„Căldură mare, mon cher!“, ar fi zis Caragiale, „Nepăsare!“ strigă însă comercianţii din Piaţa Centrală a Craiovei, la peste 40 de grade.
Când gradele din termometru urcă vertiginos, este din ce în ce mai greu de suportat temperatura din halele Pieţei Centrale, acolo unde comercianţii încearcă să convingă clienţii să le cumpere marfa care se degradează văzând cu ochii din cauza condiţiilor în care este ţinută. Înarmaţi cu cartoane pe post de evataie şi cu un pet umplut de apă cu care îşi mai udă din când în când produsele, ei reclamă condiţiile insuportabile în care muncesc. „S-au fărâmat perdelele de apă. O dată, de două ori pe zi dacă le dau drumul, şi atunci cu ţârâita, în rest stăm aşa şi murim“, îşi spune năduful Ana Ţucă, din Işalniţa.
Comercinaţii de la mesele învecinate reclamă şi ei: „E cald şi suferim. Ieri (luni, 29 iulie, când Doljul a fost sub cod portocaliu – n.r.) nu au funcţionat. Vor să transforme Piaţa Mare în saună? După aia ne întreabă clienţii de ce produsele noastre nu sunt bune! Păi, din cauza condiţiilor! De pe o zi pe alta nu le mai poţi ţine, trebuie să le arunci. Astea sunt condiţiile pe care le oferă Piaţa Centrală. Trebuie luate măsuri“, ne declară, vizibil indignată, Mihaela.
La o altă masă, aceeaşi nemulţumire. „Se strică maică tot şi trebuie să le aruncăm. La Deva au aer condiţionat în piaţă. Mi-a spus o vecină care a fost cu marfă acolo. Şi e mai mică ca a noastră. Ne vine rău, dar cui să îi spunem mamaie?!“, spune Elena Drăguleasa, din Işalniţa.
Condiţiile improprii afectează pe toată lumea, clienţi şi comercianţi deopotrivă.
„Un singur ventilator merge în toată hala asta. Perdeaua de apă e defectă. Funcţionează doar o oră, dar dacă nu merge peste tot nu se simte nimic. Marfa se strică. Avem saci întregi cu fructe stricate. Le trimitem la ţară, măcar să facă ţuică din ele, dacă n-am putut alege altceva. Uitaţi cum se fac bananele! Clienţii sunt nemulţumiţi. Banii îi plătim pe fiecare 10 ale lunii. N-ai plătit, îţi dau penalizare, dar condiţii ioc! Venim cu haine de schimb la noi, că se fac leoarcă de transpiraţie“, menţionează Alexandru Popescu.
O nouă aventură
După ce ieşi din sauna din halele Pieţei Centrale, poţi urca cu încredere în autobuzele 2 sau 2b pentru o a doua şedinţă de transpiraţie la peste 40 de grade. Sunt dotate cu perdeluţe, vechi de când lumea, de pe care, dacă faci imprudenţa să le atingi, te alegi cu un bronz instantaneu de… praf, şi cu geamuri ce se încăpăţânează să nu se deschidă. Aşa că pleci în călătorie rugându-te obsesiv să nu leşini până la destinaţie. Cauţi cu înfrigurare o bucată de hârtie cu care să-ţi faci puţin vânt şi te cerţi în gând că n-ai avut inspiraţia să te înarmezi cu un evantai, cum au făcut ceilalţi călători, obişnuiţi probabil cu condiţiile din autobuzele de pe aceste trasee. Rezişti cu stoicism şi te gândeşti, totuşi că nu oriunde poţi face o saună cu doar doi lei.
