Directorul DISTRIGAZ: „Si cu gropile deschise, riscul unei catastrofe este mare“
Bulevardul Calea Bucuresti din Craiova este, de mai bine de doua saptamini, un adevarat santier. Nu se construieste nimic, ci se sparge cu sudoare. Cum lucrul este obisnuit la noi in urbe, concluzia a fost clara: se repara vreo conducta. Adevarul nu este departe, insa citeva amanunte ingrijoreaza: perioada indelungata in care defectiunea nu a fost remediata si banda galbena care imprejmuieste lucrarile: „Pericol de explozie!“, plus misterioasele cauze, care cu greu sint dezvaluite. In urma unor minutioase investigatii, am aflat atit cauza sapaturilor, cit si efectele, care ar putea fi cu adevarat catastrofale. Mai exact, blocuri intregi de locatari din Craiova ar putea exploda in orice clipa, pe o distanta de 700 de metri, intre Universitate si Mc Donald’s.
Curentii vagabonzi
Lucrarile de pe Calea Bucuresti au inceput in urma cu aproape doua luni. Asa cum declara Petre Ciocanescu, director DISTRIGAZ Dolj, fusesera detectate in urma cu un an scapari de gaze de la conducta principala, care strabate orasul pe o distanta de sapte kilometri, de la Casa Stiintei si Tehnicii, pina la podul de la Electroputere. Defectiunile inregistrate pe segmentul de conducta din Calea Bucuresti, in zona Pietii Centrale, au fost remediate la acea vreme. Nu insa definitiv, pentru ca, in acest an, au reaparut. Acum doua luni, echipe specializate au reinceput sapaturile, in urma carora problema a fost descoperita: conducta de gaze a fost corodata, scaparile de gaze cauzate de acest lucru putind provoca explozii de proportii.
„Electrocoroziunea este un fenomen intilnit in toata lumea, acolo unde pe aceeasi strada pe care functioneaza instalatii electrice de transport in comun sint conducte de otel – de gaze, de apa“, explica Petre Ciocanescu fenomenul inregistrat si la Craiova. Iar factorul principal care a provocat coroziunea conductei de pe Calea Bucuresti il constituie „curentii de dispersie generati de instalatiile electrice“, in cazul nostru, de tramvai.
Potrivit aceluiasi Ciocanescu, intr-un circuit electric exista curenti „vagabonzi“, de dispersie, care, nefiind izolati, scapa care-ncotro. Sub influenta anumitor factori – in cazul nostru, solul agresiv si uzura in timp a instalatiilor de drenaj a curentilor de dispersie – acestia intra in conducta de otel, circula o vreme, iar la plecare ies cu particule de metal care perforeaza conducta. Asadar, curentii de dispersie generati de tramvai au ingaurit conducta de gaze.
De aici, santierul care se pare ca nu se va sfirsi curind. Si aceasta din cauza concentratiei de gaze „scapate“ pe teava in zona respectiva.
„Echipe specializate masoara de citeva ori pe zi aceasta concentratie. Este prea mare, iar pina nu se vor face remedierile necesare, conducta nu se poate acoperi cu pamint. In caz contrar, gazele s-ar putea infiltra pe canalul termic ori telefonic, de unde pericolul de explozie. Oricum, si cu gropile deschise, riscul unei catastrofe este mare deocamdata“, apreciaza, ingrijorat, Petre Ciocanescu.
Cauciucul e „beton“, dar rugineste sina
Cum se va remedia defectiunea? Nimic mai simplu. Sau, dimpotriva, mai complicat.
Prioritate are bucata de conducta afectata: de la Universitate pina la Mc Donald’s. Se pare ca aceasta va fi inlocuita „in regim de urgenta, pentru a nu provoca vreun dezastru“, in cursul urmatoarelor doua luni. Asa cum declara Petre Ciocanescu, investitia se va ridica la 30 de miliarde de lei.
„Ce facem noi, insa? Umblam la efecte, in loc sa intelegem ca – pentru a nu cheltui bani la infinit – trebuie sa eliminam cauza“, spune directorul. Cu alte cuvinte, curentii de dispersie de la tramvai. Teoretic, se poate. Practic insa mai greu, dupa cum spune inginer Calin Marin.
„Ar fi trei solutii pentru rezolvarea problemei. Prima: linia de tramvai sa fie inlocuita cu un sistem tehnologic avansat, folosit in Occident. Este vorba de isolast, adica o sina cu canal, imbracata in material izolant de cauciuc. Avind sub ea si straturi de beton armat – in locul structurii din piatra sparta de la noi – ea ar putea anihila curentii de dispersie. In plus, pe linga multe avantaje, ar elimina poluarea fonica si infiltrarea apei care ar genera ruginirea sinei. Solutie greu de realizat insa, dat fiind faptul ca numai un metru de sina isolast costa o mie de dolari, iar distanta care ar trebui acoperita este de aproximativ 38 de kilometri. Iar noi nu avem bani“, spune Calin Marin.
A doua varianta de eliminare a riscului unei explozii in Craiova ar fi schimbarea conductei deteriorate cu una noua din material plastic, neconductor de curent electric.
Nota de plata se imparte
Iar pentru ca primele doua variante par destul de greu de abordat – investitii mari din buget mic – apare si cea de-a treia: tot DISTRIGAZ sa-si procure protectii catodice evoluate din punct de vedere tehnologic.
„Aceasta problema cere intr-adevar o rezolvare“, spune prefectul Cornel Mondea. „Din discutiile pe care le-am purtat, am inteles ca, deocamdata, lucrarile vor fi suportate de DISTRIGAZ Sud. Lucrarea ar fi insa de amploare – 14 kilometri de conducta trebuie inlocuiti cu o conducta din material plastic. Saptamina viitoare voi fi prezent la intilnirea dintre DISTRIGAZ si RAT, pentru a cadea de acord cit din investitie va reveni unuia, cit celuilalt“.
Cu astfel de solutii, nu e greu de presupus ca va mai trece ceva vreme pina cind tramvaiul si conducta din Craiova vor convietui in liniste si fara scintei. Pentru ca, asa cum ne-am obisnuit, problema o constituie banii care ori sint putini, ori sint dirijati pe circuite subterane catre te miri ce obiective deocheate, numai catre conductele de gaze nu.
