26 de detinuti din PMT Craiova au fost „liberi“ doua zile. Mai precis, cu acordul institutiei si cu ajutorul unor doamne sensibile, baietii au plecat in excursie. Opere de arta, spectacole, mânastiri, petreceri – evenimentele celor doua zile i-au eliberat cu adevarat pe tineri. Nu de lanturile justitiei insa…
Marin, Ioana, Aurelian, Florea, Lenuta, Radu, Mioara, Daniela, Catalin… Parinti, frati, surori, cumnati, prieteni, oameni pe care nu i-au mai vazut poate de ani, dar pe care i-au purtat mereu in suflet. Le spun numele pe rând, sa fie trecute pe hârtia de acatist. Sa-i ajute Dumnezeu. Cu capetele plecate, smeriti. Imbracati civil, purtând hainele pastrate cu grija pentru ziua liberarii. Fara uniforme verzi. Fara catuse la incheieturi, doar cu matanii si lumânari in mâini. 26 de tâlhari, hoti, violatori, criminali – detinuti ai PMT Craiova – se roaga umili, intre zidurile sfinte ale Mânastirii Tismana, pentru iertarea pacatelor.
Nimic nu-i deosebeste de restul credinciosilor care se perinda prin fata icoanelor. Nimic nu atrage atentia, nici macar ofiterii care, purtând sub bluzele de trening ori geci armele din dotare, ii supravegheaza atent. Pentru orice ochi strain, nu sunt decât un grup de simpli turisti. Si totusi… „Am spart un magazin“. „Tâlharie…, eram mai multi, mai multe pahare si de la o cearta am trecut la buzunare“. „Am condus fara permis“. „Am violat-o. Avea saispe ani“. „L-am batut pe unu’. Destul de rau. A murit…“. In coltul ferit al mânastirii unde stau grupati – din respect si umilinta – isi marturisesc pacatele. In soapta, coplesiti parca de greutatea peretilor sfinti. Speriati de faptele care acolo, in intunericul rece, ii infioara chiar si pe ei, faptasii. Rânduiti frumos, se indreapta apoi spre altar. Pe fruntile obosite primesc mirul. Se inchina, saruta icoanele. Primesc Sfânta Impartasanie. Si ingenunchind in locasul umilintei, asculta binecuvântarea Cerului: „Iarta-i, Doamne, pe acesti pacatosi, ca au gresit!“.
Excursie de socializare
Pelerinajul la Mânastirea Tismana a fost doar una dintre actiunile pe care detinutii de la Penitenciarul pentru Minori si Tineri din Craiova le-au „comis“ la sfârsitul saptamânii trecute. Inscrisa intr-un proiect amplu de manifestari inceput inca din luna ianuarie a acestui an si savârsita cu sprijinul Societatii Nationale a Femeilor Ortodoxe (SNFO) din Craiova, excursia de doua zile a fost inca o incercare de resocializare si reabilitare a tinerilor privati de libertate. Vizitarea unor obiective turistice valoroase, sustinerea unui spectacol artistic, plimbari, activitati sportive in aer liber si chiar serbari câmpenesti la iarba verde, toate au facut ca aceste doua zile sa ramâna de neuitat.
„Evadarea“
Mare fierbere sâmbata dimineata, in curtea penitenciarului. Glume, discutii, planuri. In jur, putine bagaje: doua chitare, un acordeon si o minge de fotbal. Lânga ele, sa nu le scape din priviri, 26 de detinuti ferchesi – in cele mai bune haine aduse de acasa – si voiosi s-au incolonat cuminti in fata pavilioanelor. Insotiti de 18 ofiteri ai institutiei si de câteva doamne ale comitetului director al SNFO, tinerii au urcat in masina. Nu intr-o duba cu gratii la ferestre, ci intr-un autocar, ca oricare alti turisti. La 7.30 s-a dat semnalul. Emotia era coplesitoare: intr-o tacere desavârsita, 26 de perechi de ochi urmareau cum poarta pe care intrasera cu ani in urma se deschidea. Pentru prima data, ieseau de acolo. Pentru doua zile erau liberi. Sau macar aproape…
Ziua intâi
Prima oprire a fost la Târgu Jiu, unde detinutii au fost condusi sa viziteze Complexul Brâncusi.
