Smecherii „Made in Moldova“

Cumplite vremuri traim! Pai, daca a ajuns Gheorghe Stefan sa prosteasca o tara intreaga si sa-i ameninte cu tribunalul pe cei care vad negru acolo unde, culmea, chiar domina negrul, este greu de crezut ca fotbalul romanesc va mai ajunge la liman.

„Cine este Victor Piturca sa-mi dea mie lectii, ca el doar a cistigat lovele din fotbal, in timp ce eu investesc?!“, se mira si se intreaba, in acelasi timp, moldoveanul rotofei de sub Pietricica, uitind probabil ca Piturca a cistigat ca jucator Cupa Campionilor Europeni, a calificat, ca antrenor, selectionata Romaniei la turneul final al Campionatului European din 2000, si, in esenta, intelege jocul de fotbal cam de o mie de ori mai bine decit „Pinalty“. Trecind peste faptul ca Piturca este la Steaua nu doar antrenor, ci si investitor, nu prea intelegem logica lui Stefan: adica cine ar vrea dumnealui sa cistige bani din fotbal, daca nu fostii si actualii mari jucatori?

Sesizam – nici nu este prea greu – ca in ultima vreme s-au cam modificat regiile blaturilor in Romania. La Piatra Neamt, ati vazut, a cistigat cine trebuia, adica viitoarea campioana a Romaniei, Dinamo, o echipa care, dupa jocul pe care il etaleaza, nu ar putea in conditii normale sa prinda nici macar podiumul. Stefan insa refuza sa accepte ceea ce a vazut o tara intreaga, adica niste jucatori pietreni care vreo 90 de minute au mingiiat din plin tricourile rosii ale viitorilor campioni, conducatorul nemtean lansindu-se in atacuri furibunde la adresa lui Sorin Altmayer. Un arbitru care, intre noi fie vorba, s-a facut de ris cu virf si indesat, chiar daca unii incearca, inexplicabil, sa-l mai salveze cit de cit, decretind ca ar fi gresit neintentionat. Culmea este ca toate aceste „greseli neintentionate“ au favorizat pe Dinamo, cum spuneam, viitoarea campioana.

Oricum, doar fraierii mai pun botul la vorbele lui Gheorghe Stefan. Mi-l amintesc pe moldovean cum, cu vreo citeva sezoane in urma, prins tot cu mita in sac, spunea aceleasi prostii. Era dupa un meci Ceahlaul – Universitatea, incheiat cu 1-4, o victorie de care ne-a fost rusine pina si noua, oltenilor. Ei bine, la „Procesul etapei“, Stefan a inceput sa-l acuze pe arbitru de cite si mai cite, refuzind, evident, sa explice de ce jucatorii moldoveni dormisera linistiti pe gazon. Mai mult, atunci, regia parca a fost mai completa, pentru ca, la un moment dat, Stefan a inceput sa se certe cu simpaticul nostru Petre Deselnicu („nea Petrica“ era in conducerea alb-albastrilor) de credeai ca urmaresc sa imparta Moldova in doua.

Interesant este ca acum nici macar Mitica Dragomir, presedintele LPF si, cum ar veni, seful lui Gheorghe Stefan, nu l-a mai crezut pe tupeistul de sub Pietricica. De altfel, inclusiv camerele de luat vederi l-au surprins de citeva ori pe Stefan cu un zimbet parsiv pe buze, demonstrind ca toata reprezentatia oferita de moldovean nu era decit circ ieftin. Intrebarea este daca totusi „Pinalty“ este cel mai vinovat in aceasta poveste. Pentru ca, din punctul nostru de vedere, cei care orchestreaza balamucul sint altii, Stefan este un biet executant. Oare, chiar asa de important sa fie titlul pentru Dinamo incit, pentru a-l cistiga, sa foloseasca cele mai potrivite metode? Intuim ca daca se mai continua asa, Steaua, Rapid sau FC National ar putea recurge la boicotarea campionatului. Si asta ar pune bomboana pe coliva fotbalului romanesc.

P.S. Am fi dorit sa scriem ca, spre cinstea lui, Gigi Netoiu este in tabara celor care vizeaza eradicarea blaturilor. Din pacate, patronul Universitatii este prieten cu Gheorghe Stefan si Jean Padureanu, ba, mai mult, a marturisit in repetate rinduri ca simpatizeaza cu Dinamo. Din punctul nostru de vedere, Gigi Netoiu este un tip cu bani multi, si putini sint ca el in fotbalul romanesc. Credem ca acesta este si motivul pentru care oameni ca Gheorghe Stefan se zbat sa-i fie prieteni. Atras in niste jocuri pe care nu le stapineste, sintem convinsi ca Netoiu tine cu banii lui chiar mai multe echipe din prima divizie si nici macar nu isi da seama. Ca sa nu mai vorbim de cei care il „perie“ in permanenta cu ochii pe portofelul burdusit al „Comandantului…“.