Sâmbătă, Sebastian se întoarce la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti. Aici va rămâne conectat la aparate… cât va vrea Dumnezeu.
Vineri dimineaţă, părinţii lui Sebastian Bunica au acceptat realitatea: nu se mai poate face nimic pentru băieţelul lor de nouă ani şi jumătate, aflat în comă profundă după o operaţie suferită la nivelul glandei suprarenale. Cadrele medicale de la spitalul vienez şi familia au hotărât vineri ca băiatul să fie transportat înapoi la Bucureşti, la acelaşi spital unde s-a efectuat intervenţia chirurgicală de acum zece zile, Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu“.
„Nu mai avem ce face“, a mărturisit Marius Bunica, tatăl lui Sebastian, vineri, la primele ore ale dimineţii. Vocea îi suna înfundat, ca a unui om sfârşit de puteri, abia aflându-se în stare să rotunjească sunetele, să le pronunţe.
„Adevărul este că băiatul nostru este într-o stare foarte gravă. Doctorii de aici, din Austria, nu au mai putut face nimic. Copilul meu a venit de la Bucureşti în starea aceasta, ne-au spus ei. Dacă se ştia în ce situaţie era, nici nu îl primeau“, a declarat tatăl băiatului, aflat şi el la Viena, alături de copilul său, încă de joi dimineaţă“.
„Nu voi semna moartea copilului meu!“
Soţii Bunica au apelat vineri din nou la un serviciu de ambulanţă privat, şi de data aceasta pe cheltuiala proprie. Maşina, utilată cu aparatură medicală, şi având medic şi asistent la bord, a plecat în jurul prânzului spre Austria. În noaptea de joi spre vineri, aceasta a ajuns în Viena, la spitalul unde era internat Sebastian, şi, după un răgaz de câteva ore, l-a luat pe copil înapoi, pe drumul spre ţară. La Bucureşti urmează să ajungă sâmbătă, unde va rămâne conectat la aparate. Pentru cât timp? Nu se ştie.
„Nu suntem noi Dumnezeul lui“, încerca să găsească un răspuns Marius Bunica, pentru toate întrebările cu care era asaltat. „Eu nu voi semna niciodată moartea copilului meu. Nu, în nici un caz. Îl vom ţine conectat la aparate atât cât se va putea. Am vorbit la telefon cu dr. Enescu, directorul Spitalului «Grigore Alexandrescu», care ne-a asigurat de tot sprijinul său. Nu ne rămâne decât să aşteptăm“.
Visul urât
Reamintim povestea, pe scurt.
Sebastian Bunica, un copil de nouă ani din Craiova, a ajuns la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ la începutul lunii iunie, la recomandarea medicului craiovean care îl consultase. Copilul acuza uşoare dureri abdominale. Diagnosticul iniţial, în urma ecografului, a fost de chist la nivelul ficatului. Ajuns la spitalul de copii bucureştean, Sebastian a fost luat sub aripa prof. dr. Ion Bâscă, medic care, în urma unui examen de computer tomograf, a stabilit că era vorba de o tumoră localizată la nivelul glandei suprarenale stângi. Miercuri, 9 iunie, Sebastian a fost operat. În timpul intervenţiei chirurgicale, bolnavul a avut o hemoragie puternică şi a intrat în comă profundă. Câteva zile mai târziu, luni, 14 iunie, Marius Bunica, tatăl lui Sebastian, a făcut toată povestea publică, solicitând medicilor explicaţii pentru grava situaţie în care se găsea copilul. Cu insistenţe şi intervenţii, dar încă străini de gravitatea stării lui Sebastian, părinţii au obţinut un transfer la Viena. Însă abia acolo Marius şi Lorena au aflat adevărata situaţie medicală în care se afla copilul lor. Convinşi că nici medicina austriacă nu poate face mai mult pentru Sebastian, părinţii au hotărât să-l aducă pe copil din nou în ţară.
„Vreau să mă trezesc…“
„Nu vreau să mai acuz pe nimeni… Dacă se constată că medicii şi-au făcut datoria şi că doar tumora aceea a dus la coma profundă, nu mai pot zice nimic. Dacă însă a fost o neglijenţă, o greşeală sau lipsa rezervelor de sânge din sala de operaţie a dus la agravarea stării lui, atunci aştept să se facă dreptate“, a spus Marius Bunica vineri, cu ultimele puteri.
„Nu ştiu… Stau lângă el, îl ţin de mână… Parcă doarme. Am momente când mă gândesc că nu vreau să mai aud şi să văd nimic. Parcă e un vis urât, din care vreau să mă trezesc…“
Medicii de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ nu au oferit până acum nici o informaţie. Ne-au asigurat însă că familia Bunica va avea din partea lor tot sprijinul de care va avea nevoie.
