GdS: Aţi anunţat că nu mai colectaţi gunoiul restanţierilor. Cum aţi ajuns să luaţi această decizie?
C.P.: E o ştire şocantă cumva pentru mulţi. Ce ne-a determinat în primul rând: activitatea de salubrizare este considerată o activitate periferică în ceea ce priveşte plata, de către toţi beneficiarii serviciilor noastre. Nu se pune problema să întârziem cu nepreluarea deşeurilor menajere şi nu vorbesc de perioada de iarnă, ci de cea de vară, când, dacă o zi sau două nu ai luat deşeurile, … vorbesc de câini, de miros. Deci, ei îşi doresc să beneficieze de servicii bune şi la timp din partea noastră, însă rămân la urmă cu plata. Prioritar pentru ei este plata gazului, a curentului, a apei. Eu nu am cum să-i oblig să plătească decât să-i rog. Casierii noştri bat din poartă în poartă şi îi roagă. Prin perserverenţă putem să colectăm, că se satură de figura ta. Nu putem să-i forţăm, decât ameninţându-i şi trecând la fapte, pentru că nu se mai poate.
GdS: Înţeleg că perseverenţa nu a dat roade…
C.P.: Dă şi nu dă roade. Şi noi trebuie să plătim salarii, redevenţa la primărie, motorina pentru activitate. Lunar avem cam aceiaşi bani de dat şi, ce este cel mai important, la ora actuală pentru noi este să ne plătim rampa care este foarte scumpă.
GdS: Ce datorii aveţi de recuperat de la restanţieri?
C.P.: Eu vorbesc de facturi mai vechi de trei luni, care sunt în jur de două milioane de lei. Deşi prevederile contractuale ne obligă să percepem penalităţi după 30 de zile de neplată, am extins perioada la trei luni, gândindu-ne că vom obţine banii. Avem asociaţii de proprietari cu datorii istorice şi mi-e greu să cred că le vom mai recupera vreodată. Avem o asociaţie care are să ne dea 350.000 de lei, avem hotărâre judecătorească, dar ce să iau de la ea? Televizorul, două scaune şi o masă? Sunt bani pierduţi. Şi nu e singura asociaţie. Cred că în total, sumele din anii trecuţi ajung la un milion de lei. Foarte multe firme au intrat în insolvenţă. Şi vreau să vă spun ceva. Deşeul ăsta neluat de noi se va regăsi în cantitatea finală pe care o ducem la rampă. Nimeni nu o să rămână cu gunoiul în curte, tot îl va duce undeva, la un punct de colectare ori îl aruncă pe domeniul public, riscând să primească amenzi mari.
GdS: Şi ce o să faceţi dacă totuşi nu plătesc chiar dacă nu le mai ridicaţi gunoiul?
C.P.: Dacă nu vom mai ridica deşeurile, suntem obligaţi să anunţăm Garda de Mediu şi celelalte instituţii, pentru că altfel ne expunem noi amenzilor. Aşa, firma care nu plăteşte riscă să fie amendată.
GdS: Spuneaţi că nu sunt întârzieri în ridicarea gunoiului. Chiar este totul ca la carte?
C.P.: Se întâmplă foarte rar, când, poate din cauza unei defecţiuni tehnice care apare spre finalul programului, nu mai avem timp să repartizăm la celelalte maşini din program. Fierul e fier, parcul este învechit. Din ce am discutat cu agenţii economici, capacitatea de stocare este dublă faţă de ritmul de colectare a deşeurilor. Noi am putea să colectăm mai rar, dar, pentru că este contractul ferm, colectăm de două ori pe săptămână.
GdS: Maşinile de colectare a gunoiului nu sunt prea mari? Uneori blochează străzile din cartiere când vin la ghene…
C.P.: Am făcut un plan de investiţii pentru perioada 2014-2020 pentru locurile aglomerate, în special pentru zona centrală. Am prins autocompactoare cu capacitate de transport de 5-7 mc, 5 bucăţi. Sunt maşinuţele alea mici, care se pot strecura printre blocuri şi pe alei. Am prins şi o staţie de incinerare cu recuperare de energie. Peste tot în Occident nu se mai practică treaba cu depunerile ecologice, au staţii de incinerare. Am cerut un concasor mobil pentru deşeuri din construcţii şi demolări pe care să le folosim mai departe la plombat drumuri. Suma totală pe care am cerut-o, cu utilaje de deszăpezire cu tot, se ridică la 4,1 milioane de euro. Pentru deszăpezire am cerut patru Unimoguri multifuncţionale, să le folosim iarna pentru deszăpezire, iar vara pentru stropit şi spălat.
