De milenii, poeţii cintă dragostea, iar citeva cupluri au devenit celebre şi au rămas in istoria omenirii pentru sentimentele ce le-au unit. Şi dacă multe sint zilele in care sintem copleşiţi de nemulţumire, chiar de ură, incepind cu cele de leafă, de plată a facturii la intreţinere sau de mahmureală, dragostea nu are decit o singură zi „oficială“ pe an. Sfintul Valentin, despre care romanii habar n-aveau pină de curind, a fost importat din ţările dezvoltate, intocmai ca hot-dog-ul, week-end-ul, nonstop-ul, marketingul, business-ul şi alte chestii actuale şi aflate deja in conflict cu legea senatorului Pruteanu. Valentine’s Day işi imparte locul in spaţiul carpato-danubian cu personajul Dragobete – care are trecută in fişa postului „coordonare fiori erotici mioritici“. Cum numele de „Dragobete“ rimează insă cu sticlete, şosete, trompete etc. şi nu dă tare bine intr-o declaraţie de dragoste, unii acceptă totuşi „Valentine’s Day“ – 14 februarie, ca zi a dragostei. Alţii insă s-au impăcat cu ideea că sint două zile pe an in care trebuie să işi serbeze, in mod cu totul excepţional, iubirea.
Dragobete, fiul babei Dochia, era cel care patrona această zi. In descrierile populare, el apare ca un tinăr voinic şi frumos, ce oficia in cer nunta păsărilor şi a dobitoacelor. In decursul anilor, tradiţia s-a extrapolat şi la oameni. Astfel, la 24 februarie, bătrinii credeau că Dragobetele inspira femeilor şi fetelor incredere şi dragoste curată şi le ajuta să-şi găsească ursitul.
Dragobetele, cind se pupă fetele!
Cei care credeau in Dragobete, la 24 februarie dădeau hrană atit animalelor de pe lingă casă, dar şi celor sălbatice şi nu sacrificau păsări domestice şi nici nu le vinau sau blestemau pe cele sălbatice. Tinerii se adunau in cete, iar băieţii alergau după cea pe care o iubeau. Fata sărutată era logodită pentru un an cu acel băiat. Numită şi aflarea Sfintului Ioan Botezătorul, ziua de Dragobete semnifică iubirea şi bucuria tinereţii. Dragobetele sau Năvalnicul este corespondentul romanesc al lui Cupidon şi, in viziunea populară, este un fecior foarte frumos, care suceşte capul tuturor fetelor.
In satele din Gorj şi Olt n-a dispărut tradiţia ca tinerii necăsătoriţi să se intilnească in această zi pentru a fi indrăgostiţi tot anul. Se crede că, dacă nu-ţi găseşti pereche de Dragobete, apoi pină la finalul anului acest lucru nu se va intimpla. Pe 24 februarie se culeg primele flori ale primăverii, se petrece, se cintă. De-acum, vremea se imbunează, poţi semăna in grădina de legume varză timpurie, cartofi, morcovi, salată, pătrunjel, ţelină, păstirnac, mărar, chimen şi mac. Tot pe vreme bună, poţi incepe lucrul la casa cea nouă. Săptămina aceasta ai timp să termini lucrurile rămase din ianuarie. Pentru cei mai mulţi dintre romani insă, ziua de Dragobete şi-a pierdut semnificaţia. In foarte puţine locuri se mai sărbătoreşte această zi, conform tradiţiei, iar „Valentin’s Day“-ul de import pare să aibă mai mult succes.
Aşa spuneau bătrinii…
„…In pădure se dezleagă ciocul păsărilor care n-au plecat peste iarnă, in grădină vrăbiile se string in stoluri, incep a ciripi şi a-şi face cuiburile. Trimite-i pe ăi mici in deal să culeagă ghiocei şi brinduşi; fata să stringă intr-o oală apă din zăpada netopită, s-o aibă de dat pe obraz pentru
a-şi ţine frumuseţea. Constantin să se adune şi el cu flăcăii care vor chiui şi hăuli in pădure, sărbătorindu-l pe Dragobete. Femeia să gătească spată de berbec impănată cu slănină şi usturoi, pusă in olă peste gutui felii, acoperită cu vin şi dresuri de ea ştiute. Incheie in pădure tăiatul lemnului de lucru şi de foc. Pentru gilci: gargară peste zi cu fiertură de măcieşe, flori de muşeţel, frunze de dud uscate, petale de trandafir roşu sau foi de pătlagină. Face bine şi un săculeţ pus pe git cu ceapă coaptă sau cu praz fiert, presărat cu piper. Septemina asta termină lucrurile remase din Ianuariu. Ăi mici să cearnă semenţa de bucate şi să o cureţe de neghină. Pe timp mole incepe săpatul in grădina de legumi. In livadă, semenă scola de pomi şi planteză pomi pădureţi pentru altuire; găteşte cureţirea pomilor de omide, de cojă şi de ramurile uscate. Tunde gardul viu şi procură plantele de lipsă pentru umplerea defectelor; taie sade de struguri, gutui şi agrişi şi pestreză-le la loc răcoros pină in luna viitore“.
