„Romania doreste sa se reconcilieze cu aventura europeana“

– In acest moment, termenul de „extindere“ nu pare sa aiba exact acelasi inteles pentru tarile din asa-numitul Grup Helsinki. Unele dintre ele sint deja invitate in UE, alte doua tari, Romania si Bulgaria, sint pe lista de asteptare pentru urmatoarea etapa, iar Turcia asteapta in cel mai bun caz deschiderea viitoare a negocierilor de aderare. Atunci cum sa-i faci pe romani sa fie entuziasti cind vine vorba de problema aderarii la UE?

– Desigur, in timpul vizitei mele la Bucuresti, voi incerca sa prezint citeva mesaje din partea Parlamentului European, cel mai reprezentativ parlament transnational din lume, ales direct de popor. Este organismul care reprezinta tribuna de unde se face auzita vocea popoarelor din UE, iar mesajul pe care-l voi aduce colegilor parlamentari din Romania este ca, la Summit-ul de la Copenhaga, ne-am dori sa vedem, daca sint intrunite toate conditiile necesare, un acord privind data de aderare a Romaniei la UE, care este posibila – in viziunea guvernului dumneavoastra – incepind cu 1 ianuarie 2007. Mi-as mai dori sa vad un angajament in favoarea intensificarii asistentei financiare catre Romania pentru perioada de preaderare si as dori sa pot oferi din nou asigurari politicienilor si opiniei publice din Romania ca, o data indeplinite toate cerintele (si au fost raportate progrese considerabile in acest sens), 2007 este o tinta posibil de realizat. Oamenii nu ar trebui sa aiba sentimentul ca sint exclusi sau, in vreun fel, cetateni de rangul doi ai Europei. Este vorba despre o transformare extrem de complexa si, in cazul Romaniei si Bulgariei, distanta care a mai ramas de parcurs este mai mare si mai complicata pentru actualele guverne din tarile respective decit a fost distanta care a separat de UE unele dintre statele care se pregatesc acum sa se alature UE daca vor primi „unda verde“ la Copenhaga.

– Dupa parerea dvs., care este explicatia logica a faptului ca, din nou, Romania se afla pe ultimul loc in tabloul din toamna 2002 al evolutiei negocierilor cu statele candidate?

– Nu stiu care este explicatia logica. Dar, daca transpunem totul intr-o lectie privind interpretatul unei melodii, atunci putem vedea ca este vorba despre interpretarea unei armonii de catre doua voci. Una este cea europeana, cu acquis-ul sau comunitar, de partea cealalta este Romania, cu capacitatea sa de a transpune o parte a legislatiei comunitare in cadrul legislativ din tara dvs. Este o problema foarte dificila si este in curs de rezolvare. Apoi este vorba despre implementarea sa cu succes si, in cazul Romaniei, progresele sint considerabile si vizibile, dar reprezinta inca o parte considerabil de mica a intregului pachet de actiuni. Daca am fi antrenati intr-o cursa, stim ca toata lumea ia startul in acelasi timp, dar nu toti pot sa alerge in acelasi ritm. Asta nu inseamna ca sint exclusi din cursa sau ca pot sa o duca pina la capat, dar trebuie ca fiecare sa adopte ritmul care i se potriveste cel mai bine. Daca, in mod artificial, fortam ritmul alergarii, fortam mult prea tare ritmul schimbarilor economice, administrative si sociale din Romania sau Bulgaria, exista riscul de rupere tocmai pentru ca nu se poate tine pasul cu un asemenea ritm al schimbarii. Cred ca este foarte importanta fata umana a acestor schimbari pe care fiecare stat trebuie sa le opereze in functie de propriile sale capacitati.

– Domnule presedinte, toata lumea din Romania va va pune aceeasi intrebare: dumneavoastra, Parlamentul European, ati ramas ultima noastra sansa de a fi reprezentati in vreo institutie europeana pina in 2007, evident daca va veti decide sa admiteti observatori din partea Romaniei. Dar, conform Tratatului de la Nisa, cele 33 de locuri care reveneau Romaniei sint acum realocate in formula unei Europe cu 25 de membri. Ce se va intimpla in 2007? Oare unii va trebui sa paraseasca Parlamentul European pentru a lasa locul colegilor lor romani? Lucrati acum la o alta solutie?