GdS: În ce stadiu este Masterplanul pentru deşeuri?
C.P.: Aşteptăm să vedem. Acum suntem angrenaţi să creăm o Agenţie de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) mică. Legea ne dă posibilitatea să ne unim cu una-două localităţi mărginaşe municipiului pe care să le ajutăm cu salubrizarea menajeră şi stradală. În acţionariatul ADI vor intra şi consiliile locale ale respectivelor localităţi. În mod normal, din 15 aprilie, această asociaţie de dezvoltare intercomunitară ar trebui să devină viabilă, pentru că atunci expiră licenţa de la ANRSC şi până atunci trebuie să obţinem licenţa pe ADI. Probabil peste un an, când va deveni viabil Masterplanul, se va separa cumva partea de gunoi menajer, la nivel judeţean va fi gestionat în urma unei licitaţii de vreo firmă, iar municipiul va rămâne cu salubritatea stradală, cu deszăpezirea şi cu dezinsecţia. Ori va fi o singură firmă foarte puternică și va prelua salubrizarea menajeră în tot judeţul sau vor fi șase firme, fiecare cu câte o bucăţică.
GdS: Dacă veţi câştiga licitaţia, aveţi capacitatea de a colecta gunoiul din tot judeţul?
C.P.: Nu. Dacă se doreşte un operator puternic pentru tot judeţul, nu ne putem înscrie direct, ci în asociere cu altcineva. Vom vedea. S-ar putea să fie şi privatizarea la nivelul municipiului peste un an-doi, pentru că municipiul Craiova este unul dintre puţinele municipii reşedinţă de judeţ care nu a externalizat activitatea de salubrizare.
GdS: Se tot vorbea că va expira licenţa şi trebuie să privatizăm Salubritatea urgent…
C.P.: De ce să o privatizăm? Am făcut chestia asta cu ADI. Am găsit această formulă care ne permite să luăm licenţa pe noua structură.
GdS: Va trebui să investiţi în utilaje dacă veţi câştiga licitaţia…
C.P.: Ştiţi cum e? Se asociază cineva care are baza materială, ca noi, cu cineva care are posibilitatea să asigure baza mecanică.
GdS: Cum e mai bine? Să privatizăm Salubritatea sau să o lăsăm aşa cum este?
C.P.: Eu pot să am o părere personală. Consiliul local va decide. Privatizarea nu că nu este indicată, s-ar putea să fie indicată, dar nu vreau să fiu acuzat că am venit să privatizez. Aştept hotărârea consiliului. Eu sunt administrator. Pentru funcţia mea, mi-ar conveni să rămân în continuare neprivatizat. Cred că în perspectivă, tot privatizarea ne paşte.
GdS: Vorbeaţi de investiţii. Dacă nu obţineţi banii, vă gândiţi la un împrumut bancar?
C.P.: Nu avem o situaţie financiară roz. Am intrat într-o eşalonare de datorii la rampa ecologică. Suntem obligaţi ca, în afară de factura curentă, să plătim cu o sumă din eşalonare, deci nu ne permitem.
GdS: Aţi fost în vizită la Slatina, să vedeţi ce inovaţii au adus cei de acolo. Ce putem aduce la Craiova?
C.P.: Am fost să văd acel sistem de colectare cu recipiente tip clopot de cinci metri cubi îngropat în pământ. Avem în plan să populăm Craiova cu vreo 750 de recipiente, în vreo 450 de puncte de precolectare. Vrem să terminăm cu ce este la suprafaţă. Sunt mai multe avantaje. Se termină cu mizeria, nu o să mai existe căutătorii în gunoaie, câinii nu mai au acces, dar investiţia este consistentă. Un singur utilaj costă 320.000 de euro. Este o maşină complexă. Ei au la Slatina doar vreo 70 de recipiente, în rest au sistem mixt. M-a mirat când am văzut că aveau ocupaţi doar vreo 20% din volum. Mi-au spus că, oricât de elegante ar fi recipientele, românul tot este obişnuit să mai arunce câte o pungă cu spărtură de faianţă sau gresie. Şi pot avea surpriza ca maşina să nu poată să ridice recipientul. În maximum un an devine viabil în Craiova.