Masa Tacerii, Poarta Sarutului, Coloana Infinitului – opere pe care cei mai multi le vedeau prima data – i-au amutit de admiratie. In scurt timp insa, baietii au avut prilejul sa-si arate si ei maiestria artistica: un spectacol special pregatit pentru acesta ocazie. Cuprinzând o sceneta dupa I.L. Caragiale si un repertoriu de cântece din folclor, programul artistic a fost prezentat in fata detinutilor din Penitenciarul Târgu Jiu. Aplauzele, aprecierile si nu in ultimul rând masa primite din partea gazdelor au fost pe masura talentului tinerilor actori. E drept ca toate evenimentele zilei i-au bucurat peste asteptari pe baieti. Nimic nu s-a comparat insa cu cel mai important moment al zilei de sâmbata: serbarea câmpeneasca de pe Cheile Sohodolului. Fotbal, tenis, flori culese pentru doamne, gratar, cântece. In mijlocul unui peisaj pitoresc, in care singurii strajeri au fost stâncile cenusii ale muntilor, detinutii de la PMT Craiova au simtit cu adevarat ca traiesc sub cerul liber. N-a fost lucru usor sa se desprinda de locurile acelea. Regulamentul insa trebuia respectat: au ajuns la timp pentru cina de la Penitenciarul Târgu Jiu, acolo unde le-a fost asigurata si cazarea peste noapte.
A doua zi
Duminica, imediat dupa micul dejun, baietii au luat iar drumul calatoriei. Au oprit intâi la Hobita, la casa memoriala a lui Constantin Brâncusi. De aici au plecat la Mânastirea Tismana, unde comitetul director al SNFO le-a pregatit o primire speciala. Gazduiti intre zidurile sfintei biserici, detinutii si ofiterii au ascultat cu evlavie slujba Sfintei Liturghii. S-au rugat pentru familii, pentru oamenii dragi pe care soarta nefericita i-a fortat sa nu-i mai vada ani la rând. Cu nesfârsita umilinta s-au rugat pentru ei, pentru iertarea pacatelor savârsite poate din inconstienta tineretii. Acolo, in casa Domnului, au jurat ca vor plati pâna la sfârsit greselile. Spalati de pacat, vor incepe alta viata, cu responsabilitate, cu cainta. Oaspetilor li s-a servit apoi masa in incinta mânastirii – mâncare de post, desigur, asa cum se cade unor buni credinciosi inainte de marea sarbatoare a Invierii. Iar pentru ca sfântul cuvânt al Domnului sa nu-i paraseasca niciodata, maicutele de la Tismana le-au oferit detinutilor la plecare carti de rugaciuni, matanii si cruciulite sfintite.
Drumul de intoarcere nu a fost lipsit de surprize. Orele fiind inaintate, s-a ales o cale mai scurta de a ajunge la Turnu Severin si Casa Episcopala de aici, urmatoarea oprire. Din pacate pentru organismele mai sensibile, dar din fericire pentru tinerii lipsiti de ceva vreme de senzatii tari, „scurtatura“ s-a dovedit un adevarat sport extrem pentru autocarul nu tocmai nou. Condimentata cu glume, povesti si cântece, incursiunea pe „caile nestiute“ ale tarii a fost pâna la urma o adevarata placere.
Petrecerea
Fireste ca o astfel de excursie, nemaiintâlnita in istoria PMT Craiova si poate chiar mai mult, nu putea avea decât un final pe masura. La zece kilometri inainte de Filiasi, cei 26 de detinuti, ofiterii si doamnele SNFO au intins un chef de zile mari. Ingredientele au fost „conform regulamentului“: pâna la pregatirea jarului pentru gratar – fotbal, badminton, dupa gust. A urmat ospatul ca-n povesti, in care toti participantii, fara deosebire de grad, credinta si pacat s-au infruptat din bunatatile imbelsugate, in acordul chitarelor neobosite. S-au adus multumiri de o parte, incurajari de cealalta. Inainte de plecare, s-au facut promisiuni.
„Astazi am intrat pentru prima data intr-o biserica. Incepusem sa am credinta inca de acum vreo câtiva ani, dar acum sunt sigur de un lucru: aveam nevoie de liniste sufleteasca, de un bun prieten. L-am gasit – Dumnezeu. O sa ma schimb, o sa fiu alt om. Sper sa ma ierte pentru ce am facut – am luat viata cuiva acum opt ani…“, si-a marturisit pacatul Dumitru Pandele, unul dintre detinutii PMT.
Duminica seara, la ora 21.00, portile Penitenciarului pentru Minori si Tineri Craiova s-au deschis din nou. De data aceasta pentru a-i lasa pe cei 26 de tineri sa intre. Se vor deschide insa din nou, pentru multi dintre ei chiar curând. Si definitiv…
