http:http://www.youtube.com/watch?v=-zkHOR43AD8
Piaţa Veche, inima târgului care era odată în Bănie, pare să fi intrat într-un stop cardiac. Deşi se află în preajma unor clădiri importante din Craiova, deşi ea însăşi este un punct istoric pentru oraşul nostru, a ajuns, acum, în paragină. Retrocedările şi vânzările succesive de spaţii au omorât-o, aducând-o în stadiul actual: cu gunoaie, condiţii proaste şi clienţi care fug de locul pe care odată îl iubeau.
Piaţa Veche, botezată şi Piaţa Elca, Piaţa Krasnoff sau Piaţa celor şapte fântâni era un loc în care, pe vremuri, lumea se perinda mai mult ca de obicei. Negustorii îşi aduceau mărfuri de tot felul, iar locul emana viaţă prin toţi porii. Lucrurile s-au schimbat dramatic de acum câţiva ani, când piaţa de zarzavaturi a fost retrocedată şi demolată. Asta i-a băgat pe puţinii comercianţi rămaşi într-o criză care se reflectă, cel mai mult, în banii câştigaţi.
„Am ajuns să aducem marfă cu plasa“
Iulia Duţu vinde în Piaţa Veche din anul 1994. Pe micul ei loc de doi metri pătraţi, pentru care plăteşte 18 lei pe zi, stau ardei, ceapă, castraveţi şi fructe. „Piaţa nu era prea populată la început, apoi a început să vină lumea. Era aglomerat, veneau ţărani mulţi, apoi au început să demoleze, că nu e rentabilă, că nu ştiu ce… Până au rămas câteva mese în partea cealaltă. Apoi au mutat aici două-trei tonete, dar nu mai vin clienţii pentru că nu mai sunt condiţii. Bate ploaia, bate soarele…“, povesteşte femeia despre zarzavaturile care se usucă văzând cu ochii, pentru că nu au nimic care să le protejeze de soare, iar lumea nu prea se înghesuie să cumpere mărfurile ţinute aşa. Dar, când cu o umbrelă, când cu o sticlă de apă stropite, ele mai rezistă.
Colega de tarabă a Iuliei Duţu, Constantina Lungu, a venit în Piaţa Veche chiar din 2007, înainte să înceapă degradarea acestei zone importante a Craiovei. „Erau alte condiţii, era acoperiş, era fluctuaţia mai mare. De când ne-au mutat aici, s-au văzut vânzările foarte slabe şi marfa degradată. Am ajuns să aducem marfă cu plasa, nu e convenabil. Verdeaţa trebuie să se păstreze în condiţii bune ca să cumpere clienţii“, explică, mâhnită, femeia. Atât ea, cât şi cealaltă doamnă plătesc 540 de lei pe lună chirie pentru aceste spaţii. Plata li se impune pe data de 10 a fiecărei luni, dar ele nu pot achita suma integrală: „Avem majorări foarte mari, se plăteşte anticipat. Pe 10 ale lunii trebuie să plătim, ar fi 18 lei pe zi. Nu mă încadrez să plătesc toată suma şi plătesc şi o dobândă de 120 de lei pe lună, deci cam şapte milioane (lei vechi -n.r.) pe lună plătesc la toneta asta“. Ambele comerciante s-au obişnuit, însă, şi-şi văd de treaba lor: vin dimineaţa şi pleacă noaptea, zi de zi, pentru nişte bani care nu le acoperă, uneori, nici chiria tonetelor cu zarzavaturi şi fructe.
Spaţii goale, ca după război
Fosta piaţă de zarzavaturi, retrocedată şi demolată, este acum împrejmuită. Locul a devenit un focar de infecţie din care gunoaiele, aruncate de cine are poftă, emană mirosuri pestilenţiale. Conform unor surse neoficiale, SC Pieţe şi Târguri Craiova SRL mai deţine doar 10% dintre spaţiile comerciale din piaţă. Restul au fost vândute în ultimii ani de către municipalitate proprietarilor. Multe dintre aceste standuri au rămas abandonate, într-o stare dezolantă pentru cei ce-şi amintesc cum era odată. „Când s-a dărâmat piaţa de zarzavaturi s-a stricat tot. Patronii care sunt au luat spaţiile şi le-au lăsat aşa. Veneau ţărani şi pe aici, pe scări, dar acum vine un gardian şi-i dă afară“, povesteşte Paul Ionescu din spatele unei vitrine frigorifice, de unde vinde, din anul 1991, carne. Lângă el, două spaţii comerciale goale stau ca după război, iar un client, dintre cei puţini, comentează: „S-au făcut mall-uri şi supermarketuri, acolo se duce lumea acum!“.
„Putem să spunem că era inima oraşului“
Dorul şi oftatul locuitorilor şi al comercianţilor din zonă pentru acest loc nu sunt nefondate. Arhitectul Cristian Ciomu, implicat chiar într-un studiu pentru reabilitarea zonei în anii ‘90, ştie foarte bine povestea acestui loc. „Pentru că această zonă era înconjurată de clădiri foarte importante, putem să spunem că ea era inima oraşului. Era şi este înconjurată de Casa Băniei, de Catedrala «Sf. Dumitru», de Fântâna Purcarului şi de Hanul Hurez, o construcţie care a dispărut aproape în totalitate. Aici se desfăşura cea mai importantă activitate a oraşului, activitatea comercială“, a explicat arhitectul.
El se declară deranjat şi nemulţumit de faptul că nu se păstrează imaginea zonei, foarte importantă pentru Craiova, şi dă exemplu altui oraş, Sibiul, care reuşeşte să-şi păstreze vii zonele vechi. Totuşi, „la noi avem specificul nostru, cu case de negustori cu magazine la parter şi locuinţe deasupra. Iar Piaţa Veche ar putea să preia foarte bine această imagine a Craiovei Vechi. Aş vrea să facem un apel ca autorităţile să încerce să menţină cât mai mult posibil ideea păstrării şi refacerii Craiovei Vechi“, a conchis Cristian Ciomu, care e de părere că se face o remodelare excesivă prin construcţiile nou-apărute.
Stricată de autorităţi, de oameni şi de obiceiuri proaste, cum ar fi aruncarea gunoaielor sau neîngrijirea terenurilor în proprietate privată – deşi există legi care să oblige proprietarii la acest lucru, la fel şi instituţii care să vegheze la aplicarea lor -, Piaţa Veche a devenit o zonă ocolită de multă lume. Negustoria începe să piară în această inimă a Craiovei, resuscitată din când în când de vechii clienţi: oamenii care încă vin să-şi cumpere de-ale gurii şi care se mai opresc şi la o taină, aşa, ca pe vremuri.
