La Editura Fundacion din Malaga a apărut în limba spaniolă cartea scriitorului craiovean Ion Munteanu „La pupitrul vieţii… OCTAV CALLEYA“,
volumul având succes „de casă“ în Peninsula Iberică, acolo unde maestrul Calleya gestionează destinul cărţii.
Al optulea volum publicat în România de Ion Munteanu, povestea vieţii dirijorului Octav Calleya, este o carte de tip interviu, iar scriitorul oltean (născut în comuna Goieşti) a acceptat… interviul de mai jos pentru GdS.
Ion Jianu: Domnule Ion Munteanu, veşti bune vin din Spania, unde de curând vi s-a publicat o carte. Despre ce este vorba?
Ion Munteanu: La sfârşitul anului trecut, la Editura Fundación Málaga a apărut „Octav Calleya: En el atril de la vida“, care este versiunea limba spaniolă a volumului „La pupitrul vieţii… Octav Calleya. Ghid de sociologia muzicii“, publicat în anul 2009 la Editura SimArt (Craiova), dedicat cunoscutului şi apreciatului dirijor spaniol de origine română (a copilărit la Craiova). După informaţiile pe care le am, cartea cunoaşte un relativ succes, maestrul Calleya, în calitate de dirijor, având un public numeros în Spania care îl preţuieşte, iar în calitate de fost profesor la Conservatorul Superior de Muzică din Malaga a educat mai multe generaţii de studenţi, care la rândul lor au ajuns dirijori sau profesori de muzică în Peninsula Iberică, interesaţi să-i cunoască viaţa şi întreaga activitate. Din câte am înţeles, primul tiraj al volumului pe suport hârtie s-a epuizat deja, dar el poate fi achiziţionat de cei interesaţi, în format electronic, de pe site-ul Amazon. Este o realizare colectivă, de fapt, deoarece cartea a fost tradusă de universitarul craiovean Geo Constantinescu şi supervizată de Ėdgar Álvarez Noreñ Cueva, fost lector spaniol la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova.
2013, un an editorial bun, cu patru cărţi publicate
I.J.: Şi pe când lansarea? Aţi fost invitat în Spania, în calitate de autor, la întâlnirile cu publicul cititor spaniol?
I.M.: Nu, nu am ajuns în Spania, în această calitate, dar am fost prezent la mai multe lansări ale ediţiei româneşti a cărţii în ţară: la Craiova (la Filarmonica „Oltenia“), Bucureşti (la Ateneul Român), Iaşi (la Universitatea de Arte „George Enescu“) şi Braşov.
I.J.: Dacă ar fi să iau în calcul şi cele trei cărţi publicate în 2013 la Editura „TipoMoldova“ din Iaşi, am putea spune că anut trecut a fost un an editorial deosebit de bun pentru scriitorul Ion Munteanu…
I.M.: Într-adevăr, prin prisma cărţilor care mi s-au publicat în România şi a celei apărute în Spania, 2013 a fost, din acest punct de vedere, un an foarte bun. În colecţia Opera Omnia, la Editura „TipoMoldova“, Iaşi, am publicat trei cărţi: romanul „Târgul
curţilor interioare“, o antologie de versuri „Jocul de-a teofania“ şi ediţia a doua, revizuită şi adăugită, a unei lucrări eseistice, „Mit şi filosofie în cosmologia lui Lucian Blaga“, la origini teza mea de doctorat.
Alt oltean pe scena mare a muzicii lumii
I.J.: La ce lucrezi în prezent?
I.M.: Scriu tot o lucrare de sociologie a muzicii, de fapt o monografie realizată pe baza unui interviu de tip „povestea vieţii“, dedicată altui muzician român, dirijorul Horia Nicolaescu, care trăieşte din 1971 la München. Prefer cărţile despre oamenii reali, mai ales despre cei de succes, celor de ficţiune. Şi dirijorul Horia Nicolaescu are rădăcini olteneşti, bunicul lui, „Conul Nicolache“, fiind „boiernaş“ într-o comună de lângă Craiova (Bratovoeşti), care a deţinut mari suprafeţe de pământ, pădure, plantaţii cu pomi şi viţă-de-vie, baltă cu peşte… Nu se considera boier, pentru că boierii aveau moşii de peste zece mii de hectare, iar el deţinea o suprafaţă ceva mai mică… Arborele genealogic al familiei Nicolaescu coboară până în vremea lui Mihai Viteazul, când un stră-străbunic era boier de curte şi de servitute al banului Craiovei, viitorul domn al Ţării Româneşti. Iar tatăl maestrului, avocatul Constantin Dinu Nicolaescu, a fost ultimul decan al fostului Barou Dolj, arestat în 1948 pentru mai mulţi ani, fără a fi judecat, şi căruia i s-a interzis ulterior să mai practice avocatura sau orice altă profesie intelectuală. Chiar viaţa dirijorului Nicolaescu este un adevărat roman, dumnealui fiind un model pentru generaţiile tinere, datorită felului în care, cu talent, multă muncă, tenacitate şi sacrificii, a reuşit să se impună pe scena mare a muzicii lumii, în mijlocul unui popor exigent, prin excelenţă creator de muzică şi cultură înaltă. Şi aici am numit, fireşte, poporul german.
I.J.: Când va avea loc lansarea? Va fi şi această carte tradusă?
I.M.: Lansarea intenţionăm să o facem pe 2 iulie, anul curent, la Craiova, deoarece maestrul Nicolaescu va împlini atunci o frumoasă vârstă şi trebuie sărbătorit ca atare. Nu ştiu dacă şi când va fi tradusă cartea în limba germană, dar aceasta este, oricum, a doua fază a proiectului, de care este prematur să vorbim.
„Craiova, capitală culturală“ ar putea miza mai mult pe scriitorii de aici
I.J.: Ce alte proiecte literare ai pe masa de lucru?
I.M.: Până atunci, după cum ne asigură Aurel Ştefanachi, directorul Editurii TipoMoldova (Iaşi), mai precis la sfârşitul acestei luni, urmează să apară volumul doi al „Antologiei de poezie română contemporană“, unde sunt prezent şi eu cu un grupaj de versuri. Antologia este tradusă în mai multe limbi, printre care franceză, engleză şi germană, şi urmează să fie trimisă bibliotecilor din marile oraşe europene.
I.J.: Această antologie nu ar fi prima în care apar poezii de Ion Munteanu traduse în engleză…
I.M.: Aşa este… Am făcut parte din grupul celor zece poeţi români preferaţi de Marin Sorescu, antologaţi în „Sorescu’s choice. Young romanian poets“, volum editat la Belfast, de John Fairleigh, în 2001. Dar despre istoria acelei antologii şi povestea mea legată de Marin Sorescu, cu altă ocazie…
I.J.: O ultimă întrebare: care este atmosfera în cadrul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, din care şi tu faci parte?
I.M.: Cum să fie? O atmosferă bună, de colaborare. Numai că fiecare scriitor este, cel mai mult timp, asemenea unui luptător singuratic, îşi scrie cărţile în intimitate. Avem şansa de a avea aici revista Ramuri, a Uniunii Scriitorilor, apreciată la nivel naţional, dar şi alte publicaţii literare care şi-au câştigat deja o bună faimă, printre care Mozaicul, Scrisul Românesc şi Lamura. Pe aceste publicaţii cred că s-ar putea miza mai mult, în proiectul „Craiova, capitală culturală europeană“… Totodată, s-ar putea miza mai mult şi pe scriitorii de aici.