GdS: Dacă veţi avea bani…
C.P.: Banii vor veni pe fondurile Masterplanului. Dezavantajele pe care le intuiesc la acest sistem cu clopote sunt amplasamentele. Ele se află pe lângă punctele termice. Nu se ştie niciodată ce fel de reţea de conducte subterane există. Vă spun că vor fi mari probleme, care se vor rezolva în momentul în care se excavează. O să fim ca arheologii.
GdS: Au fost probleme cu acele contracte semnate cu persoane fizice care locuiesc la bloc, contracte care trebuia semnate cu asociaţia de proprietari. Ce s-a întâmplat cu acele contracte?
C.P.: Eu îi înţeleg foarte bine pe acei cetăţeni care nu vor să mai plătească o suprastrucutură din asta, să plătească un administrator, cinci femei de serviciu. Nu pot să iau banii, chiar dacă ei vor să încheie contracte individuale stând la bloc. Vin o groază de oameni, care au toate patalamalele, dar sunt obligaţi să rămână în asociaţie. Este un nonsens. Am vorbit la nivelul primăriei, să vedem dacă domnii consilieri sunt de acord ca acela care vrea neapărat să se separe să aibă această posibilitate. Mie mi-ar prinde foarte bine să semnez contracte individuale. Ştiţi ce mă distrează? Eu am avut experienţa asta cu dizolvarea asociaţiilor de proprietari în Călăraşi, oraş cu 70.000 de locuitori. Aveam 23.000 de contracte cu zece casieri încasatori. Nefiind asociaţie, pe nimeni nu mai interesa să pună un bec, măturau doar în faţa apartamentului lor. A fost o dezamăgire profundă să constat că se degradează tot ce înseamnă bloc.
GdS: Veţi face concedieri?
C.P.: Deocamdată, nu. Am încercat să-l pun pe fiecare în noua organigramă. În noiembrie, s-au făcut nişte intervenţii, să rămână să lucreze încă 157 de angajaţi pe care îi aveam cu contract pe perioadă determinată. Contractul le expiră pe 1 martie. Acum ar trebui să-i angajăm când începe acţiunea de curăţenie de primăvară. Dar trebuie să ne permită bugetul. Eu vreau să aibă de lucru cât mai mulţi, dar lucrul să fie util.
GdS: Pe cei care primesc ajutorul minim garantat îi mai folosiţi? Ei sunt obligaţi să presteze în folosul comunităţii.
C.P.: I-am mai folosit, dar munca cu ei e un fel de roagă-te ca să nu stea. În cel mai fericit caz noi am avut circa 20 de persoane.
GdS: În raportul Curţii de Conturi se spune că Salubritatea a plătit o datorie către Eco Sud din banii pe care trebuia să-i plătească la Delta ACM.
C.P.: Fosta conducere nu a gândit rău. Eco Sud, faţă de care aveam o datorie istorică, după mult timp, şi-a adus aminte de o prevedere contractuală care spunea că fiecare zi de întârziere înseamnă penalităţi de 0,1% din suma datorată. Anul trecut, la cele patru milioane şi ceva de lei neachitate s-au adăugat penalităţile şi suma a ajuns la șase milioane de lei. Fosta conducere a negociat direct cu ei, ca şi mine. Şi a ajuns cu ei la un compromis: să şteargă toată penalizarea în contul unei sume de aproape 2,2 milioane de lei plătibilă. De unde să ia aceşti bani? Au venit banii de deszăpezire. În loc să-i vireze la Delta, a preferat să stingă litigiul cu Eco Sud. Şi am rămas noi datori la Delta.
GdS: Şi Delta este mai înţelegătoare?
C.P.: Nu, are un proces cu primăria şi cu noi. E vorba despre o sumă de vreo 3,5 milioane de lei. Eu mă rog ca o eventuală eşalonare a acestei sume să vină după ce termin eşalonarea cu Eco Sud pe perioada de nouă luni pentru suma de trei milioane de lei. Important este că nu ne mai percep penalităţi.
GdS: Pe dumneavoastră nu vă surprinde generozitatea cu care anumite firme lucrează gratis pentru primărie?
C.P.: Altruism nu prea există în ziua de astăzi, mai ales la societăţi comerciale. Nu pot specula. Optimismul respectivului: fac şi eu un gest, dar poate mi se va întoarce „favoarea“.
