Imaginea Floarei mergind cu pasi impleticiti si obositi pe ulita satului, purtind-o pe umeri pe Lavinia, nu mai este de mult nimic neobisnuit pentru satenii din Ciutura, comuna Virvoru de Jos. Mersul „in circa“ bunicii nu este pentru fetita de sapte ani un alint, asa cum este pentru ceilalti copii, ci o necesitate. Picioarele Floarei sint si picioarele Laviniei pentru ca fata sufera de maladia Little, un handicap congenital din cauza caruia micuta nu poate merge. Tragediei bolii dobindite din nastere i se adauga o alta, mai cruda si mai nedreapta: Lavinia a fost abandonata de ambii parinti si lasata in grija bunicii, o femeie bolnava si fara nici un venit.
Floarea Adam o considera pe Lavinia nu nepoata, ci fiica ei. Ea a avut grija de fetita de cind s-a nascut, ea a observat pentru prima oara ca micuta nu putea sa stea in sezut si a dus-o la doctor. A mers cu ea la Cluj, unde Lavinia a fost operata de trei ori, si apoi la Oradea, la sanatoriu, pentru baile recomandate de doctori. A fost greu pentru Floarea, pentru ca, oricit suflet a investit in cresterea si in ameliorarea bolii fetitei, nu a fost de ajuns. A mai fost nevoie si de sume substantiale de bani. „Tot cecul de moarte a’ lu’ maica l-am cheltuit la Cluj, cu fata la doctori. Am avut noroc ca avea mama mea banii aia strinsi, ca altfel nu stiu ce faceam“, a spus femeia.
Lavinia nu este primita la gradinita din sat
Acum doi ani, Lavinia a fost parasita de ambii parinti. Mai intii, mama ei s-a incurcat cu un alt barbat, apoi a plecat si „Balanu’“, cum ii spune Lavinia tatalui ei, la Rovinari. Desi Daniela, mama ei, locuieste in acelasi sat, la numai citeva case distanta, nu vine niciodata sa isi vada fetita. Floarea mai trece uneori pe la poarta ei, cu Lavinia pe umeri, si striga la ea sa isi vada copilul. Lavinia a ramas in grija bunicii Floarea, care nu are nici un venit, si a strabunicii Maria, o batrina de 69 de ani, bolnava de ulcer duodenal hemoragic, cu o pensie de 350.000 de lei. „Bine ca traieste mamica, desi e bolnava rau. Mai sta cu fata, mai are si pensia. Eu sint vaduva de la 26 de ani. Ne descurcam cum putem“, a spus, stergindu-si lacrimile, Floarea. Dar chiar si cu ajutorul batrinei, femeia se descurca foarte greu. Pensia mamei ei si ajutorul de handicap al Laviniei sint singurele venituri ale familiei. Acum, femeia si-a facut dosar pentru a fi angajata ca asistent al fetitei. Si nu se da in laturi de la nici o munca daca i se ofera. „Muncesc pamintul, al meu, al altora. O iau pe Lavinia in circa, o las pe cimp sau in caruta vreunui vecin de tarla si imi vad de treaba. Ma mai duc sa vad ce face din cind in cind, apoi ma intorc la lucru“. Femeia este nevoita sa recurga la aceasta metoda pentru ca educatoarea de la gradinita din sat a refuzat sa o primeasca pe Lavinia in rindul copiilor care invata aici. „Zice ca, daca ar fi Lavinia acolo nu ar mai fi copiii atenti decit la ea“, a spus cu durere Floarea.
O viata in slujba Laviniei
Floarea si-a pus toata viata si toate eforturile in slujba Laviniei. Ea nutreste speranta ca intr-o zi fata ei va merge pe propriile picioare si de aceea este gata sa sacrifice orice pentru acest lucru si sa mearga pe orice drum care are la capat un licar cit de mic de speranta. „Am acasa un scaun cu rotile, dar fetei nu-i place sa stea in el. Imi spune mereu ca vrea sa mearga, stie de toate, a invatat poezii, nu uita nimic despre mama-sa si tat-sau si turuie mereu de ei. I-am luat o bicicleta cu trei roti. O pun pe ea, ma aplec si merg asa peste tot, tragind-o dupa mine. Tot satul ma stie cum ma chinui, dar daca asa simte si Lavinia ca merge, tirindu-si picioarele pe jos, parca nu imi mai e asa greu. Mai greu e cind ma duc la Craiova, la Inspectorat, pentru control. O pun dupa umeri, plecam cu cursa si merg cu ea asa prin tot orasul. Imi este din ce in ce mai greu, ca a crescut si se face tot mai grea“, povesteste plingind Floarea. De citeva zile, femeia s-a mutat in Craiova, la o verisoara, pentru ca Lavinia sa primeasca ajutorul unui masor: „Baiatul asta care mi-a spus ca ii face masaj nu imi ia nici un ban. Mi-a zis: „Ma tanti Floare, nu lasa fata asa ca are nerv la picior si intr-o zi s-ar putea sa mearga!“. Unde sa ma duc cu ea, muma, ca nu am bani! Atunci mi-a zis sa o aduc la el sa incerce. Nici pe verisoara asta nu o lasa sufletul sa imi ia bani ca stau la ea, dar mai ramine mincarea pentru o luna, cit stam aici, si inseamna bani multi…“.
Dar, orice ar fi, Floarea este hotarita sa mearga pina la capat si intr-o zi Lavinia sa alerge spre ea pe ulitele pe care acum femeia isi tiraste pasii obositi purtindu-si dulcea povara dupa umeri.
