Greșeala majoră pe care o face guvernarea actuală este că apără cu îndârjire o paradigmă la fel de falimentară ca și cea a statului social: prosperitatea și bunăstarea (ieșirea din criză) pot veni din proiectele statului (care a considerat multă vreme prioritare fântânile și parcurile față de autostrăzi și căi ferate). Reticent la a privatiza (chiar și pe un leu) companii și proiecte de infrastructură (autostrăzi, de exemplu), guvernul ne îngroapă în cheltuieli, datorii și deficite pentru care nu găsește altă cale de a le acoperi decât menținerea salariilor bugetare și pensiilor la același nivel în perioada următoare (care înseamnă tot o tăiere, care va transmite și mai mult pesimism pe piața de consum și va prăbuși și mai mult economia ajunsă la o stabilitate fragilă după ultimele lovituri fiscale). Niciodată statul nu poate face o prioritizare obiectivă a ceea ce trebuie dezvoltat mai repede și nici cât de mult trebuie dezvoltat ceva, lipsindu-i informația vitală pe care doar piața o poate furniza.
În acest context, tăierile prezumate de salarii și pensii (care vor rămâne la același nivel, deși inflația erodează semnificativ puterea de cumpărare) vor salva și vor pune la adăpost aceste proiecte în care politicienii au un interes direct (pe de o parte, să demonstreze electoratului că fac ceva și pe de altă parte ele sunt o sursă de venit), menținând deficitul într-o anumită valoare (ceva mai mică). Este evident însă că ele nu vor crea nici o premisă de creștere și vor deveni nedrepte în contextul în care cea mai mare parte din aceste proiecte este o risipă generală. Este nedrept să explici salariaților și privaților (care vor vedea cum le vor scădea și mai mult vânzările și profiturile) de ce trebuie să suporte o lovitură nouă în bugetul lor pentru a menține în proprietatea și pe cheltuiala statului companii neprivatizate, după ce ai amânat și nu ai avut curajul unor reforme structurale adevărate. Este greu să explici de ce vor fi noi concedieri la stat, dar și la privat, unde vânzările se vor prăbuși din nou.
Proiectele statului pe care le aperi și le finanțezi în numele poporului nu vor face decât să sterilizeze și mai mult partea sănătoasă a economiei, să transforme și mai mult bruma de antreprenori onești în antreprenori care „bălesc“ după proiecte cu statul și care trăiesc și supraviețuiesc din acest lucru. Piața liberă este repede abandonată de acești antreprenori, iar statul va fi și mai mult „încurajat“ de astfel de patronate viciate să pună și mai mulți bani în joc la ruleta proiectelor pe care antreprenorii nu au curaj să și le asume (poate tocmai pentru că sunt falimentare în forma propusă de stat). Ideile de afaceri, inovația și creativitatea sunt pervertite și concentrate pe dezvoltarea de strategii „eficiente“ de câștigare a unor licitații cu statul, de corupere a celui care distribuie banul de la centru, de găsire a celor mai bune forme de compensare a celui de la stat care acordă un proiect. Legi fundamentale ale economiei (cererea și oferta, concurența liberă) sunt puternic încălcate de clasa politică avidă de putere economică. Economia încetează să mai funcționeze după principiile pe care le învățăm în școală. Economia încetează să mai fie înțeleasă cu instrumentele pe care le avem la dispoziție. Totul devine impredictibil și dependent de voința celui de la butoane de a se lăsa convins să ne aloce sau nu proiectul nouă.
Bugetul suferă semnificativ pe partea de cheltuieli și nu pe partea de venituri și observăm o rezistență fundamentală din partea celor care gravitează în jurul elementelor „imposibil“ de redus (proiecte ale statului, achiziții publice, servicii externalizate, companii de stat, bănci de stat etc.). Politicieni și pseudo-oameni de afaceri, care nu știu decât să facă afaceri din banul public, pun presiune pe cei care croiesc bugetul pentru a tăia ceea ce e mai ușor de tăiat și care pe ei îi va afecta mai puțin (măsură care va lovi în cealaltă categorie de oameni de afaceri care încă rezistă să nu fie conectați politic). România va ajunge foarte curând să se dezvolte exclusiv pe banii pe care Tătucul îi distribuie de la centru (ceea ce nu are deloc de a face cu capitalismul). În acest context, degeaba te intitulezi guvern de dreapta dacă tu continui să crezi că bunăstarea pleacă de la centru, că nu trebuie să privatizezi mare lucru (chiar dacă iei puțin acum pe o companie prin trecerea ei în proprietate privată, vei scăpa de a o mai trece pe cheltuieli), că trebuie să crești taxe și impozite pentru a supraviețui și a avea liniște (a se citi echilibru bugetar), că trebuie să te împrumuți intern și extern masiv pentru a menține în viață toată această risipă prin proiecte cu statul (pe care inteligent o deturnezi spre pensii și salarii spunând că, de fapt, pentru așa ceva te împrumuți). Degeaba crezi că ești de dreapta dacă gândești că investitorii sau creditorii (străini sau nu) trebuie să fie obligați sau ținuți cu forța în economia românească (nu trebuie să își diminueze expunerea pe România), în loc să creezi premisele ca mediul de afaceri românesc să devină atractiv și competitiv în context regional. Degeaba ai impresia că ești de dreapta când ești cu ochii pe pârghiile și instrumentele monetare (dobândă, curs de schimb) care falsifică creșterea economică și perpetuează nenatural deficite. Socialismul este o boală grea, de care se scapă foarte greu, dar care are costuri imense pentru cei pe care îi obligi să fie „incluzivi și participativi“. Socialismul există și supraviețuiește în cele mai perverse forme și adesea e foarte ascuns în spatele multor politici publice așa-zis liberale, pro-piață și capitalism. Dacă vrem să ne salvăm, avem nevoie de o schimbare din rădăcini a modului în care gândim și aplicăm intervenția (de cele mai multe ori agresivă) în economie a statului.
hotnews.ro
