Într-o comunitate rurală, cea mai râvnită slujbă după cea de preot este aceea de primar. Dacă pentru prima se optează în adolescenţă, când oamenii îşi descoperă legăturile cu Dumnezeu, pentru cea de-a doua alegerea se face la maturitate, când omul este în stare să realizeze şi pactul cu diavolul.
Una dintre cele mai bine plătite şi râvnite slujbe într-o comună este cea de primar. Ocuparea ei nu depinde nici de câtă carte ştii şi nici de cât de iscusit manager eşti, ci aproape în exclusivitate de cât de simpatic pari celor care din patru în patru ani dau cu ştampila pe semnul electoral al partidului sub umbrela căruia încerci să te fereşti de vreme rea. Ce îi mână pe râvnitorii fotoliului de primar în lupta pentru scaun? Cât de mare este generozitatea lor şi de unde le vine dorinţa nebună de a face bine oamenilor chiar dacă, după un timp, se aleg cu onoarea „nereperată“? Cât datorează ei partidului sub sigla căruia candidează şi cât le datorează partidul lor? Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care oricare dintre noi şi le pune cel puţin o dată la patru ani.
Salariul de primar nu acoperă efortul şi stresul!
Comuna Poiana Mare din judeţul Dolj are 14.000 de locuitori, o tradiţie bogată în legumicultură şi un renume prost legat de Spitalul de boli psihice devenit celebru după 1989, când i s-au deschis porţile şi pentru oamenii normali. Petre Simion, edilul-şef în funcţie al localităţii, crede că a vrut să fie primar din obişnuinţă. După ce a devenit ce-şi dorea, a constatat că salariul primit nu compensează nici efortul şi nici presiunea psihică la care este supus permanent un primar. Nu se simte dator partidului la şedinţele căruia participă şi crede că funcţia pe care o ocupă a câştigat-o pentru că a fost mai bun decât contracandidaţii lui. „Am fost obişnuit toată viaţa să lucrez pentru oameni pentru că eu sunt inginer agronom. Nu am venit la primărie pentru salariu, întrucât cele 18 milioane de lei pe lună nu acoperă efortul şi stresul de fiecare zi. Eu sunt înscris la PSD, dar partidul nu m-a ajutat cu nimic pentru că şi în campania electorală afişele tipărite la partid le-am plătit tot eu. La ţară, oamenii nu aleg primarul în funcţie de ce partid are în spate, ci în funcţie de om. La comună, nu partidul trage candidatul în fotoliul de primar, ci primarul trage partidul după el. Şi eu îmi doresc să trăiesc într-o localitate cu standarde de viaţă ridicate şi, pentru că primarii care au ocupat funcţia înaintea mea nu au făcut nimic pentru acest lucru, am vrut să fac eu“, a spus Petre Simion.
Nu partidul aduce voturi primarului, ci invers
Comuna Coşoveni, situată la o aruncătură de băţ de Craiova, deţine unul dintre cele mai râvnite posturi de primari din judeţ. Extinderea Craiovei peste comunele limitrofe face ca preţul caselor şi al terenurilor de aici să atingă cotele de la oraş. Obiective industriale situate pe terenurile din Coşoveni aduc bani la bugetul local care pot fi investiţi în localitate. Dumitru Ilie, primarul Coşoveniului, crede că la primărie nu a venit nici pentru salariu, pe care-l consideră derizoriu, nici pentru alte avantaje pe care le conferă funcţia publică, ci pentru că a vrut să facă în timpul mandatului său ce nu au făcut predecesorii în 50 de ani. „Am candidat pentru funcţia de primar pentru că am văzut că toţi ceilalţi primari nu au făcut nimic. M-am înscris în PD pentru că m-am gândit că un primar nu poate să le ştie pe toate, iar la partidul ăsta sunt oameni pregătiţi bine în toate domeniile şi poţi obţine măcar un sfat. Cât am fost viceprimar, am fost independent şi nici acum nu cred că un partid face un primar. La ţară este invers decât la oraş; partidul nu aduce voturi primarului, ci primarul poate să aducă voturi partidului. S-a văzut că de felul în care se prezintă un primar oamenii percep şi partidul din care face parte. Când primarul este slab în localitatea lui, partidul este în cădere“, a spus Dumitru Ilie.
Partidul deschide uşi!
Comuna Giurgiţa este cunoscută mai mult pentru gara de la Portăreşti, deşi satul care a dat numele gării nu mai este despărţit de centrul comunei Giurgiţa decât printr-o linie imaginară. Valentin Mitrică, actualul primar, crede că funcţia a fost o provocare pe care şi-a asumat-o vrând să-şi demonstreze că este manager bun.
„De câţiva ani am observat că primarii din comuna mea nu ştiau să facă un proiect, nu ştiau să ceară un sfat avizat, nu făceau mai nimic pentru cei care i-au propulsat în funcţie. Nu ştiu cât de mult m-a ajutat partidul din care fac parte, pentru că în comună 65% din cei care au venit la vot au votat cu PSD şi nu cu PNL, partid din care fac eu parte. Cred că nici partidul nu m-a ajutat pe mine şi nici eu partidul. Cred că în comune nu se votează partidul, ci omul care candidează la funcţia de primar. Apartenenţa la o formaţiune politică este necesară pentru că ea îţi deschide anumite uşi, te învaţă să socializezi şi cu alţi oameni decât cu cei pe care-i vezi toată ziua, dar mari avantaje nu are un primar care este înscris într-un partid“, a spus Valentin Mitrică.
Fondurile europene destinate lumii satului i-au obligat aproape pe primari să aducă în comune ceea ce în localităţile rurale europene există de mult: apa şi canalul. Ce nu au înţeles nici primarii şi nici guvernanţii este că, pentru a plăti aceste servicii oferite de Europa, locuitorii comunelor ar trebui mai întâi să aibă un loc de muncă pentru ca să-şi poată plăti plusul de civilizaţie care ne este impus.
