui astfel de aparat este de zece ani, perioadă care poate fi prelungită, dacă este utilizat în mod corespunzător.
RMN-ul a fost cumpărat de Ministerul Sănătăţii cu 1,2 milioane de dolari, iar pentru instalarea lui s-a mai cheltuit un milion de lei din fondul asigurărilor de sănătate. Duratele de funcţionare au alternat cu perioade lungi în care aparatul a fost defect din cauză că spitalul nu avea bani să îl repare.