– Dupa cum stiti, Consiliul UE a deliberat asupra acestei probleme si a luat niste decizii asupra modului in care vor fi realocate locurile in perioada interimara. Este absolut clar ca oricine din actualele 15 state membre care va fi ales in 2004 va avea un mandat care va dura pina in 2009. Sa presupunem ca Romania va deveni din 2007 membru cu drepturi depline in UE; in acel caz, dupa cum va decide, Romania isi va putea alege sau desemna reprezentantii in Parlamentul European si ei isi vor putea ocupa locurile care le revin. Vreau ca acest lucru sa fie absolut limpede: la momentul potrivit, Romania va alege pentru acest Parlament European intreg contingentul sau de 33 de noi membri. Asta ne va da noua o bataie de cap, fiind nevoie ca, pentru o scurta perioada de timp, sa fie suplimentat numarul de 732 de parlamentari prevazut de Tratatul de la Nisa pentru ca, la alegerile din 2009, sa fie deja operate ajustarile necesare in cazul celor 15 membri actuali, revenindu-se deci la prevederile initiale prevazute in Tratatul de la Nisa, cu un total de 732 de deputati.

– Dumneavoastra, ca si intregul Parlament European, v-ati manifestat puternica opozitie fata de acordul bilateral incheiat de Romania cu Statele Unite in privinta Curtii Penale Internationale. Daca imi amintesc bine, ati si trimis o scrisoare in acest sens omologilor dvs. din Romania, cerindu-le sa nu ratifice acest acord. V-au raspuns la scrisoare? Ce anume v-au spus?

– Nu am primit o replica formala si, in consecinta, astept sa le ascult parerile atunci cind voi vizita Parlamentul Romaniei. Cererea mea, in primul rind, respecta pe deplin suveranitatea Romaniei si independenta Parlamentului si a Guvernului Romaniei. Invitatia pe care am adresat-o a fost in favoarea angajarii unor consultari cu alte state candidate si cu cele 15 state membre UE pentru a incerca sa ne asiguram ca vom avea un demers european comun, recunoscind faptul ca aceasta va presupune o Antanta, speram, o Antanta cordiala cu prietenii nostri americani privind rezervele pe care le au. Cu o singura conditie: ca rezervele pe care le au americanii sa nu ucida din fasa ceea ce cred ca este o idee buna si de forta in termenii legislatiei internationale.

– Credeti ca procesul de ratificare pentru aderarea celor zece noi tari va merge atit de usor cum este prezentat acum in cele 15 tari membre UE? Apoi, ce se va intimpla daca dupa 2004 sistemul clauzelor de protectie va fi evocat dintr-un motiv sau altul? Ce se va intimpla daca Uniunii Europene ii va trebui mai mult timp sa se adapteze la noul format? Atunci, cind va mai avea loc urmatorul val al extinderii?

– In primul rind, trebuie sa ajungem la momentul Copenhaga si sint acum optimist dupa „Da“-ul irlandez in favoarea Tratatului de la Nisa si dupa Summit-ul de la Bruxelles, ca avem capacitatea de a negocia capitolele ramase inca deschise cu cele zece tari candidate si este foarte credibil ca la Copenhaga se va primi unda verde pentru a continua. Apoi, procedural, urmeaza pregatirea unui proiect de acord de aderare pentru fiecare dintre cele zece state aspirante si acest lucru trebuie aprobat de majoritatea Parlamentului European inainte ca in Consiliu sa ajunga ratificarile facute de toate parlamentele nationale din cele 15 tari membre si din cele zece tari candidate. Daca totul se va desfasura conform planului prevazut, in aprilie 2003, sub presedintia greaca, la Atena, va avea loc ceremonia de semnare a tratatelor de aderare. Aceasta se va produce dupa acordul ce va fi dat de Parlamentul European. Apoi se procedeaza la ratificare. Speranta mea este ca va fi vorba despre un proces relativ fluent la nivelul celor 15 membri ai UE. Acum despre intrebarea privind clauzele de protectie. Eu le-as considera drept „postconditionari“ si nu drept niste „preconditii“ si cred ca este o deosebire importanta. Nu va exista nici o noua preconditionare politica la nivelul procesului de extindere si clauzele de protectie despre care discutam sint reale, dar reprezinta doar niste postconditionari. Va trebui sa asteptam sa vedem ce se va intimpla, pentru ca eu nu pot vorbi in numele parlamentului danez, german… despre care va fi atitudinea lor privind ratificarea. Dar cred ca avem acum o intilnire cu istoria Europei si ca parlamentele nationale vor intelege ca istoria aceasta face apel la noi si, in consecinta, vor lua aceasta decizie istorica.

