„Medic primar obstetrica-ginecologie, cu competente in ecografie pe specialitatea ginecologie“, este cartea de vizita a doctoritei Manuela Stoenescu. Cea mai mare parte din activitate o desfasoara in Maternitatea Spitalului Municipal „Filantropia“ din Craiova, iar de doua ori pe saptamina, martea si vinerea, dupa terminarea programului la spital ofera consultatii in propriul cabinet de specialitate de pe strada Vasile Alecsandri.
Ideea deschiderii unui cabinet particular i-a venit in 1992, insa dupa sapte ani a reusit sa faca rost de locatie si de bani pentru a-si vedea visul implinit. „Pe vremea aceea era destul de neobisnuit sa-ti faci cabinet medical intr-o casa, fiind preferate apartamentele de bloc. Iar eu mi-am amenajat cabinetul la subsolul casei parintesti, respectind arhitectura initiala cu arcade pentru a da un aspect mai placut interiorului si am pastrat etajul cu camere de locuit“. Manuela Stoenescu sustine ca a tinut mortis sa aiba propriul cabinet pentru a nu mai depinde de altii: „Simteam nevoia sa fac ce vreau eu, nu ceea ce imi spun altii, iar la spital trebuie sa respecti anumite protocoale. Si mai esti ingradit de tot felul de probleme, cum ar fi lipsa materialelor sanitare sau obligatia de a lucra doar cu medicamente pe care unitatea sanitara si le permite, mai ieftine si mai slabe calitativ“.
A ajuns ginecolog din intimplare
Nu ii place sa vorbeasca despre viata personala, dar isi aminteste cu drag de perioada studentiei si se amuza povestind de repulsia pe care a simtit-o cind a asistat pentru prima oara la o nastere: „Primul contact cu specialitatea obstetrica-ginecologie l-am avut in studentie. Eram in primii ani la Medicina, in Craiova, si faceam practica la Spitalul nr.1. Intr-o zi, tocmai venise in urgenta o femeie care era gata sa nasca si dr. Bugeac, care era de garda, avind printre atributii si pe aceea de asistent-indrumator, m-a impins in fata: «Hai sa vezi si tu cum e!». La inceput am fost ingrozita, mi s-a parut cel mai urit lucru posibil. Voiam sa fug, dar ceva ma tinea in loc. M-as fi facut de ris. Am avut senzatia asta pina cind a iesit capul copilului. Am urmarit crestetul capului, parca il vad si acum acoperit cu un par negru care mi s-a parut incredibil de lung pentru un nou-nascut. Incet-incet, senzatia de repulsie a disparut si nu am mai vazut decit copilul. Pentru mine a fost o adevarata minune“.
I se spune „fabrica de baieti“
In facultate si-a dorit foarte mult si a luptat sa devina internist sau cardiolog, dar s-a ales cu specialitatea de care fugise cel mai mult. „Mai tirziu, la secundariat, cind a fost sa-mi aleg specialitatea, in fata mea cineva a ales ultimul post de interne. Atunci am vrut sa renunt. Unul dintre examinatori mi-a spus sa nu plec asa, sa-mi aleg alta specialitate. Stiam ca pe lista nu mai este decit ginecologia si m-am pus pe plins. Unul dintre profesori m-a convins insa ca si ginecologia este o specialitate foarte apreciata. Cu inima strinsa am acceptat, iar dupa o luna de acomodare a inceput sa-mi placa, iar dupa ’89 am reusit chiar sa prind un post la Spitalul nr. 2 din Craiova“. A adus multi copii pe lume. Nu le mai tine minte numarul, insa intr-o vreme a avut noroc doar de baieti. Atit a lipsit ca sa i se duca vestea in tot orasul. „Fabrica de baieti», cum a fost supranumita de colegi, incepuse sa fie foarte cautata de cuplurile care isi doreau urmasi de sex masculin. „M-a amuzat la inceput pentru ca stiam ca nu este adevarat. Daca stau sa ma gindesc putin, cred ca au fost in mod egal baieti si fete“.
A asistat neputincioasa la nasterea propriului copil
„Oricita experienta ai avea in meseria de medic, in momentul in care devii pacient uiti tot ce ai invatat. Nu mai esti medic, devii neajutorat si de temi pentru ceea ce ti s-ar putea intimpla“, spune dr. Stoenescu, amintindu-si momentul in care a devenit la rindu-i mama: „Am fost supravegheata pe toata perioada sarcinii de dr. Mircea Buzna. Un barbat de statura mica, dar impunator prin felul de a fi. Era foarte bine pregatit si avea atita siguranta in tot ceea ce facea incit ajungea sa te domine. Cind mi-a venit insa sorocul sa nasc, medicul meu ia-l de unde nu-i. Sotul meu a sunat dupa el si a aflat ca era plecat la tara sa ia mielul pentru Paste. In fine, am ajuns la spital cu contractii si dureri ingrozitoare. Dr. Homeag m-a consultat si a ajuns la concluzia ca nu voi putea sa nasc normal. Era vorba de o suferinta fetala si a trebuit sa intervina chirurgical pentru a salva copilul“.
Nici nu-i de mirare ca multe gravide prefera femei-obstetrician, un barbat oricit de bine pregatit ar fi in aceasta specialitate nu va putea niciodata sa experimenteze senzatiile pe care le incearca o femeie la nastere si nu o va putea intelege niciodata in totalitate.
Anticonceptionalele, un subiect tabu inainte de ’89
Ginecologia era pe vremuri atuul barbatilor. Cel putin in ultimii ani dinainte de 1989, doctorita Stoenescu isi aminteste ca femeile isi faceau loc cu greu printre barbati in aceasta specialitate. Acum sint depasiti numeric de femei. Si alte lucruri s-au mai schimbat de atunci. Anticonceptionalele, de exemplu, au fost multi ani subiect tabu, dupa cum isi aminteste medicul ginecolog: „Pe vremea lui Ceausescu erai pasibila de puscarie daca foloseai anticonceptionale. Singurele mijloace contraceptive erau niste ovule si spray-uri aduse de la sirbi, insa foarte putine femei le foloseau. Cele mai multe nu stiau cum sa se protejeze, motiv pentru care avortul cu andreaua sau prin alte metode babesti ajunsese, din nefericire, destul de popular. Este inutil sa spun cite femei si-au pierdut viata din cauza avorturilor provocate in acest fel“.
Acum situatia s-a schimbat. Anticonceptionalele se dau gratis, iar femeile isi pot planifica sarcina asa cum cred de cuviinta. „Admir in mod deosebit adolescentele care sint foarte dezinhibate in aceasta privinta. Nu-i un lucru tocmai bun ca au ajuns sa-si inceapa viata sexuala foarte devreme, insa vin la cabinet sa se informeze si se protejeaza. Sint un exemplu in aceasta privinta pentru femeile din mediul rural sau femeile in virsta, care sint mult mai retinute“.
Casatorita cu colegul de liceu
Isi doreste sa impace profesia si viata de familie. Casatorita inca din anii de studentie cu Alexandru Stoenescu – un cunoscut chirurg craiovean – care i-a fost mai intii coleg de banca in liceu inainte de a-i fi coleg de facultate si mai tirziu coleg la Spitalul nr. 2 Craiova (actualul Spital „Filantropia“) si avind un baiat la Medicina in anul II, Manuela Stoenescu nu isi mai doreste decit sa aiba si timpul necesar pentru a se putea bucura cit mai mult de ceea ce i-a daruit viata cu atita darnicie.
