Oricât am dori, nu putem negocia preţul la energie, combustibil, gaze naturale şi chiar la alimentele din supermarket. GdS vă prezintă cum au ajuns doljenii dependenţi de anumiţi furnizori de produse şi servicii.
În România ultimilor ani, nici o instituţie nu poate controla preţul benzinei şi motorinei, al produselor alimentare la raft în supermarketuri şi, pentru ca imaginea să fie completă, sunt presiuni mari pentru scumpirea energiei şi a gazelor naturale. Altfel spus, există monopoluri mai mici sau mai mari pe fiecare domeniu de activitate dintre cele enumerate mai sus. Cine deţine supremaţia pe piaţă poate face şi preţul. Monopolurile legale au fost posibile cu ajutorul statului, care la vremea privatizărilor nu a impus condiţii pentru a deţine controlul asupra unor domenii de importanţă naţională, cum ar fi energia şi gazele.
Alimente la suprapreţ
Dominaţia supermarke-turilor. Aşa se poate traduce marea piaţă a alimentelor de pe la noi. Producătorii sau importatorii de alimente se bat pe supermarketuri, pentru că doar cine vinde marfa astfel poate avea volume impresionante de vânzări, fără să ţină cont de „taxa de raft“ sau de alte comisioane. Supermarketul face preţul cum vrea, de multe ori mult mai mare decât la piaţă. Clienţii se înghesuie la promoţii, dar, pe lângă produsele mai ieftine, pun în coşuri şi alte lucruri mult mai scumpe. În Craiova, la sfârşit de săptămână există cozi interminabile la câteva hipermarketuri care vând produsele en detail şi acceptă inclusiv bonuri de masă. Rulajul acestor companii este impresionant, iar multe produse sunt mai scumpe decât în alte părţi.
Cât de scump vom cumpăra benzina
şi gazele?
Consumatorul final nu prea are mari posibilităţi reale să aleagă, să îşi schimbe furnizorul de utilităţi sau să alimenteze cu combustibil mai ieftin din altă parte. Instituţiile recunosc faptul că există monopoluri, dar pe segmente reglementate chiar de stat. Autoritatea Naţională de Reglementare Energetică (ANRE) – instituţie care stabileşte preţurile pe piaţa energiei şi a gazelor naturale – recunoaşte că fiecare zonă a ţării are „monopolul“ ei, definit ca unul natural. „Situaţiile de monopol natural în sectorul gazelor sunt reprezentate de serviciile de transport, distribuţie şi înmagazinare subterană a gazelor naturale, aceste servicii fiind asigurate de un singur operator, titular al licenţei corespunzătoare, pentru o zonă determinată“, se arată într-un răspuns al ANRE transmis GdS cu ceva vreme în urmă.
Toate acestea au fost posibile cu ajutorul statului român, care nu şi-a pus amprenta aşa cum ar fi trebuit pe contractele de privatizare în domeniul energiei. În 2004, la privatizarea Petrom, statul a vândut austriecilor de la OMW 50,01% din acţiuni. În prezent, statul mai deţine, prin Ministerul Economiei, puţin peste 20,64%, potrivit datelor publicate pe site-ul oficial al Petrom, dar intenţionează să-şi vândă 9,84% din participaţie pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB) în curând, cel mai probabil la sfârşitul lunii iulie. Acest transfer ar face compania petrolieră şi mai puternică, iar statul – şi mai neputincios în luarea deciziilor. Petrom deţine importante rezerve de petrol şi gaze naturale în ţară şi pe mare. Potrivit site-ului companiei, ar fi vorba de 845 de milioane de barili. Potrivit specialiştilor, pachetul de acţiuni pe care îl vinde statul la Petrom ar valora aproximativ 500 de milioane de euro. Recent, Petrom a informat Bursa că a devenit producător de energie, deci un potenţial şi mai mare pentru companie pe piaţă.
O altă companie care lucrează pe piaţa energiei este GDF Suez Energy România şi livrează gaze naturale în partea de sud a ţării, inclusiv în Craiova. GDF nu recunoaşte că deţine monopolul în această parte a ţării. „GDF Suez Energy România nu deţine monopolul pentru furnizarea gazelor naturale. Reamintim că, începând cu 1 iulie 2007, piaţa gazelor naturale a fost liberalizată integral pentru consumatorii casnici şi noncasnici. Astfel, orice consumator are libertatea
să-şi aleagă un furnizor de gaze naturale dintre cei licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei“, au precizat, pentru GdS, reprezentanţii furnizorului de gaze din sudul ţării. În plus, din experienţa anilor anteriori, presiunea care se face pe ANRE conduce, mai devreme sau mai târziu, la creşterea preţului la gaze. Cota de piaţă pe piaţa reglementată a furnizării de gaze naturale, la nivel naţional, în anul 2010, a GDF Suez Energy România, a fost de 48,71%, conform informaţiilor publicate pe site-ul ANRE. Cât despre preţul benzinei şi al motorinei, la pompă nu mai este nici un secret că acesta urcă fără prea multe raţiuni economice.
Electricitatea, un alt monopol legal?
Cehii de la CEZ sunt încă un exemplu de investitori care s-au descurcat de minune cu statul român şi care deţin un monopol legal pe piaţa electricităţii. La contractul de privatizare a Electrica, cehii au obţinut o concesie mare. La câţiva ani după ce s-a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni la Electrica, CEZ avea posibilitatea să răscumpere la preţul pieţei şi diferenţa de acţiuni, lucru care s-a şi întâmplat în 2010. În prezent, CEZ este „stăpână“ pe domeniul energetic în sudul ţării. În urmă cu ceva vreme, la solicitarea GdS, CEZ a comunicat: „CEZ Vânzare deţine în proporţie de 100% cota de piaţă în zona Oltenia pentru furnizarea de energie electrică pe segmentul de clienţi casnici“. Dar pentru consumatorii persoane juridice a intervenit de câţiva ani concurenţa, ANRE autorizând mai multe companii să presteze servicii în acest sector energetic. „CEZ pune la dispoziţie instalaţiile de distribuţie a energiei electrice pentru orice altă firmă deţinătoare a unei licenţe de furnizare a energiei electrice, după semnarea contractului de distribuţie între firma furnizoare şi CEZ Distribuţie. De asemenea, toate prevederile legale şi informaţiile necesare încheierii contractului de furnizare sunt la dispoziţia consumatorilor“, susţine compania în răspunsul înaintat GdS.
Cum se schimbă furnizorii de energie
şi gaze
Chiar dacă vrem să schimbăm furnizorii de utilităţi, procedura este greoaie şi încă în faza de pionierat. În cazul populaţiei, adică pe piaţa reglementată, tarifele sunt stabilite de ANRE, astfel că schimbarea furnizorului nu poate aduce îmbunătăţiri semnificative. Pe piaţa concurenţială însă se dezvoltă şi alţi furnizori. ANRE a precizat că procedura privind schimbarea furnizorului de energie electrică a fost aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 88/2009, atât pentru consumatorii casnici, cât şi pentru cei noncasnici şi se află pe site-ul instituţiei, www.anre.ro, dar aceste aspecte le vom detalia în articole viitoare. Tot ANRE a aprobat şi procedura prin care consumatorii casnici sau noncasnici pot schimba furnizorul de gaze naturale. Furnizorii trebuie să fie titulari de licenţe de furnizare. La schimbarea furnizorului de electricitate trebuie să existe contracte încheiate atât între furnizorul nou şi cel vechi, cât şi între furnizorul nou şi consumatorul final. Furnizorii licenţiaţi sunt publicaţi pe site-ul ANRE.
