Este greu să spui dacă decizia de joi a instanţei în dosarul Vântu a fost sau nu corectă, fără să fii jurist şi să ai acces la probele de la dosar. Nu asta îmi propun. Ci să subliniez întărirea instituţiilor statului, chiar la sfatul lui SOV. Acum opt-zece ani, chiar cu un dosar beton, SOV n-avea a se teme de justiţie, cum s-a şi întâmplat în procesul FNI.
Atât de mult s-a vorbit de disoluţia autorităţii statului, aproximativ de către aceleaşi persoane, devenite astăzi critici ai arestării lui SOV, încât, pentru balansarea situaţiei, să lăudăm aceleaşi instituţii, atunci când îşi fac treaba.
Îngroparea dosarului FNI, limitat la condamnarea a doi locotenenţi ai lui SOV, Nicolae Popa şi Ioana Maria Vlas, a lăsat un gust amar cetăţenilor, păcăliţi sau nu în scandalul FNI, mai ales după declaraţiile principalului anchetator, colonelul Dumitru Stavra.
Rolul fostei securităţi
Care a fost rolul fostei securităţi, din moment ce 43 din 46 de filiale ale FNI erau conduse de foşti securişti? De ce fostul ministru de interne, Constantin Dudu Ionescu, a oprit ancheta, muştruluindu-l pe colonelul Stavra pentru că l-a dat pe SOV în consemn la frontieră, iar Ioan Rus, următorul ministru de interne, l-a trimis pe Stavra tocmai la Oradea? De ce premierul Mugur Isărescu şi preşedintele Emil Constantinescu n-au avut nici un cuvânt de spus? Cine s-a făcut vinovat de proastă reglementare a fondurilor de investiţii? De ce CNVM a închis ochii la toate cele petrecute în curtea FNI şi a lui SOV?
Aşa sigur era SOV pe el şi pe protecţia împotriva instituţiilor de control ale statului, încât şi-a continuat opera nefastă prin crearea băncii BID, cu ajutorul lui Nicolae Văcăroiu, a pus apoi ochii pe fondul Proprietatea, pe patrimoniul sindicatelor, pe Poşta Română şi cine ştie ce alte planuri măreţe mai avea. În calitate de „speculator“. Că n-a produs nimic la viaţa lui. Doar a speculat prostia unor cetăţeni amatori de chilipiruri, conivenţa şi lăcomia unor guvernanţi sau parlamentari care i-au înlesnit, prin lege, speculaţiile. Contra bani, evident.
Ioana Maria Vlas este convinsă că lui SOV i se trage de la schimbarea bărcii politice. Că, dacă rămânea consecvent alături de „o parte“, nu i se întâmpla nimic. Adică şi Vlas crede, după experienţa cu sistemul judiciar, că totul se joacă doar în planul politic. Nu în cel juridic. Încă o provocare pentru justiţie, să demonstreze că nu e aşa.
Mai crede Vlas că SOV este mai periculos în libertate decât în arest. Tot aşa au crezut şi două judecătoare din patru.
Conflict între procurori şi judecători?
Grave ar fi o luptă şi un conflict absurd între procurori şi judecători, un parapon al judecătoarei Costiniu împotriva procurorilor, pentru modul cum i-au tratat soţul. Conflict care s-a extins până la nivelul CSM-ului. Ar fi lucrul cel mai periculos, care fragilizează justiţia noastră şi aşa lipsită de credibilitate.
Deznodământul episodului le-a tăiat apa la moară celor care considerau că arestarea a fost politică. Şi eliberarea? Tot politică? Tot Băsescu a dat ordin să fie eliberat? Nu m-ar mira să auzim şi această interpretare!
În afara afirmaţiilor de genul „Ruşine, doamnă judecătoare!“, SOV a declarat un lucru interesant: „Transcrierile convorbirilor telefonice sunt reale, dar citite într-o cheie complet falsă“. Adică aceia care citesc aceste transcripturi nu sunt capabili să-şi facă o idee, fără cheia furnizată de SOV! Oare cât de naivi ne crede pe toţi? Dacă judecă după câţi i-au dat banii la FNI, probabil are dreptate.
Cu această declaraţie neinspirată, SOV a anulat toate susţinerile avocaţilor privind nelegalitatea, neautorizarea şi necertificarea autenticităţii înregistrărilor.
Redeschiderea procesului FNI
În faţa justiţiei stă acum altă provocare: lămurirea răspunderii lui SOV în scandalul FNI. Toată lumea ştie că el a fost creierul întregii afaceri, că a pus mâna pe 1.000 de miliarde de lei vechi, dar nu se poate demonstra acest lucru. Deşi au fost implicate entităţi de stat, CEC-ul şi AVAS, care plătesc şi acum despăgubiri de sute de milioane de euro păgubiţilor FNI, pentru că CEC a garantat, prin semnatura lui Camenco Petrovici, legalitatea FNI. Nu este nimeni vinovat, cu excepţia celui trecut în lumea celor (ne)drepţi? Redeschiderea procesului, odată cu revenirea lui Nicolae Popa în ţară, ar fi lucrul cel mai oportun care s-ar mai putea întâmpla.
Mai are de dat explicaţii şi armata de apărători ai lui SOV din media. Care s-a bătut pentru a-l scoate basma curată. Cum ne explică eforturile supraomeneşti de a-l albi pe Vântu? Doar prin salariile primite de la patron? La atâta se reduce deontologia ziariştilor? Sau reprezintă ultimele ecouri ale luptei surde pe care au dus-o şi o duc securiştii pentru acapararea pârghiilor de putere, în special economice. Cum e cu acuzaţiile care constatau disoluţia autorităţii de stat? Acum nu mai este importantă autoritatea statului?
În sfârşit, lecţia SOV este importantă pentru viitor. Pentru aceia care şi-ar pune în cap să îngenuncheze statul. Să-l trimită în bălării şi să-l vadă în disoluţie. Să pescuiască în ape tulburi, cum au făcut la începutul anilor ’90. Ce bine le-a mers! Atunci s-au pus bazele averilor de azi.
Poate vor înţelege că şi justiţia începe să se schimbe, că nu te mai poţi baza pe trusturi media pentru a influenţa şi cumpăra procurori şi judecători. O demonstrează o listă de oameni importanţi, Cătălin Voicu, judecătorul Costiniu, Căşuneanu, Remeş, Ridzi, Solomon, Dan Diaconescu şi mulţi alţii, care au dat sau dau cu subsemnatul la DNA sau la DIICOT.
Am lăudat în alte articole determinarea procurorilor de a-şi face datoria, fără inhibiţii şi frică în faţa mai-marilor zilei. Acum e rândul judecătorilor să manifeste aceeaşi determinare.
