Medicii pediatri sint pusi sa aleaga intre datorie si constiinta
La clinicile de pediatrie ale spitalelor craiovene ajung in fiecare saptamina zeci de copii fara acte, proveniti din familiile „problema“ ale societatii, care traiesc in canale, pe peronul garilor, in scarile blocurilor sau in adaposturi improvizate in locuri cit mai ascunse. In lipsa carnetului de asigurat, soarta acestor copii este hotarita de noroc, de cit de convingatori pot fi parintii lor in fata cadrelor medicale si, mai ales, de „sufletul“ doctorului. Acesta este pus in situatia dificila de a alege intre respectarea regulilor impuse de Casa de Asigurari de Sanatate (CAS), conform carora nu are voie sa asigure asistenta medicala persoanelor care nu prezinta carnetelul albastru, datoria profesionala de doctor si cea morala de om, constient de faptul ca in unele cazuri refuzul lui poate insemna condamnarea la moarte, in mod deliberat, a micutilor nevinovati. De alegerea lui depind atit viata acestor copii, cit si bugetul clinicii care trebuie sa suporte aceste cheltuieli, nejustificate din punctul de vedere al CAS, in defavoarea institutiei si a salariatilor.
O mama disperata, purtind pe brate un prunc mai mult mort decit viu, bate noaptea la usa spitalului si roaga sa ii fie internat copilul. Nu au acte, nici ea, nici micutul. „Cum pot eu sa trimit copilul acela inapoi in strada, stiind ca, daca nu este tratat, va muri sigur?!“… Aceasta este intrebarea pe care si-o pun in prezent medicii pediatri. Problema lipsei de asigurare a celor aflati la „marginea societatii“ a nascut un conflict deschis intre CAS si cei care in mod normal ar trebui sa salveze vieti, dar sint obligati sa refuze bolnavii fara acte. In acest razboi, cei mai afectati sint copiii. Ignoranta sau lipsa de interes a celor care le-au dat nastere si lipsa masurilor care ar trebui luate de cei care au autoritatea si puterea sa intreprinda ceva ii priveaza de asistenta medicala in perioada cea mai fragila a vietii lor, atunci cind bolile copilariei si modul in care sint sau nu tratate sint hotaritoare pentru dezvoltarea normala si armonioasa pe tot timpul vietii. In majoritatea cazurilor, acesti copii sint adusi la spital in stare grava. Parintii lor stiu ca, in lipsa actelor, se vor lovi de refuzul cadrelor medicale si, sperind intr-o vindecare „de la sine“ a copilului, ajung in fata spitalului numai cind situatia devine ingrijoratoare si boala se agraveaza pina la limita. „Acum doua nopti au venit trei astfel de cazuri. Prima mama, Slataru Daniela, a venit cu doi copii, mi-a spus ca nu are acte si ca traieste in canal. Baietelul, de un an si o luna, are o infectie acuta a cailor respiratorii, iar fetita, de doi ani si zece luni, sufera de bronhopneumopatie acuta. Copiii nu sint nici macar declarati. In aceeasi situatie se afla si Argentina Stefan, de 17 ani, care a venit la noi cu baietelul foarte bolnav“, a spus Cristian Gheonea, doctor in cadrul Clinicii de Pediatrie a Spitalului Municipal nr. 2. „In mod oficial nu avem voie sa ii tratam, dar nu se pune problema sa refuzam acesti copii, desi stiu ca acela care pune parafa raspunde de cheltuielile respective, care i se imputa lui sau clinicii. Ma doare faptul ca exista astfel de situatii, care capata amploare“, a adaugat prof. dr. Dumitru Bulucea, seful aceleiasi institutii. „Anul trecut, in Clinica nr.1 a Spitalului Judetean, din 2.500 de internari, 700 de copii fara acte nu au avut justificate cheltuielile la CAS; la Clinica nr.2 a aceluiasi spital, din 2.300 de internari, 340 de copii nu au avut carnet de asigurat, iar la clinica noastra am avut peste 100 de astfel de cazuri“.
Solutii exista…
Doru Dobrescu, presedintele Colegiului Medicilor Dolj, spune ca aceasta situatie este rezultatul unei „politici ipocrite la nivel central“: „Daca nu acord asistenta medicala acestor bolnavi sint pedepsit prin Constitutie, daca le acord asistenta, CAS nu imi furnizeaza contravaloarea serviciilor. Avind in vedere ca putin peste jumatate din populatia judetului are carnet de asigurat, restul, prin tratarea lor, dau nastere la sume care ramin ca datorii ale spitalului. Nu este normal! Ar trebui ca aceste sume sa fie suportate de stat, daca se vrea unul social! Este o politica ipocrita…“. Doru Dobrescu spune ca o solutie ar fi ca aceste case de asigurari sa fie „trecute ca departamente la Ministerul Sanatatii, la fel ca si dreptul de plata si de decizie “. Prof. dr. Dumitru Bulucea aduce ca solutie infiintarea asistentei medicale comunitare, strategie propusa si de Ministerul Sanatatii si Familiei, dar ramasa la faza de proiect. „Comunitatea locala, reprezentata de primarie, ar trebui sa se implice in acest sens. Rolul asistentelor medicale comunitare ar fi depistarea cazurilor medicale in rindul populatiei defavorizate, ele asigurind legatura intre serviciile medicale si cele sociale si ar trebui sa fie platite de primarie. De asemenea, o parte din paturile Spitalului Municipal ar trebui finantate de la primarie sau spitalele vechi, transformate in puncte sanitare cu destinatii sociale pentru acesti oameni fara acte. Situatia a atins asemenea limite, incit nu se mai poate fara o mina de ajutor din partea consiliilor locale“.
Solutii exista, la fel si oameni care doresc si se zbat sa grabeasca rezolvarea acestui punct nevralgic al sistemului sanitar. Pina cind cineva va fi insa dispus sa ii asculte si ideile lor vor deveni realitate, copiii defavorizati vor continua sa agonizeze si sa moara in canale, in gari si in locuri obscure, pentru ca mamele lor stiu ca pentru ei usile spitalelor ramin inchise.