GdS: Ce cantitate de gunoi duceţi lunar la groapa de gunoi?
C.P.: Cam 7.500 de tone.
GdS: Sunteţi nemulţumit de faptul că în contractul pentru deszăpezire pe care îl aveţi cu primăria nu sunteţi plătiţi pentru timpii de aşteptare, deşi la nivelul primăriei s-a luat decizia de a nu mai plăti pentru acest lucru şi a face astfel economii…
C.P.: Nu e chiar nemulţumire. Nu vreau nici să critic pe cineva. Deocamdată, s-a mers pe ideea, şi o înţeleg, să se limiteze banii pentru deszăpezire. Nu e o idee nouă primăriilor. Foarte multe din ţară au anulat aceşti timpi de aşteptare. Contractul cu primăria conţine timpi de aşteptare, dar toată lumea şi-a redus banii pentru deszăpezire.
GdS: Deci contractul prevede plata acestor timpi de aşteptare, dar nu sunt bani pentru a-l respecta…
C.P.: Noi ne-am mărginit la a face acelaşi lucru, de a nu chema oamenii, de a le da zile libere, concedii oarecum forţat, pentru că nu am putut să plătim aşteptarea. Nu puteam să-l am pe om lângă mine 12 ore. Cei care sunt pe utilajele care împrăştie material antiderapant stau noaptea cu telefonul la ureche.
GdS: Contractul pe care Salubritatea îl are cu Delta este diferit. El nu prevede plata timpilor de aşteptare…
C.P.: Aşa este.
GdS: Şi atunci de ce sunt două contracte cu prevederi diferite?
C.P.: Pentru că… nu ştiu, s-a neglijat sau a venit iarna prea repede şi nu a mai intrat în dezbaterea consiliului.
GdS: S-a emis vreo factură pentru plata deszăpezirii din această iarnă?
C.P.: Nu. Situaţia de lucrări pe luna decembrie încă este la verificat la primărie. Nu s-a dat nici un leu pentru deszăpezire, dar aşteptăm. Am emis şi situaţia pe ianuarie.
GdS: Cum vedeţi faptul că groapa de la Mofleni va colecta gunoiul din tot judeţul?
C.P.: După mine, nu este o problemă amplasarea gropii la Mofleni. Ce presupune, de fapt, o rampă ecologică? Aceeaşi rampă clasică, numai că are nişte celule betonate şi bine permeabilizate, şi în rest aceleaşi operaţii. Eu ştiu rampa de deşeuri de lângă Vâlcea. S-a creat scandalul de pe lume pentru că este amplasată în pădure, un loc nemaipomenit din punct de vedere al naturii şi care a fost, chipurile, ocupat cu rampa ecologică. Normativele de mediu, probabil, sunt respectate. Probabil că, acum, că va colecta gunoiul din tot judeţul, timpul ei de de închidere se va înjumătăţi la zece ani.
GdS: Cum este tariful de depozitare a gunoiului la groapa de la Mofleni faţă de alte oraşe din ţară?
C.P.: Probabil că, la costurile lor, este un tarif acoperitor. Ei ne-au transmis că pe undeva „sponsorizează“ activitatea Salubrităţii prin neperceperea de penalităţi. Unul din patronii de la Eco Sud ne spunea că i s-a impus ca cerinţă de mediu să-şi cumpere acum un utilaj de pompieri, o autospecială de stins incendii. El justifica tariful prin investiţiile pe care le tot face. Din punctul meu de vedere, este o rampă scumpă. Depozitarea mă costă pe mine 21 de euro pe tonă cu TVA. În alte oraşe, preţurile variază şi nu înţeleg de ce pot să aibă variaţia asta, pentru că nimeni nu parfumează gunoiul cu apă de trandafiri când se depozitează. La Bucureşti, de exemplu, tariful este în jur de 14-15 euro pe tonă, nu ştiu dacă fără TVA. Am înţeles că la Iaşi ar fi mai scump decât la noi.
GdS: Poate acest tarif să fie redus, la fel cum a fost mărit?
C.P.: Nu cred. Cineva trebuie să vină cu argumente solide.
GdS: De fapt, Eco Sud are Craiova la mână pe masterplanul de deşeuri…
C.P.: Suntem obligaţi, pentru că este singura rampă regională. Deocamdată, trebuie să jucăm cum cântă ei.
