Agricultorii spanioli ii resping pe muncitorii sezonieri arabi, in favoarea est-europenilor
„Nu mai vrem sa lucram cu arabii. Fac prea mult scandal fata de est-europeni, care nu ne fac niciodata probleme. Eu, spre exemplu, prefer sa aduc la lucru poloneze, chiar daca trebuie sa le platesc drumul pina aici…“, a spus un agricultor spaniol.
Sub o folie de plastic care ii serveste drept cort, cu chipul descompus de oboseala, Mohamed Abdallahi, un marocan de 29 de ani, agita furios citeva rosii si un pumn de pastai de fasole, furate de la o ferma vecina: „Asta e tot ce am de mincat. Traim aici ca niste animale; dormim pe jos. Ca sa ne spalam, trebuie sa mergem dupa apa un kilometru pe jos. Cei din est ne-au lasat fara slujbe. Acum nu mai asteptam decit un miracol“. Marocanul arata cu degetul spre cimpurile vecine, unde citeva zeci de poloneze blonde culeg capsune. Linga el, Abdelghani Adjad’te, de 24 de ani, a avut ceva mai mult noroc: „Am reusit sa gasesc in cele din urma un patron care angajeaza si marocani. Dar pina in prezent, timp de vreo doua luni, toti m-au trimis la plimbare. Cei mai multi imi spuneau: «Nu vreau sa am de-a face cu arabi imputiti ca tine. Haide, cara-te!» Unul dintre ei chiar m-a amenintat cu pusca“.
Tabere de imigranti improvizate
Sosit in februarie la Huelva, in sud-estul Andaluziei, la cules de capsune (care se recolteaza din ianuarie pina in iunie), Abdelghani a constatat ca a facut o alegere gresita. In anii precedenti, gasise de lucru pe toata perioada sederii sale. Agricultorii aproape ca se bateau pe muncitori. De data aceasta, in ciuda faptului ca avea toate actele in regula, el s-a izbit de un zid de netrecut: imigrantii din est, majoritatea polonezi si romani, le-o luasera deja inainte arabilor. Cei 5.000 de marocani, potrivit estimarilor ONG, au ramas fara slujbe. O dezamagire cu atit mai mare, cu cit regiunea Huelva, principalul producator de capsune al Europei, cu o recolta de 300.000 de tone pe an, cere in fiecare an din ce in ce mai multa forta de munca straina. Lasati sa se descurce singuri, arabii ratacesc prin regiune in cautarea unui ipotetic loc de munca, platit cu 27, 95 euro pe zi. Intr-o tabara improvizata in apropiere de Moguer, Boukhari Habib, un algerian de 30 de ani, povesteste: „Este o miniatura a lumii a treia. Traim din mila organizatiilor caritabile, care ne aduc orez, lapte si conserve de ton. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa ajung atit de jos“.
Anul acesta, pentru prima data, agricultorii din regiune au folosit la cules de capsune muncitori cu ziua veniti din est, in baza acordurilor bilaterale incheiate de Spania cu mai multe tari, pentru a stopa imigratia clandestina. Dintr-un total de 7.450 de contracte de recrutare, 5.800 au fost incheiate cu polonezii si 1.000 cu romanii. Majoritatea celor sositi la munca sint femei. „Aceasta situatie este inacceptabila“, sustine Decio Machado, din comisia ONG. „Pina acum, angajarea arabilor era o solutie destul de practica. Data fiind cererea imensa de mina de lucru, autoritatile mai inchideau ochii la ilegalitati. Dintr-o data insa, au hotarit sa angajeze est-europeni. Aceasta este o discriminare clara, pe criterii de nationalitate“.
Permise de munca pe o perioada limitata de timp
In iunie 2001, aproximativ 4.000 de arabi au blocat, in cadrul unui protest, toate pietele publice din regiunea Huelva. Ei cereau, nici mai mult, nici mai putin, decit conditii de munca demne. Autoritatile le-au acordat atunci celor mai multi dintre ei permise de munca pe o perioada limitata, valabile numai in interiorul provinciei. „Este o situatie absurda“, a spus Jorce Garcia, lider al sindicatului regional SOC. „Arabii care primisera permise de munca erau de parere ca astfel au o garantie pentru anii urmatori. Acum le-au luat insa orice sansa de a mai gasi de lucru“. Membrii delegatiei guvernamentale spaniole pentru regiunea Huelva se apara insa: „Nu am facut nici un fel de promisiune. Alegerea muncitorilor sezonieri le revine numai si numai agricultorilor“.
Manuel Verdier, unul dintre liderii sindicatului FRESHUELVA, care reuneste aproximativ 2.500 de cultivatori de capsune, a explicat: „Nu este o chestiune de rasism. Pur si simplu, nu vrem sa mai depindem de mina de lucru araba, care este incontrolabila si nesigura. Anul trecut, sezonierii arabi ne-au tras clapa chiar inainte de incheierea recoltei“. Potrivit agricultorilor, plecarea timpurie a muncitorilor arabi le-a adus pagube de noua milioane de euro, reprezentind 15.000 de tone de capsune. Un cultivator din Palos de la Fronterra a spus: „Sincer vorbind, nu vrem sa mai lucram cu arabii. Fac prea mult scandal fata de estici, care nu comenteaza niciodata. Eu, spre exemplu, prefer sa aduc la lucru femei poloneze, chiar daca fiecare ma costa 240 de euro…“
Temeri si tensiuni
In intreaga regiune, prezenta imigrantilor fara locuri de munca este o sursa continua de tensiune. „Ar fi suficienta doar o scinteie pentru ca totul sa scape de sub control“, a spus Manuel Batista, consilier muncipal al orasului Moguer. „Avem aproape 1.000 de arabi flaminzi si disperati. Drumurile lor se intretaie tot timpul cu cele ale polonezelor care se intorc de la cumparaturi cu sacosele pline. Cei mai multi fura mincare de la ferme si din magazine. Ne-am obisnuit cu valurile de emigranti in ultimii ani, dar niciodata situatia nu a fost mai tensionata.“
La Moguer, pe 21 martie, 300 de persoane au manifestat, cerind plecarea arabilor. In aceasta regiune, nimeni n-a uitat inca incidentele de la El Ejido, din Almeria, unde, in februarie 2000, sute de persoane s-au dezlantuit, distrugind moscheile si magazinele arabilor. „Acest pericol exista cu adevarat“, a recunoscut Juan José Millan, primarul orasului Cartaya, situat in apropierea granitei portugheze. „Nu vom putea stopa niciodata fenomenul imigratiei clandestine, insa trebuie sa incetam sa le mai dam false sperante. Singura solutie este recrutarea legala a muncitorilor, in tarile lor de origine“. In schimb, Decio Machado, reprezentantul ONG, a spus: „De ce trebuie sa fie privilegiati est-europenii, in detrimentul arabilor? Asta se intimpla in parte pentru ca relatiile espano-marocane sint jalnice, e adevarat, dar si pentru ca angajatorii ii favorizeaza pe viitorii cetateni ai Uniunii Europene. Si toate astea, in numele unei Europe unite… “