– Din cite am auzit, dumneavoastra ati fost oficialul european care, in timpul Summit-ului special de luna trecuta de la Bruxelles, a pledat in favoarea Romaniei si a Bulgariei. Ati spus ca trebuie sa avem un document foarte precis si detaliat privind viitoarele etape ale procesului de negociere. Dar Romania are totusi doua solicitari foarte precise. Prima priveste o data precisa privind finalizarea negocierilor. In al doilea rind, dorim sa avem un angajament ferm din partea UE in favoarea unei date de aderare. Pina acum, ceea ce avem este doar „un sprijin ferm in favoarea propunerii romanesti de aderare in 2007“. Credeti ca, la Copenhaga, vom putea oare avea un raspuns la aceste doua principale solicitari ale Romaniei?

– Cred ca este foarte important ca, la Copenhaga, daca pe plan politic se va da unda verde pentru aderarea celor zece tari despre care credem ca vor fi in stare sa fi inchis negocierile pina in momentul respectiv, sa dam un mesaj mai puternic Romaniei si Bulgariei. Voi sustine aceeasi pozitie pe care am avut-o si cu ocazia summit-ului. Cred ca acest mesaj mai puternic va consta intr-un pachet alcatuit dintr-un numar de elemente, stabilind si o data tinta de aderare. Daca esuam, asta este cu totul altceva, dar existenta unei date tinte poate motiva, poate da un semnal clar, precum si un punct clar de destinatie si de destin. E nevoie sa avem o foaie de drum mai solida, aceasta a fost formularea folosita de Comisie, si trebuie sa analizam cuantumul sprijinului financiar pentru preaderare ca sa sprijinim Romania si Bulgaria in realizarea multiplelor procese sociale si economice ale tranzitiei. Din toate aceste motive, sper ca, daca vom da un semnal pozitiv celor zece tari, trebuie sa gasim o paralela, capacitatea politica la cel mai inalt nivel, de a arata Romaniei si Bulgariei ca sintem seriosi in ceea ce priveste datele si termenele propuse.

– Cei care vor citi sau vor urmari acest interviu doresc sa aiba un raspuns nediplomatic la o intrebare foarte precisa. Am vazut cum toti vecinii nostri din fostele tari comuniste se alatura acum Europei. Noi nu facem parte din acest grup. Trebuie sa asteptam si este oare semnul ca sintem lasati in afara jocului? Din 2004, vor exista 25 de tari intr-o noua Europa, cu o noua Constitutie, cu noi reguli de joc. Cum sa nu-ti fie teama ca totul se va schimba, toate regulile de baza ale procesului de negociere… Va trebui sa urmam un nou set de reguli?

– Cu totii sintem in asteptarea documentului final pe care-l va propune Conventia asupra viitorului Europei. Dar prima parte a raspunsului meu foarte direct ca politician la intrebarea dvs. este ca Parlamentul European a insistat asupra faptului ca trebuia sa avem o Conventie, ceea ce insemna altceva decit vechea metoda de a construi viitorul Europei in spatele usilor inchise. Am insistat asupra faptului ca metoda de lucru a Conventiei trebuie sa fie una inclusiva si iata de ce sint foarte multumit ca atit Romania, cit si Bulgaria sint participante active cu drepturi depline la toate lucrarile Conventiei, la nivelul subcomitetelor, grupurilor de lucru, in plenul Conventiei. Atunci cind se discuta despre alcatuirea viitorului Tratat fundamental, cu toate ca, tehnic vorbind, toate cele 15 state UE au statut de membru, iar cele candidate, de observator, nu a existat niciodata o sesiune de vot in Conventie, deci nu exista nici un fel de deosebire reala intre membri si observatori. Iar eu sper ca activitatea Conventiei va fi suficient de coerenta pe plan politic pentru ca viitoarea Conferinta interguvernamentala a celor 15 state membre, cea care va decide mersul mai departe, sa asculte cu atentie atit parerile celor 13 tari candidate – cele 12 tari care negociaza acum aderarea plus Turcia – cit si ale celor 15 state membre, avind un pachet complex care sa reprezinte la modul holistic noua Europa, si nu doar pe cea existenta acum.

– Revin la aceeasi intrebare: credeti ca dupa 2004, dupa ce vom avea o noua Europa, cu cele doua state urmind sa se alature in viitor, vor exista noi reguli de joc in ceea ce priveste negocierile de aderare?

