Se vorbește mult despre Zona Metropolitană, marele proiect al Craiovei, cu „m“ mare. Înainte să facem planuri mărețe despre Craiova Metropolitană, este absolut obligatoriu să integrăm cartierele Craiovei în Craiova. Centrul se află la o distanță de un secol de multe dintre cartierele orașului, în care se află aproape 120.000 de gospodării. Multe dintre ele sunt enumerate mai jos, se zbat în premodernitate, nu au caracteristicile urbanității, sunt mici sătuce, parcă de pe vremea când Craiova era capitala Țării Românești în așteptarea vreunui Ban.
Fără utilități, cu drumuri de pământ bătătorit pe care te întâlnești cu un cal sau cu o vacă, fără mijloace de transport care să le lege de centru sau între ele, sătucele Craiovei au fost abandonate, în mizerie, de administrațiile conduse de vechii politicieni.
„Am spus în repetate rânduri că nici o zonă din Craiova nu va rămâne fără străzi neasfaltate, fără apă şi canalizare“, declama Antonie Solomon. Craiova este în totalitate transformată, se lăuda Olguța Vasilescu, referindu-se inclusiv la extinderea rețelelor de utilități și la asfaltarea străzilor de la periferia Craiovei.
Adevărul este că toate cele trei ultime administrații Bulucea, Solomon și Olguța Vasilescu, s-au concentrat pe centrul orașului, acolo unde acestea pot fi văzute și atinse. Uite asta e făcut de Solomon sau de Olguța Vasilescu. Această mentalitate de dezvoltare a centrului în detrimentul periferiei, nu doar că e de lumea a treia și nu de țară membră a Uniunii Europene, ține orașul în subdezvoltare. Craiova trebuie să se modernizeze ca întreg, iar fondurile europene să fie împărțite echitabil între centru și periferie.
Asfaltarea drumurilor de pământ, un proiect mereu amânat
Craiova are un cartier de afaceri modern, e adevărat că locuit doar de fantome, și cartiere întregi cu drumuri de pământ în Brestei, Făcăi, Popoveni, Romanești, Veteranilor, Mofleni, Catargiu, Fața Luncii, Nisipuri-Dorobănția, Cernele, Craiovița Veche, Troaca. Potrivit unor statistici, din cele aproape de 900 de străzi ale Craiovei, în jur de 300 sunt încă de pământ sau balast, iar în jur de 200 sunt doar parțial asfaltate. Multe dintre străzile raportate ca asfaltate în bilanțurile glorioase ale foștilor primari sunt, în realitate, tot de pământ.
Modernizarea periferiei a fost un proiect amânat de la un an la altul. Pentru întârzieri au fost tot felul de explicații, care, chiar dacă reale, ascund dezinteresul administrației. Multe contracte au fost date unor firme care nu și-au făcut datoria, dar aceste firme nu le-au primit întâmplător, ci pentru că erau firmele de casă ale primăriei, cu un parcurs profesional care nu le recomanda în nici un caz pentru selecție. Explicația preferată a primarilor trimite la refuzul proprietarilor de a ceda primăriei terenuri pentru introducerea de utilități și asfaltarea ulterioară a drumului. Multe apeluri către proprietari, lamentări și acuzații, formulate, în special, de fosta administrație a Olguței Vasilescu.
Proprietarii ar trebui să spună mulțumesc că le aducem gratis canalizare și apă potabilă nu să ceară recompense, se plângea Olguța Vasilescu, în fața presei, învinovățindu-i pe cei care cereau despăgubiri legale pentru proprietățile lor! Primăria avea la dispoziție instrumentele exproprierii pentru utilitate publică, dar nu le-a folosit pentru că nu a dorit sau nu a avut bani să-i despăgubească pe proprietarii îndreptățiți la recompense.
Primăria Olguței Vasilescu nu a prevăzut bani pentru exproprieri pentru că i-a cheltuit, de exemplu, pe asfaltarea Parcului „Romanescu“, în loc să-i folosească pentru asfaltarea periferiei Craiovei.
Modernizarea periferiei Craiovei – introducerea de utilități, asfaltare, organizarea de servicii publice de sănătate, educație, crearea de spații comunitare și culturale, refacerea fațadelor blocurilor – este o necesitate. Altfel, Craiova va rămâne doar un sat mai mare.
