Firmele cu probleme nu s-au putut ţine de amânarea plăţii impozitelor pe şase luni, astfel că sunt rapid executate de Fisc. Cererile pentru rescadenţarea datoriilor mai pot fi depuse la Finanţe doar până la finele lunii iunie. GdS vă prezintă capcanele fiscale ale amânării la plată.
La prima vedere, amânarea la plată a datoriilor firmelor către stat a fost mană cerească pentru câteva zeci de companii doljene. Pe parcurs însă s-a dovedit că dacă firma are dificultăţi în a-şi plăti datoriile curente, atunci amânarea la plată nu mai are nici un efect benefic pentru firmă. Ba, dimpotrivă, avantajul fiscal al OUG nr. 92/2009 privind amânarea la plată a obligaţiilor fiscale se transformă în dezavantaj. Datoriile amânate de Fisc vor purta penalităţi de 0,05% pe fiecare zi de întârziere, iar pentru cele curente penalităţile sunt de 0,1% din sumă dacă societatea întârzie să le plătească până la 30 de zile. Dacă nu şi-a plătit impozitele curente nici la 30 de zile de la scadenţă, firma pierde amânarea la plată şi toate penalităţile urcă la 0,1% pe fiecare zi de întârziere, potrivit conducerii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj. Datele furnizate de instituţie arată că, până acum, 92 de societăţi doljene au solicitat amânarea la plată cu şase luni a datoriilor de 31,05 milioane de lei. Pentru 77 de firme din total, cu impozite amânate în valoare de 13,93 de milioane de lei, programul funcţionează normal, iar ele şi-au putut achita şi datoriile curente şi o parte din cele restante. Patru companii chiar au încheiat programul de rescadenţare de şase luni, dar ele au avut sume mici de plată (1,53 de milioane de lei). În schimb, pentru 11 societăţi, Ordonanţa nr. 92/2009 a fost un eşec total. Aceste firme au avut sume mari de plată către stat, în total 15,59 milioane de lei, şi fie nu şi-au putut onora obligaţiile, fie nu au putut depune garanţiile cerute de lege şi nu s-au calificat din start. La început, ideea unei facilităţi fiscale de genul acesteia a fost privită cu ochi buni de mediul de afaceri. Pe parcurs, multe firme au observat că nu se puteau încadra în condiţii ceea ce a făcut ca din câteva mii de firme cu datorii către stat, doar 92 să ceară o astfel de facilitate. Potrivit OUG nr. 92, condiţiile pentru ca firmele să poată cere amânarea sunt următoarele: nu înregistrează obligaţii fiscale restante la data de 30 septembrie 2008; şi-au depus toate declaraţiile fiscale; nu au înscrise fapte în cazierul fiscal; nu s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Din culisele amânării…
Companiile care au cerut amânarea la plată a datoriilor pe şase luni aveau obligaţia, potrivit legii să depună fie garanţii materiale (imobile, utilaje), fie scrisori de garanţie bancară, dar indiferent de garanţie, ea ar fi trebuit să ajungă la 40% din suma pentru care se cerea amânarea. Însă, prima „capcană fiscală“ vine abia acum: imobilele pe care firma trebuie să le pună garanţie la Fisc trebuie să fie libere de sarcini, adică să nu fie ipotecate. Or, de unde să aibă firmele cu datorii imobile neipotecate, din moment ce se află în situaţie critică tocmai pentru că au credite bancare (la care cu siguranţă şi-au ipotecat o mare parte din bunuri). Multe firme ştiu de la început ce le aşteaptă dacă solicită amânarea, altele dau de necaz pe parcurs.
Pentru Fisc „mumă“, pentru firme „ciumă“
În plus, Fiscul îi execută silit din start pe acei agenţi economici care nu s-au ţinut de programul stabilit la amânarea la plată. Scrisorile de garanţie sunt executate imediat de către Fisc. „Este cea mai simplă metodă de recuperare dacă firma a adus scrisoare de garanţie, dar nu s-a putut ţine de amânarea la plată acceptată. Scrisoarea de garanţie se execută imediat de către Fisc“, a afirmat directorul executiv adjunct al DGFP Dolj, Mihai Antonescu. Dificultatea pentru mediul de afaceri creşte în timp ce amânarea la plată avansează. Cele mai multe firme la care s-a acordat această facilitate erau executate silit de Fisc, ori pe parcursul celor şase luni se opreşte executarea. Acesta ar fi un avantaj. Dar dacă firma are o dificultate în intervalul de şase luni şi nu îşi mai poate plăti datoriile curente începe potopul. La 30 de zile după ce se depăşeşte termenul de plată al impozitelor curente firma pierde amânarea, dobânzile penalizatoare urcă, dar şi mai grav este că se continuă executarea silită din punctul de unde rămăsese înainte de amânarea la plată. Cu alte cuvinte, o firmă care cere facilitatea fiscală pe şase luni trebuie să îndeplinească o groază de condiţii, scapă temporar de executarea silită, dar la 30 de zile după ce nu şi-a plătit impozitele curente este din nou executată silit, iar penalităţile se dublează la 0,1% pe zi.
Firmele mai pot solicita rescadenţarea datoriilor doar până la 30 iunie, pentru că actul normativ pe baza căruia aprobă Finanţele dosarul spune că amânările la plată se pot face pe şase luni, dar nu mai târziu de finele anului 2010. Aşadar, cei care solicită acum înlesnirea la plată pot beneficia de această facilitate fiscală până la sfârşitul anului, dacă nu cumva executivul prelungeşte aplicabilitatea ordonanţei respective.
