Oricit ne-am stradui sa acceptam ca drumul spre cunoastere merita orice sacrificiu financiar, cartea ramine inca scumpa pentru buzunarele romanilor. Si totusi se cumpara.
Editia din acest an a Tirgului International Gaudeamus – Carte de invatatura, desfasurat la Romexpo, a stat sub semnul excelentei editoriale – 270 de expozanti pe o suprafata de aproape 5.000 de metri patrati-, al calitatii incontestabile, al diversitatii domeniilor reprezentate si al sonoritatii numelor autorilor. In plus, nota de distinctie a sarbatorii a dat-o prezenta scriitorului, dramaturgului, poetului si eseistului George Astalos, presedintele de onoare al tirgului, caruia i-am solicitat un interviu.
– Cum vede omul de teatru, scriitorul si poetul George Astalos intilnirea cu Cartea, in calitatea sa de patron spiritual al Tirgului Gaudeamus?
– In pofida acestui titlu onorific, marturisesc ca nu ma simt presedinte al Tirgului, ci ma simt un vizitator al tirgului, ca in fiecare an, ca si la cele 33 de saloane de carte din Paris, unde locuiesc, si unde sint vizitatori cum sint si aici, cum sint si acum. Ca spectator si ca vizitator as putea spune citeva cuvinte despre tirg. Radiodifuziunea nationala s-a instalat aici din 1998, primele editii fiind organizate pina atunci la sediul sau, intr-un spatiu de 900 mp. Anul acesta, suprafata de expunere numara aproape 5.000 mp – un coeficient foarte rar inregistrat chiar si in domeniul produselor de larg consum, ceea ce este incurajator. Lucrurile nu sint insa chiar atit de roz pe cit le infatiseaza statisticile. Ingrijorator si nelinistitor este faptul ca industria cartii cunoaste o cadere libera, fara asemanare si fara precedent deoarece editorii fac niste exhibitii si jonglerii demne de cele mai mari circuri pentru a putea obtine cite o subventie in vederea publicarii unei carti. S-a ajuns astfel la situatia urmatoare: editori si chiar editori foarte mari sint nevoiti sa ceara bani autorului pentru a tipari cartea, ceea ce este deranjant, pentru ca, daca trebuie sa platesti, nu te mai simti autor. Dar probabil ca editorul nu are alta solutie. Iata cum un om de vocatie trebuie sa umble prin economiile familiei, prin economiile proprii pentru a contribui la editarea cartii lui. Asta e partea negativa a Cartii astazi. Ea se va ameliora, se va imbunatati. De altfel, aceste statistici, chiar daca nu reflecta starea cartii, reflecta ambitia, nevoia si efortul tuturor de a imbunatati statutul ei in viitor. Acum, viitorul ni se arata putin mai blind.
– Care este distanta, in ceea ce priveste conceptia, dintre saloanele noastre de carte si cele din Occident?
– E o intrebare putin riscanta pentru ca, in principiu, eu cred ca trebuie sa comparam ceea ce este de comparat. Primul lucru si cel mai important este sa incercam sa ne purificam de dezinformare. Banuiesc ca altul in locul meu ar fi spus: „Stam tot atit de bine, la acest capitol, ca si lumea civilizata“. In realitate, nu stam tot atit de bine. Noi nu avem bani sa facem tirguri de carte. Acolo, spatiile de prezentare insumeaza sute de mii de metri patrati, cum sint Salonul de la Frankfurt, cel de la Paris, din luna martie, unde numai spatiul invitatului de onoare, de pilda, scenografia, arhitectura intregului ansamblu costa de patru ori mai mult decit intregul Salon Gaudeamus. Ceea ce se poate compara, cu tara difuzarii existente la noi, din cauza limbii, Tirgul Gaudeamus, fondat si initiat de Radiodifuziunea Romana in frunte cu Dragos Seuleanu, isi va cistiga toti concurentii. Fara a face o paralela intre Gaudeamus si saloanele de carte din Occident, pot spune ca sintem pe calea cea buna si intr-un viitor apropiat vom putea fi complementari.
– Ce ar trebui sa faca organizatorii saloanelor de la noi pentru a fi competitivi?
– Totul tine de aspectul financiar. Un salon de carte este foarte scump. Daca ai vrea sa schimbi stilul, sa zicem, trebuie sa apelezi la cei mai buni arhitecti, care ar trebui sa lucreze timp de un an. Pe de alta parte, pe proiectele lor ar trebui sa se construiasca. Materialele si manopera costa o avere. Asa cum se prezinta acum Gaudeamus- elegant, decent, incarcat de titluri noi, de o cercetate evidenta, nu numai literara si lingvistica, ci si stiintifica, este expresia unei vizibile evolutii calitative.
– Sinteti un scriitor renumit, cu o opera complexa – piesele dvs. fiind jucate pe scenele lumii, de la Paris la Copenhaga, Ankara, Londra, New York, Washington, Otawa, si, nu in ultimul rind, in Bucuresti si in alte orase din Romania -, iar prezenta dvs. la tirg este si una profesionala. Cum ati conceput propriul stand, care iese din comun?
– In primul rind, Editura Capitol, care imi publica opt volume de teatru, un roman si un volum de eseuri, toate in limba franceza, a acordat o mare importanta aspectului scenografic, conceput de graficianul Radu Dumitrescu. Sint doua structuri care se imbina – o masa rotunda, citeva suporturi pentru expunere din care cresc tepe: tepele lui Vlad Tepes unde sint „trase in teapa“ carti uriase, si, suspendate de ele, postere de doi metri cu imaginea copertelor celor zece volume.
Este un altfel de context, incitant, provocator, prin care Cartea isi incepe drumul in lumea cititorilor.