GdS: Câinii maidanezi…
C.P.: Sensibil subiect. Foarte sensibil. Aici chiar nu aveam nici un fel de experienţă. Chestia cu maidanezii m-a şocat iniţial. Adăpostul pe care îl avem acum este depăşit, s-a gândit bine crearea unui nou adăpost, asta ar însemna să acopere necesarul pentru câinii comunitari. Ce mă nedumereşte ca om care nu a avut în activitate acest lucru? În primul rând, cum poţi să stabileşti dacă un câine este agresiv. Şi eu am câine, dar ştiu un singur lucru: dacă iese din curte este mieluşel, dacă cineva încearcă să intre în curte, îl sfâşie. Şi mă gândesc şi eu ce înseamnă câine agresiv, pentru că primesc sesizări că o fetiţă a fost muşcată lângă bloc etc. Cum devine un câine agresiv? Ziua, cred că numai provocat. Acelaşi câine care e vagabond, poate găseşte un loc unde să doarmă. Oamenii îi aruncă de mâncare şi el se obişnuieşte cu cine circulă în bloc. Noaptea devine agresiv cu cei pe care nu îi cunoaşte. Ştiţi unde vreau să ajung? La faptul că eu iau câinele ăsta, îl ţin şapte zile şi apoi îi dau drumul pe stradă, gândindu-ne că se educă singur. Nu mi se pare normal.
GdS: Dar legea prevede obligaţii pentru cei care adoptă câini…
C.P.: Da, îl ia cu maşina şi îi dă drumul. Dacă e crotaliat, îl ştiu bine cine l-a luat. Ionescu poate motiva că i-a fugit de acasă.
GdS: Ce obligaţie are o persoană care adoptă un câine? Are grijă de el în faţa blocului sau în apartament?
C.P.: În principiu, se consideră că un câine care este luat, îl iei să-l ţii într-un spaţiu închis, nu într-un apartament.
GdS: Dacă îi dă drumul în faţa blocului, acea persoană poate fi amendată?
C.P.: Da, dacă acel câine devine agresiv. Dar nu pot să dovedesc că l-a lăsat pe stradă.
GdS: Câţi maidanezi credeţi că sunt în Craiova?
C.P.: Chiar nu am idee. Apăruse vechea poveste că sunt aduşi din alte locuri la noi…
GdS: Şi nu e aşa?
C.P.: Hoţul neprins e negustor cinstit. Apar într-adevăr câini noi şi necrotaliaţi.
GdS: Cum vedeţi rezolvarea acestei probleme?
C.P.: Nu ştiu. Rezolvarea va fi peste 20-30 de ani, cu condiţia să nu se mai înmulţească, şi atunci vor muri natural. Asta este singura rezolvare. Dacă sunt sterilizați nu se mai înmulţesc.
GdS: Aveţi garanţia că toţi câinii crotaliaţi sunt într-adevăr sterilizaţi?
C.P.: Acum m-aş substitui medicului veterinar.
GdS: Ce părere aveţi despre eutanasiere, un subiect sensibil?
C.P.: Nu te poţi substitui iubitorilor de animale şi sunt unii care au o sensibilitate mai mare decât ar trebui.
GdS: Şi în alte ţări sunt iubitori de animale, dar au grijă de ele…
C.P.: Acum ce să vă spun… Am fost în America şi acolo nu că nu sunt câini pe stradă, dar nici cei din curţi nu latră. Este o situaţie scăpată de sub control. Niciodată nu va fi adoptată o astfel de lege. Sunt atât de mulţi cei care se opun uciderii câinilor. Parlamentarii nu vor face niciodată aşa ceva.
GdS: Am înţeles că aveţi probleme şi la colectarea selectivă…
C.P.: Poate ar trebui să facem mai mult ca să-l convingem pe cetăţean că este bine să colecteze selectiv. Şi că în aceste clopote din oraş găsim din ce în ce mai des pungi cu deşeuri menajere, care obturează efectiv fanta de intrare. În loc să fie civilizaţi şi să separe deşeurile, le este lene să ducă punga la primul punct de precolectare. Nu se mai deplasează 30 de metri, îndeasă punga şi se întorc. Poate nu am făcut suficient de multă propagandă.
GdS: Credeţi că va funcţiona apelul la bunul-simţ?
C.P.: Nu ştiu.
