Peste 10.000 de familii din sudul Doljului cultivă pepeni verzi şi sunt în această perioadă în febra comercializării producţiei. Din cauza crizei financiare, cultivatorii au ajuns să vândă lubeniţele la preţuri de nimic.
Pământurile nisipoase din sudul Olteniei, bătute de secetă în zilele toride de vară, au fost în ultimii ani exploatate intens de cultivatori. Din cauza climei calde, cu influenţe mediteraneene, solurile de aici sunt foarte căutate pentru culturile de pepeni verzi, lubeniţe – cum le numesc localnicii. În sudul Doljului, la doar 12 kilometri de Dunăre, intri în „Patria Lubeniţelor“: peste tot, pe câmpuri, aceste plante iubitoare de soare îşi arată fructele rotunde sau lunguieţe, de un verde sclipicios, zemoase şi dulci. Cultivarea lor a devenit ocupaţia principală pentru cel puţin 10.000 de familii din zona solurilor nisipoase din sudul Doljului: Daneţi, Bechet, Călăraşi, Dăbuleni. Cu 5.000 – 6.000 de hectare cultivate anual, Doljul este polul pepenilor verzi în România. Comerţul cu lubeniţe este preferat de localnici şi pentru că aduce profituri imediate, după cum explică Vasile Toma, secretarul ştiinţific al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni.
„Cheltuielile pentru înfiinţarea unui hectar de cultură de pepeni verzi se ridică la 8.000 – 10.000 de lei – la culturile prin răsad murcite (acoperite – n.r.) cu folie de polietilenă şi peste 10.000 de lei – dacă se foloseşte cultura în tunele şi altoirea. Producţia poate fi între 50 şi 100 tone/ha, iar profiturile pot fi între 15.000 şi 30.000 lei/ha“, spune Toma. Staţiunea de cercetare din Dăbuleni a creat trei soiuri locale: „Pepenele verde de Dăbuleni“, „Dulcele de Dăbuleni“ şi „Oltenia“. Localnicii s-au specializat în cultura de pepeni şi profită de căldura timpurie din „Sahara Olteniei“ pentru a ieşi pe piaţă cu lubeniţele cât mai devreme. Dacă înainte recoltarea se făcea în jur de 1 august, acum perioada s-a decalat pentru 10-12 iunie. În plus, acum se obţin culturi de pepeni verzi biologici, prin altoire în „tiugă“. Avantajul este că plantele devin rezistente la boli, fructele sunt mai mari şi conţin mai mult zahăr, iar producţia la hectar este cu 20-30% mai mare. Unii localnici au adus chiar altoi din Grecia şi Turcia.
Criză la „Rasdaq de Dăbuleni“
În acest an, piaţa lubeniţei a fost grav afectată de criza economică. Majoritatea localnicilor îşi scot producţia la „Drumul Caracalului“, la ieşirea din Dăbuleni. În glumă, piaţa de acolo a fost numită „Rasdaq de Dăbuleni“. De fapt, aceasta este organizată ad-hoc. Unii politicieni au promis crearea unei pieţe de gros, care să preia producţia localnicilor. Nimic însă nu s-a materializat. Cu toate acestea, la ieşirea din Dăbuleni există probabil cea mai mare „piaţă“ de pepeni verzi din România, care se întinde pe câţiva kilometri, de o parte şi de alta a drumului. Zeci de tiruri şi dube venite din Teleorman, Argeş, Giurgiu, Bucureşti, Constanţa, Alba, Mureş etc. pot fi văzute laolaltă cu tractoarele şi căruţele localnicilor, pline ochi de lubeniţe. Au venit să ia marfă de calitate şi foarte ieftină. Localnicii au ajuns să vândă kilogramul cu 0,2 lei, în condiţiile în care anul trecut, în aceeaşi perioadă, erau preţuri de cel puţin 0,6 lei/kg. „Ieşim în pierdere, dar ce să facem? Anul trecut a fost bine, dar anul acesta a fost prost de tot. Sunt prea multe, oamenii nu mai au bani, nu mai e putere de cumpărare“, zice Fănica David, din Dăbuleni. „Pe aici, lubeniţa se vinde cu 0,3 lei/kg. Eu o dau cu mai mult, că o vând departe, în Constanţa. Am maşină proprie pentru transport“, spune, la rândul său, Adrian Gugu, localnic.
