O problema simpla (pentru profesionistii pregatiti sa o rezolve corect) a ajuns sa perturbe activitatea intr-o scoala de cartier si viata oamenilor de aici.
Povestea a inceput asa: „Ati auzit ce s-a anuntat in presa? Ca scoala noastra se comaseaza cu Liceul «Arghezi»!“. La interpelarea conducerii scolii, inspectorul Busoi, seful Inspectoratului Scolar Judetean, soseste in scoala si, in prezenta cadrelor didactice si a trei parinti, il apostrofeaza pe directorul scolii: „Tu sa faci politica mea, nu a lor!“. Prin apelativul „a lor“ s-a referit la cei trei parinti prezenti acolo ca reprezentanti ai Comitetului de Parinti al elevilor din scoala si deci ca aparatori si sustinatori ai intereselor acestor elevi.
Pornind de la intimplarea relatata mai sus si lasind deoparte faptul ca situatia nu a fost rezolvata, se naste o intrebare fireasca: are sau nu are un cuvint de spus comunitatea locala?
Pina in urma cu putina vreme, raspunsul ar fi fost categoric: DA.
Daca in alte aspecte ale vietii sociale, prezenta si implicarea efectiva a comunitatii locale au fost mai putin evidente sau chiar au lipsit, in activitatea de educare a copiilor s-au facut simtite din plin. Dincolo de preocuparea fiecarei familii pentru propriul copil, pentru asigurarea unor conditii decente de viata, in conjunctura economica actuala, intr-un cartier dispunind in majoritate de resurse materiale modeste, parintii, cu destule eforturi, au considerat necesar sa sprijine SCOALA. Am scris scoala cu majuscule pentru a sublinia pozitia pe care o ocupa aceasta institutie in viata comunitatii.
Eforturile depuse in ultimii ani nu au fost in zadar: colaborarea scoala – familie a dat roade.
In prezent, copiii nostri isi desfasoara activitatea de zi cu zi in sali de clasa amenajate util si placut, in conditii optime. Este primul an in care, prin utilizarea la capacitate maxima a spatiului, se invata intr-o singura tura, lucru care se reflecta in rezultate deosebite la invatatura.
Strinsa colaborare parinti – invatatori – profesor – diriginti si-a pus amprenta in mod benefic asupra personalitatilor in formare, creind premise favorabile integrarii acestora in viata sociala.
Apreciez ca stadiul la care s-a ajuns este un progres important, atit pentru comunitatea locala, cit si pentru sistemul de invatamint (ale carui obiective, am descoperit azi cu incintare, vizitind site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii, sint identice cu ale parintilor).
Daca eforturile comune ne-au proiectat la un nivel care se doreste in intregul sistem de invatamint, atunci de ce am ajuns in situatia in care ni se spune „verde-n fata“ ca parerea noastra nu conteaza si nu avem dreptul la opinie deoarece decizia a fost deja luata „in interesul invatamintului“? Oare situatia si problemele copiilor nostri nu sint aceleasi cu „interesul invatamintului“? Este nevoie sa anulam tot ce s-a facut cu atita truda pina acum pentru a rezolva alte probleme care nu sint ale acestei scoli?
Concluzii?
Sa se rezume implicarea comunitatii locale numai la procesul de vot si situarea pe pozitia „sa ni se dea“?
P.S.
Citat din Programul politic al partidului de guvernamint:
„In conceptia PSD, comunitatea locala reprezinta esenta regimului democratic si factorul principal al modernizarii. De regula, localitatea ofera cele mai multe oportunitati pentru participarea directa a cetateanului la gestionarea treburilor publice. La nivel local, initiativa cetateneasca se poate manifesta neingradit, spre binele cetateanului si al comunitatii, valorificind eficient resursele umane si materiale, asigurind dezvoltarea locala si regionala.“
