„Avem nevoie de ajutor! Va imploram, fiti alaturi de noi!“. Este strigatul disperat al unor parinti care isi privesc copilul murind cite putin in fiecare zi. Este strigatul nostru dupa ce am aflat povestea Teodorei. Timpul nu este decit un dusman nemilos pentru fetita cu chip de inger a carei viata „costa“ 15.000 de euro. Fiecare bataie de inima, fiecare suspin, fiecare zimbet ii sint numarate. Pot fi ultimele… Are doar un anisor, dar a suferit deja cit pentru o vesnicie. Durerea ei si a parintilor poate fi insa oprita. Daca sint ajutati, daca suficienti oameni se vor opri o clipa pentru a o privi pe Teodora in ochi si a concluziona firesc: „Nu pot lasa acest copil sa moara!“. Stim, este nevoie de multe suflete care sa lacrimeze pentru Teodora! Stim, este vorba despre o suma mare. Dar toate sumele mari se numara incepind de la unu. Si toate faptele mari incep cu un gest…
A venit pe lume dupa 13 de ani de incercari, speranta si rugaciune. Teodora, copilul cel mai dorit si iubit, avea sa le aduca sotilor Busoi pe cit de multa fericire, pe atit de multa durere. Primele semne ale bolii au inceput sa apara cind micuta a implinit patru luni. Teodora plingea nefiresc de mult, era agitata, nu mai dormea, nu-si mai tinea capul si minca foarte putin. Dupa doua luni si jumatate a fost internata de urgenta la Spitalul din Rimnicu Vilcea. Medicii au ridicat din umeri si au evitat sa se pronunte asupra bolii. La citeva saptamini, Carmen si Dumitru Busoi au luat drumul Bucurestiului. Acolo sint cei mai buni doctori, cele mai bune clinici. Cineva trebuia sa stie de ce sufera fetita lor! Starea micutei se inrautatise: alimentatia la sin devenise imposibila, fetita ajunsese sa fie hranita cu ajutorul unei sonde, fiecare inghititura devenise un calvar, iar somnul depindea de tranchilizante.
La Bucuresti a venit si primul diagnostic. Incert, mai mult o presupunere: sindrom distonic cu tulburari de deglutitie si regres phihomotor. A urmat Cluj – Clinica de Pediatrie, unde sotii Busoi fusesera indrumati de prieteni. Acolo li s-a spus ca este vorba de o boala genetica rara, in cazul careia sansele de viata sint foarte scazute. Noul diagnostic suna si mai infricosator: sindrom distonic cu retard neuropsihic; hiperlipoproteinemie combinata familiala; anemie hipocroma microcitara. Parintilor fetitei li s-a explicat de catre medici ca nu se poate stabili ce se intimpla cu enzima care intretine celula nervoasa. Un alt fel de a spune: Teodora nu mai are mult de trait.
La noua luni, Teodora avea starea generala a unui copil de trei saptamini
Cu o alimentatie speciala constind in lapte si cereale de orez fara gluten, situatia Teodorei s-a mai ameliorat. Dragostea parintilor a ajutat-o sa prinda inceputul unei noi zile. Si inca una, si inca una… Zile incepute cu aceeasi intrebare: „Cite au mai ramas? Cite dimineti o vor mai gasi pe Teodora in bratele noastre?“.
La Spitalul de Recuperare din Sibiu, verdictul doctorilor avea sa le fringa inimile: la noua luni de viata, starea generala a Teodorei era ca a unui copil de trei saptamini. Ajunsese sa nu-si mai poata misca miinile si picioarele, nu mai dormea si plingea tot timpul. Dupa o luna de sedinte de presopunctura, parintii au reusit sa o aduca la nivelul unui copil de trei luni. Teodora le-a aratat atunci pentru prima data ca vrea sa traiasca. Dormea macar citeva ore pe zi, ceda in fata mamei mereu inlacrimate si minca macar atit cit sa nu moara.
Chinul micutei a insemnat chinul insutit al parintilor, care au invatat impreuna cu copilul lor sa lupte cu moartea, cu previziunile sumbre ale medicilor, cu nepasarea celor carora le-au batut la usa dupa ajutor si i-au refuzat Teodorei dreptul la viata. Carmen a invatat sa indure durerea fetitei ei, sa o auda tipind la sedintele de presopunctura, sa reziste nopti si zile fara sa doarma deloc, pazind-o pe Teodora sa nu-si inghita limba, sa-i schimbe pozitia de somn.
Doua programari pierdute din cauza banilor
Dupa zece luni de viata chinuita, Teodora a primit prima veste buna. Cu ajutorul unei prietene de familie, stabilita in Zürich – Elvetia, parintii au reusit sa ia legatura cu profesorul dr. Boltshauser de la Kinderspital din Zürich. Dupa analiza atenta a investigatiilor facute in Romania si a unei casete video pe care erau inregistrate citeva din manifestarile Teodorei in decursul unei zile, profesorul impreuna cu echipa de specialisti au hotarit sa programeze pe Teodora pentru data de 23 februarie 2004. Costurile au fost estimate la 20.000 de franci elvetieni (echivalentul a 15.000 de euro). Bani pe care Carmen si Dumitru nu au reusit sa-i stringa. Programarea a fost pierduta. Si cu a doua, stabilita pe 8 martie 2004, s-a intimplat la fel. Doctorul a fost foarte intelegator si dispus s-o astepte. Dar nu si timpul. Timpul curge impotriva Teodorei.
Sotii Dumitru locuiesc in Horezu, judetul Vilcea, o zona grav afectata de somaj. Cu tot efortul concitadinilor, suma strinsa a ramas insuficienta. In contul deschis pentru Teodora figureaza in prezent numai 43 de milioane de lei si 112 euro.
„Am fost si la Ministerul Sanatatii, unde am fost trecuti pe lista de asteptare. Luna trecuta ne-au spus ca au fost alte cazuri prioritare. Marti, saptamina trecuta, am sunat din nou. Mi-au spus ca exista niste fonduri, dar nu pot sa-mi spuna care va fi destinatia lor. Ca trebuie sa asteptam. Teodora nu are timp de asteptat“, a spus tatal fetitei, care a renuntat la serviciu pentru a incerca sa faca rost de bani. Usile se inchid insa tacute peste viata fetitei lui.
Cei care vor sa „cumpere“ o zi si sa i-o daruiasca micutei care lupta cu moartea pot depune banii in conturile umanitare deschise pentru Teodora: RAIFFEISEN BANK – sucursala Horezu, cont lei – 2383874, cont euro – 4097557, cod SWIFT – RZBRROBU sau ii pot contacta pe parintii fetitei la numerele de telefon: 0250.861.615 sau 0724.143.202. Povestea Teodorei o puteti afla si la adresa: http://www.casa-romanilor.ch/teodora.htm.
