Zilele trecute am avut plăcerea de a discuta cu omul care a proiectat unul dintre cele mai importante sisteme de securitate din industria jocurilor de noroc. Mai bine de jumătate dintre cazinourile din întreaga lume utilizează sistemul prin care sunt monitorizaţi jucătorii care folosesc metode interzise de organizatorii de jocuri de noroc, cum ar fi cei care numără cărţile la jocul de Black Jack sau 21, cum este cunoscut în România.
Numele lui este Jeff Jonas (foto), Chief Scientist la IBM, grupul de Entity Analytics. El spune că, în pofida impactului pe care l-a avut invenţia lui, nu este piesa de rezistenţă din portofoliul său de inovaţii. Jonas pregăteşte o invenţie care ar putea schimba modul în care populaţia se bucură de serviciile publice, care poate găsi tratamente pentru cele mai grave boli ale prezentului şi chiar să ne călăuzească în spaţiu. Toate acestea şi multe altele, într-un interviu-eveniment oferit de Jeff Jonas pentru Curierul Naţional.
A.U.: Cum e să ştiţi că o industrie, cum este cea a jocurilor de noroc, depinde de invenţia pe care aţi creat-o?
J.J.: Nu sunt chiar atât de mândru de ce am realizat, în ceea ce priveşte sistemele de securitate din cazinouri. Da, este o invenţie utilizată de mai bine de jumătate din cazinourile din întreaga lume. Ceea ce arată că este o invenţie bună, însă pe propria mea scară de valori nu este invenţia cu care mă mândresc cel mai tare. Sunt mult mai mulţumit de îmbunătăţirile pe care le-a adus la sistemul electronic de votare (din SUA – n.r.), ce a permis un acces mai mare pentru votanţii americani. Totodată, una dintre invenţiile mele a reuşit să readucă alături de familiile lor 100 de persoane, după uraganul Katrina, care a devastat New Orleans. Sunt lucruri cu care mă mândresc mai tare.
A.U.: Dar cum s-a născut sistemul de monitorizare a jucătorilor problemă?
J.J.: Cazinourile caută tot timpul să conducă o afacere cât mai curată, în ceea ce priveşte metodele utilizate de jucători de a câştiga. Atât timp cât te foloseşti de noroc, nu au nimic împotrivă. Dar când foloseşti metode cu care ei nu sunt de acord pentru a-ţi creşte şansele de câştig, cum este metoda numărării cărţilor la jocul de 21, preferă să te trimită să joci la alt cazinou. Au reuşit cu ajutorul camerelor să-i identifice pe cei care numără cărţi şi au încercat să-i monitorizeze, însă făceau chestia asta doar o dată pe lună. Şi-au dat seama că nu este îndeajuns şi m-au contactat şi m-au întrebat dacă pot să fac un calculator să facă acest lucru pentru ei şi mult mai des. Şi le-am răspuns că da. A fost interesant pentru că a trebuit să studiez criminalistică, m-am întâlnit cu poliţişti prin cafenele care se întâlneau cu „informatorii“ lor. A fost chiar ciudat, mă întrebam „Ce caut eu aici? Aici nu e locul meu“. A fost ca în filme. Şi, cu toate cunoştinţele pe care le-am acumulat, am reuşit să creez un sistem care să monitorizeze jucătorii în timp real şi care să dea satisfacţie administratorilor de cazinouri.
A.U.: Cum îi vin ideile unui inventator?
J.J.: Nu cred că aş putea spune că există vreo diferenţă faţă de modul în care unui poet sau unui compozitor îi vin idei pentru o poezie nouă sau pentru un cântec nou. În cazul meu, aş putea spune că sunt foarte curios. Văd mereu câte ceva care are nevoie de o soluţie pentru a fi rezolvat. Şi din pură curiozitate încerc să văd dacă eu pot găsi soluţia la anumite probleme. Aş putea spune că am inventat anumite lucruri din curiozitate. Invenţiile mai apar şi în cazul în care cineva îţi cere ceva clar, cum a fost în cazul cazinourilor.
A.U.: Aţi condus o companie timp de 21 de ani, cum a fost atunci când v-a preluat IBM?
J.J.: Eu m-am considerat dintotdeauna un inventator şi nu un antreprenor. Din acest motiv am renunţat în a conduce afacerea mult înainte de a vinde compania (Systems Research&Development – SRD) către IBM, când am angajat pe altcineva să preia funcţia de CEO (director executiv). Preluarea de către IBM mi-a permis să mă concentrez în continuare pe inovaţie, în loc să-mi pierd timpul cu managementul SRD.
A.U.: Ce credeţi că a atras IBM, în mod special, la SRD?
J.J.: O întrebare care mă pune şi pe mine pe gânduri. Acum cred că preluarea companiei mele de către IBM a fost un complot al CEO-ului şi al directorului financiar, care amândoi au lucrat înainte la IBM. Mereu m-am întrebat de ce au schimbat cărţile de vizită în alb şi albastru. Au schimbat şi cromatica birourilor în alb şi albastru, în aşa fel încât să se asemene cu cea de la IBM. Au schimbat structura organizaţională a companiei să se asemene cu cea de la IBM. După aceea mi-au zis să vând compania către un grup mai mare şi am fost de acord. Probabil ei ştiau cine o să ne cumpere. Eu nu am ştiut nimic la vremea aceea (în 2005 – n.r.). Probabil cei de la IBM au crezut că eram deja ai lor când ne-au vizitat pentru prima oară. Cred că acesta a fost planul echipei mele de manageri de la bun început.
A.U.: Nu cred că IBM a cumpărat SRD doar pentru că era colorată în alb şi albastru…
J.J.: Ai dreptate, nici eu nu cred că pentru asta. Sincer, nu ştiu să spun exact de ce ne-au cumpărat IBM. Dar cred că au avut un motiv bun. IBM a investit în sisteme de analiză de business (Business Analytics – n.r.), în ultimii 6 ani peste 14 miliarde de euro, iar SRD a fost prima mutare din acest mare plan de investiţii. Cred că au văzut în sistemele noastre un plus de valoare pentru ei şi probabil de aceea ne-au cumpărat.
A.U.: Pentru final, ce planuri aveţi pe viitor?
J.J.: Deocamdată, mă simt nou în cadrul IBM. Sunt de șapte ani, dar această companie este atât de mare şi mai are atât de multe lucruri de descoperit. De aceea, atunci când primesc propuneri din partea altor companii mari nici măcar nu-i las să termine ce au de spus. Nici măcar nu-i întreb câţi bani vor să-mi dea. Atât timp cât pasiunea mea pentru ce fac coincide cu interesul IBM, nu văd nici un motiv pentru care să schimb ceea ce fac acum. Cât despre invenţii, lucrez la mai multe lucruri. Însă, ceea ce construiesc acum pentru IBM va fi, probabil, cea mai mare invenţie din viaţa mea. Construiesc unele sisteme care să folosească algoritmii de uz general – General Purpose Algorithm – care să permită autorităţilor să ofere servicii publice de calitate către populaţie, care (sper) să ajute la descoperirea unui tratament împotriva Alzheimer (afecţiune degenerativă a creierului care apare la persoanele în vârstă şi care duce la deteriorarea funcţiilor de cunoaştere a creierului – n.r.), diverse tipuri de cancer sau osteoporoză. Sau să ajute la descoperirea de noi planete sau asteroizi etc. Cred că va fi cea mai mare invenţie a mea, ţinând cont că ar putea face toate aceste lucruri în acelaşi timp şi pe acelaşi calculator.
Adrian Ungureanu / [email protected]
