Romania: argumentul „factorului de stabilitate“

Prezent ieri, la Bruxelles, Mircea Geoana, ministrul de externe al Romaniei, a participat impreuna cu colegul sau de la Finante, Mihai Tanasescu, la o runda de discutii cu Gunter Verheugen, comisarul european pentru extindere, si apoi a luat cuvintul in sesiunea plenara finala a Conferintei asupra migratiei ilegale si traficului de carne vie.

O vizita nu tocmai obisnuita, afirma Mircea Geoana, deoarece face parte integranta dintr-un efort decis de Guvernul Romaniei, o „iesire in arena“ a tuturor fortelor sale politice intr-o ofensiva care are ca obiectiv lamurirea partenerilor europeni asupra unor puncte fie ramase neclare, fie aflate inca in disputa acum, cind ne mai despart doua saptamini de momentul in care Comisia Europeana va da publicitatii Raportul de tara. Contextul este complicat oarecum de faptul ca, in acest an, datorita Summit-ului de la Copenhaga, unde se va decide numele tarilor candidate care vor face parte din primul val de aderare la Uniunea Europeana, Raportul de tara nu va analiza, ca de obicei, progresele inregistrate doar pe perioada unui singur an, ci pe durata a cinci ani. Iar ultimii cinci ani, in cazul nostru, reprezinta o perioada cel putin complicata, dura si marcata de evolutii contradictorii, avind ca singur orizont de optimism cifrele relansarii macroeconomice din ultimii doi ani.

Acum s-au incheiat evaluarile tehnice si s-a intrat in cele politice, momentul de maxima intensitate in batalia diplomatica romaneasca urmind sa se inregistreze joia viitoare, atunci cind primul ministru roman, Adrian Nastase, se va intilni cu presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, si cu Gunther Verheugen.

Mircea Geoana a vorbit despre temerea existenta in urma cu citva timp ca, in 2002, Romania sa nu fie supusa „unei duble excluderi, din NATO si din UE… Astazi insa, putem spune cu incredere ca am trecut din aceasta zona in cea a realitatii includerii in cele doua structuri“. In discutia asupra criteriului „Romania, economie de piata“, ministrul Tanasescu i-a prezentat comisarului european pentru extindere ultimele evolutii pe piata economica si financiara romaneasca, precum si prima lectura facuta in guvern asupra bugetului 2003. Dar „punctul cel mai vulnerabil al candidaturii noastre la UE“ ramine capacitatea administrativa, a doua chestiune fiind referirile din raport la optiunea Romaniei de a semna tratatul bilateral cu SUA. Ele vor fi „neutre“, adica se va consemna pozitia critica a UE, dar fara ca ea sa presupuna un impediment major pe drumul aderarii. Mircea Geoana a reiterat, cu aceasta ocazie, angajamentul tarii noastre de a nu ratifica acest acord pina in momentul in care nu va fi formulata o pozitie comuna a UE in acest domeniu.

Ramine deschisa evolutia evenimentelor si rationamentelor politice care vor contura, in final, decizia de la Copenhaga, aceasta in conditiile in care, daca data probabila de aderare, 1 ianuarie 2007, este recunoscuta in comun ca una „rezonabila“, Comisia Europeana nu se grabeste sa vorbeasca, nici macar in acest moment, despre stabilirea unei date pentru finalizarea negocierilor. Aceasta pare a fi acum miza activitatii intense diplomatice intre Bucuresti si Bruxelles. Iar rezultatele se intrevad din ce in ce mai clar, asa cum se arata la orizont niste probleme foarte serioase si noi. Despre toate acestea veti putea afla in detaliu in editiile ziarului nostru de saptamina viitoare, atunci cind foarte inalti oficiali europeni vor discuta in amanunt citeva dintre problemele cele mai delicate in relatia tarii noastre cu organismele comunitare.

Raportul de tara din 9 octombrie este esential pentru a putea spera ca la Copenhaga se va alege cea mai potrivita formula pentru „pachetul romanesc“, care sa cuprinda o „foaie de drum“ cit mai detaliata si mai precisa in definitii temporale, precum si stabilirea unui cuantum financiar sporit pentru strategia de preaderare. Vorbind despre acest ultim aspect, comisarul Verheugen anunta ca marirea fondurilor destinate Romaniei in perioada urmatoare se va face treptat, afirmatie importanta pentru ca trebuie pusa in legatura cu capacitatea demonstrata a Romaniei de a gera asemenea fonduri. Si cum, in ultima perioada, in tara noastra s-a vorbit foarte mult despre o serie de probleme in gestionarea fondurilor PHARE, decisiva in acest sens, pentru credibilitatea Romaniei ca partener in procesul de aderare, este analiza pe care o face acum OLAF, Oficiul european antifrauda. In editia de luni a ziarului nostru, va invitam sa lecturati, in exclusivitate, un document relevant pe aceasta tema.

La incheierea convorbirilor, Gunter Verheugen, comisarul pentru extindere, in cadrul unei conferinte de presa comune, dupa ce a reamintit mesajul bine cunoscut de noi si anume ca Romania nu va fi lasata in afara procesului aderarii, proces cu caracter unic si ireversibil, a tinut sa adauge citeva incurajari care vin in continuarea pozitiilor anuntate in urma cu citeva zile la Szalzburg. Astfel, el a amintit ca printre motivele care au stat la baza deciziei UE de a invita Romania la negocieri se numara, mai intii, „propriile merite“ ale tarii noastre pe drumul spre democratie, instaurarea statului de drept si al edificarii economiei de piata“, dar si, in aceeasi masura, „importanta strategica a Romaniei ca tara care are o mare contributie de adus in mentinerea stabilitatii in regiune… Daca ne intrebam o singura clipa cum ar arata situatia din regiune fara Romania ca factor de stabilitate, fara o Romanie stabila, vedem limpede cit de importanta este Romania si cit de important a fost sa luam acea decizie“.

Daca aceasta idee a „factorului de stabilitate“ in Balcani va domina si in Raportul de tara al Comisiei Europene, atunci s-ar putea ca rationamentul cu care cistigam in discutiile cu NATO si cu partenerii strategici americani sa devina si unul de referinta in rationamentul european. Este posibil, foarte dificil, dar posibil…