In articolul „Pentru a nu muri de foame, patru copii parasiti de mama cer ajutor oamenilor“, aparut in Gazeta de Sud, pe 19 februarie, a fost prezentata povestea cutremuratoare a unei familii din comuna doljeana Simnicu de Sus. Doi dintre cei patru micuti ai familiei Oprea, Daniel si Nicoleta, razbiti de saracia si foamea pe care le indura zilnic, au plecat de acasa pentru a cere ajutor oamenilor cu suflet. Aflasera de la vecinii din sat ca cea mai buna solutie ar fi sa apeleze la redactia unui ziar, care sa prezinte in paginile sale povestea lor trista.
Desi are numai 14 ani, Mihaela sparge lemne
Parasiti de mama pe cind aveau numai citiva anisori, cei patru copii au fost crescuti de tatal si bunica lor. De aproximativ patru ani, batrina a cazut la pat, paralizata. Copiii impreuna cu tatal, Gheorghe Oprea, o ingrijesc pe femeie ca pe un copil: ii dau sa manince cu lingurita, o schimba si o spala zilnic. Sint extrem de saraci, dar sint uniti. Micutilor le place scoala, dar le lipsesc timpul si conditiile necesare studiului. Nicoleta este extrem de talentata la muzica, are voce frumoasa si este atrasa de folclor, iar Daniel isi doreste sa devina fotbalist. Ceilalti copii sint prea mici ca sa se gindeasca ce meserie le-ar placea sa aiba.
In urma cu citeva zile, asociatia umanitara „San Nicolaus“ din Craiova si-a oferit sprijinul acestei familii nevoiase. Joi dupa-amiaza, cei patru copii au avut marea surpriza sa descopere ca apelul lor a induiosat inimile oamenilor. Ajutoarele acordate de asociatia umnitara au constat in haine pentru toti membrii familiei, lenjerii de pat, paturi etc. „Ne-a emotionat enorm cind am vazut in ce conditii traiesc acesti copii. Tatal micutilor este de admirat pentru efortul pe care il face pentru cresterea copiilor, in ciuda faptului ca este grav bolnav. Nu au posibilitati materiale, sint razbiti de greutati, dar au o frumusete de caracter rar intilnita. Cind am ajuns si am vazut ca un copil de numai 14 ani spargea lemne in curte, in timp ce ceilalti isi ajutau tatal… Am vazut lacrimi de bucurie in ochii copiilor, in momentul cind le-am dat cutiile cu hainute, iar cuvintele lor de multumire ne-au emotionat pe toti. Le-am oferit cam tot ce au nevoie pentru casa: paturi, lenjerii si haine pentru toate anotimpurile. Daca de soarta micutilor s-ar ocupa cineva si ar investi in ei, sigur micutii ar ajunge departe!“, a spus Liliana Militaru, reprezentanta Asociatiei „San Nicolaus“.
Copiii traiau cu speranta ca ii va ajuta cineva
Desi trecusera aproximativ doua saptamini de la aparitia in paginile GdS a povestii lor, copiii nu isi pierdusera speranta ca cineva le va oferi sprijinul. „Tata isi luase orice speranta ca vom mai primi ceva, dar noi ii spuneam in fiecare seara sa stea linistit, ca cineva ne va ajuta, dar sint atitia oameni aflati in situatia noastra! Ne bucuram din suflet si multumim pentru toate cadourile primite“, a spus fetita.
Cadourile primite de la Asociatia „San Nicolaus“ le sint de mare ajutor copiilor si tatalui lor si le dau incredere ca, poate, viata lor se va schimba datorita oamenilor de suflet. Le lipsesc insa, in continuare, alimentele si rechizitele scolare. Gheorghe Gisca sufera de plamini si boala ii provoaca multa suferinta fizica, dar, desi copiii il roaga cu lacrimi in ochi sa mearga la doctor, refuza sa o faca, pentru ca nu vrea sa cheltuiasca pe medicamente putinii bani de care dispun. De asemenea, se teme sa nu fie internat intr-un sanatoriu si copii sa ramina fara singurul sprijin pe care-l mai au.
Cei patru copii uitati de mama si de restul lumii continua sa spere si poate ca rugamintile lor vor fi ascultate, mai ales ca Sarbatorile de Paste sint aproape si nu este nimic mai frumos pe lume decit sa faci fericit un copil.
