Tot mai multe firme de top, adevărate branduri la nivel naţional sau internaţional, încheie contracte de franciză cu firme din teritoriu şi astfel îşi extind afacerile. La fel se întâmplă şi cu aceia care cumpără francize şi ajung să dezvolte o afacere sub un brand. Vă explicăm în cele ce urmează cum puteţi porni „la drum“ în afaceri, dacă doriţi o franciză.
Tot mai multe afaceri locale se bazează pe un contract de franciză, adică firmele mici, SRL-uri din oraşele mari au acceptul să se folosească de un nume, de un brand, de o marcă puternică şi de alte drepturi intelectuale ale unor companii consacrate, destul de cunoscute în ţară sau în străinătate. Contractele de franciză sunt foarte răspândite, iar de multe ori, acolo unde vedeţi o siglă a unui producător celebru sau a unui prestator de servicii de top, poate fi vorba, practic, despre o afacere locală, dezvoltată prin sistemul de franciză. Foarte multe francize se regăsesc în domeniul alimentar, al comerţului şi chiar în prestarea de servicii. Cea mai răspândită franciză din România este reţeaua de magazine Fornetti, dar sistemul respectiv câştigă teren şi la unităţi bancare (ING Bank) sau operatori de telefonie mobilă (Orange, Vodafone) etc. În Craiova au apărut până şi francizele la covrigării, simigerii şi altele (de exemplu „Petru“). La nivelul întregii ţări există sute de francize care funcţionează, cele mai multe din comerţul alimentar şi chiar din sectorul producţiei. În România nu există o autoritate care să monitorizeze francizele, dar pe diverse site-uri se vorbeşte despre sute de francize, de la mâncare şi până la servicii cosmetice sau comerţ cu articole sportive, de îmbrăcăminte sau încălţăminte. Pe scurt, francizorul este cel care acordă drepturile de distribuţie locală sau vânzare de servicii ori chiar producerea de bunuri unei persoane, numită francizat, care plăteşte, în schimb, taxa de franciză iniţială şi/sau o redevenţă periodică. De multe ori, proprietarul mărcii impune anumite preţuri de vânzare, la acelaşi nivel pentru toţi francizaţii, sau chiar ca un magazin care vrea să devină franciză să fie la o distanţă apreciabilă de un alt comerciant care foloseşte aceeaşi franciză, pentru a nu altera businessul acestuia din urmă.
Din punct de vedere financiar, cel care doreşte să profite de pe urma unui nume consacrat de produse sau servicii trebuie să fie pregătit din timp. Elisabeta Stoicescu, administrator la SC Tomate Naturale SRL, deţine în Craiova o franciză „Peneş Curcanul“, denumire sub care a şi deschis un magazin în municipiu. Ea ne-a spus cum a procedat pentru respectiva franciză. „Se încheie un contract de franciză şi se plăteşte o taxă, de regulă între 1.000-2.000 de euro pe an. Eşti obligat să nu mai ai contracte cu alţi producători, dar te ajută foarte mult în afacere să te poţi folosi de un brand. Ai şi nişte avantaje la preţ, dacă foloseşti o franciză, şi de aceea poţi să ai produse mai ieftine chiar decât în supermarketuri“, a povestit Elisabeta Stoicescu, pentru GdS.
Ce trebuie să faci pentru a obţine o franciză
Pentru a putea să se folosească de numele unui brand, un antreprenor local trebuie să ia în calcul anumite cheltuieli iniţiale, dar trebuie şi să se gândească dacă există termenii dezvoltării unei astfel de afaceri, cum ar fi vad comercial, clienţi-ţintă etc.
„Pentru a începe o afacere în franciză, investitorul trebuie să suporte anumite cheltuieli iniţiale, cuantumul lor depinzând foarte mult de franciza achiziţionată. Investiţiile iniţiale pot cuprinde: taxa de franciză (care ajunge şi la câteva sute de mii de euro), redevenţele lunare (3-6% din cifra de afaceri), bugete de marketing pentru piaţa locală“, a declarat Letiţia Alexandrescu, manager la o firmă de consultanţă care intermediază contracte de franciză atât în România, cât şi în străinătate. Ea mai spune că, prin semnarea contractului de franciză, investitorul renunţă la o bună parte din independenţa de a face business după bunul său plac, în sensul că francizorul impune condiţiile de desfăşurare a afacerii. Ca să se folosească de numele lui, antreprenorul local trebuie să respecte anumite standarde, care sunt impuse de către firma de top ce acceptă încheierea unui contract de franciză.
La o primă privire, pare uşor. În realitate…
Dacă te foloseşti de o marcă sau un brand, asta nu înseamnă că vei avea, garantat, un succes în afaceri, în cazul în care doreşti să ai un business în franciză. Este adevărat că 92% dintre afacerile derulate în franciză sunt încă operaţionale şi la cinci ani de la lansarea businessului, potrivit unei statistici a celor de la Francize.net, dar tot la fel de adevărat este că dintre firmele care s-au înfiinţat (start-up) şi au pornit la drum cu o franciză, doar 20% au rămas în picioare după cinci ani. Potrivit sursei citate, cele mai multe contracte de franciză care nu au mers au fost reziliate din cauza „încălcării clauzelor contractuale“.
Când poate apărea eşecul
Folosirea unei francize nu este similară, neapărat, cu un succes garantat. Evident, afacerea poate avea foarte multe avantaje dacă se desfăşoară sub „umbrela“ unui nume de notorietate. Însă eşecul poate să apară, atunci când nu anticipezi cum trebuie dezvoltarea afacerii, dar şi atunci când nu respecţi calitatea impusă de francizor, adică de cel care deţine brandul. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de francizor, atunci eşecul este iminent. Când francizatul începe să aibă reclamaţii de la clienţi, când face rabat de la calitatea standard, atunci şi afacerile altor astfel de firme mici sunt puse în pericol, pentru că potenţialii clienţi se vor feri să mai cumpere bunuri sau servicii de la cineva care face brandul de râs. „Un punct slab al afacerilor în franciză este că nerespectarea standardelor de calitate de către un francizat îi afectează, ca într-un şir de domino, şi pe ceilalţi francizaţi, care îşi pierd credibilitatea în ochii clienţilor sau ai potenţialilor clienţi“, a explicat Letiţia Alexandrescu, de la Francize.net, pentru a întări ideea că într-o astfel de afacere contează foarte mult seriozitatea.
În concluzie, „franciza este un model de afaceri care îţi strecoară în mânecă toţi aşii. Cu toate acestea, doar achiziţionarea reţetei de business nu este suficientă, succesul obţinându-se numai prin multă muncă, persuasiune şi abilitatea de a coordona oamenii pentru a-ţi atinge obiectivele“, a mai spus Alexandrescu.
Cum eventualele litigii între francizor şi francizat se pot rezolva doar în instanţă, pentru că nu există o instituţie a statului care să răspundă în mod direct de astfel de contracte (cu excepţia Consiliului Concurenţei), în România există Asociaţia Română de Franciză. Aceasta este un ONG, practic o asociaţie profesională ce are un cod de etică în domeniul francizei şi o comisie de mediere în vederea rezolvării conflictelor dintre francizor şi francizat.
Definiţia francizei
Mai mulţi cititori ne-au întrebat pe forumul GdS, zilele trecute, ce înseamnă franciza şi o afacere în franciză. Pe lângă explicaţiile din textul articolului, vă prezentăm şi definiţia exactă a francizei. Potrivit DEX-ului, cuvântul „franciză“ provine din limba franceză („franchize“) şi înseamnă „dreptul acordat de o întreprindere cu renume altei întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii“.
