13 copii cu dizabilităţi fizice, membri ai Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Fizic din Craiova, au avut un 1 Iunie trist. RAT Craiova a refuzat să îi transporte la serbare, apoi cu greu au fost urcaţi cu tot cu cărucioare până în sediul asociaţiei, însă au recitat şi au cântat dovedind că sunt copii deosebiţi, extrem de talentaţi şi sensibili.
O zi de 1 Iunie cu mai puţin zâmbet şi mai puţină bucurie. În ziua dedicată lor, când toţi micuţii ar trebui să fie fericiţi şi felicitaţi de cei din jur, cei 13 copii cu dizabilităţi fizice, membri ai Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Fizic, s-au întâlnit la sediul asociaţiei pentru a recita şi cânta, pentru a prezenta un mic program artistic pentru reprezentanţii asociaţiei, cadrele didactice ce-i însoţeau, iar în cazurile fericite pentru părinţi. Există situaţii când pe micuţi nu-i felicită părinţii, nici măcar bunicii, aceştia amintindu-şi foarte rar de copiii lăsaţi la şcoala specială sau părăsiţi la vârste fragede prin centre de plasament.
RAT Craiova a refuzat să transporte copiii cu handicap fizic
Copii în cârje, în cărucioare, micuţi care au suferit complicate intervenţii chirurgicale la picioare au fost urcaţi pe braţe de cei prezenţi pentru a putea fi aduşi în incinta sediului. Reprezentanţii Asociaţiei Persoanelor cu Handicap au solicitat din timp conducerii Regiei Autonome de Transport (RAT) Craiova un autobuz sau microbuz timp de o oră, pentru a putea aduce mai uşor copiii cu forme grave de dizabilităţi la serbarea special organizată pentru ei. Încă o dată, aceşti oameni au primit o palmă peste obraz, reprezentanţii RAT Craiova spunân-du-le că „misiunea“ lor nu este umanitară, că au alte lucruri mai importante de rezolvat. Nu sunt supăraţi, au plătit cu mari eforturi financiare transportul mai multor maşini taxi pentru a aduce copiii la manifestarea de 1 Iunie. Nici o sală corespunzătoare de spectacol nu au, cea în care a fost susţinut recitalul micuţilor nu aparţine Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Fizic, ci Asociaţiei Persoanelor cu Deficienţe Auditive.
Maturizaţi la vârsta copilăriei
Cristian Gelu Cioică are doar 15 ani şi are mare nevoie de o pereche de ghete ortopedice, părinţii săi neavând posibilităţi să suporte preţul acestora. Colegul său, Alexandru Cristi, deşi în fază recuperatorie după intervenţia chirurgicală la tendoanele picioarelor, a ţinut cu tot dinadinsul să recite în picioare cele câteva versuri pregătite pentru această serbare, susţinut de cârjele care deja i-au rămas mici după lungirea tendoanelor. A urmat Orlando Cosmin Firicel, de numai opt ani, care, pe lângă problema motorie de care suferă, ar avea nevoie urgent şi de o intervenţie chirurgicală pe creier… El a recitat, impresionând asistenţa, poezia„Somnoroase păsărele“…
După serbarea pregătită de aceşti minunaţi copii, oameni cu suflet, sponsori care sunt alături de ei la marile sărbători de peste an, le-au oferit câte un pachet cu dulciuri.