– Discutia priveste acum acquis-ul comunitar si nu dezbaterea privind viitorul Europei. Singura diferenta intre acquis-ul pe care va trebui sa-l asimilati dvs in 2004 si cel actual este data, dupa parerea mea, de faptul ca noi ajustam legislatia in mod constant, astfel incit aceste imbunatatiri vor face parte din acquis-ul comunitar. Dar nu trebuie sa existe preconditii suplimentare. Cu buna-credinta, dumneavoastra, romanii, v-ati angajat in negocieri pe baza unui anume pachet de reguli. Nu trebuie sa va dam preconditii care sint peste ce exista si ar fi diferite de ceea ce a fost dat tuturor celorlalti. Ca principiu si ca substanta trebuie sa fie vorba despre acelasi ansamblu de reguli. Singurele diferente practice pe care le-as putea mentiona se datoreaza faptului ca elaborarea legilor este un proces cu caracter continuu, este posibil deci sa existe niste legi noi in momentul cind veti adera, legi noi care sa faca atunci parte din procesul de negocieri, diferite deci de tabloul existent in 2004. Dar la acest lucru va puteati astepta si nu reprezinta o noua forma de preconditionalitate. Dupa parerea mea, ar fi foarte rau, atit la nivel de principiu, cit si la nivel practic, sa avem conditii separate pentru Romania si Bulgaria. Trebuie sa fie aceleasi conditii si aceiasi termeni de referinta. Numai timpul in care veti ajunge in UE este diferit, nu si natura conditiilor.

– Ultima mea intrebare. Nu stiu daca pe durata vizitei dvs. in Romania veti avea posibilitatea de a va adresa in mod direct opiniei publice. Uitati, pentru o clipa, de calitatea dvs. oficiala si de agenda vizitei in Romania! In calitate de cetatean european, care este mesajul dvs. catre cei care inca asteapta un pasaport european, fiind europeni prin toate visurile si aspiratiile lor, adica cititorii si telespectatorii romani, opinia publica din Romania?

– Cred ca, in prezent, in Europa, traim un moment absolut extraordinar deoarece este un prilej deosebit de bun de a da uitarii barbarul secol XX din Europa, cel care ne-a separat unii de altii. Avem sansa de a vindeca ranile acestei istorii deosebit de crude. Este un moment deosebit de creator si sper ca oamenii in afara de ce vor percepe la nivelul activitatii fiecaruia – „daca sint un agricultor, ce inseamna asta pentru mine?“, „daca lucrez intr-un magazin, ce inseamna asta pentru mine?“, „daca lucrez in industrie, ce inseamna asta pentru mine?“ – deci in afara de aceste viziuni foarte personale si individuale, cred ca oamenii vor realiza faptul ca este pentru prima oara in milenii cind, pe continentul nostru, ne reunim intr-un maret act de reconciliere bazat pe valori comune, pe o democratie pluralista, pe respectul pentru drepturile omului, pe o economie de piata, pe solidaritate si coeziune sociala, pe valorile Europei. Nu este vorba despre o Europa creata prin forta sabiei, ca pe vremurile Romei sau Greciei, sau ale lui Alexandru cel Mare… Si nici nu este o Europa reunita fortat sub amenintarea armelor in termenii unei ideologii strimbe, fascismul sau comunismul totalitarist. Este o Europa care se bazeaza pe libera vointa a unor popoare libere si suverane, cladita pe niste valori comune. Ceea ce ce vreau sa le arat oamenilor este ca exista niste posibilitati minunate si creatoare si cred ca sint la fel de impresionati de aceasta cum sint si eu. In Irlanda, atunci cand m-am adresat concetatenilor mei spunindu-le de ce ar trebui sa voteze in favoarea Tratatului de la Nisa, am folosit o metafora: le-am spus ca, dupa 1989, au aparut doua feluri de Europa. Europa reconciliatorilor, iar Romania vrea sa se reconcilieze cu aventura europeana, si Europa domnului Milosevici. Si spuneam ca electorii irlandezi au de ales pentru ca putem sa inlaturam ultima caramida din Zidul Berlinului – si acest lucru a fost acceptat si votat de o majoritate zdrobitoare. Acest mesaj a fost acceptat si s-a votat in favoarea lui de catre concetatenii mei irlandezi tocmai fiindca eu cred ca au inteles importanta momentului. Si asta le-as spune si romanilor: este o sansa cu totul si cu totul speciala si dumneavoastra, romanii, sinteti parte din ea. Sa muncim impreuna pentru ca ea sa se indeplineasca.