Comuna care şi-a scris numele pe dealuri cu litere de 8 m înălţime şi 4 m lăţime, luminate cu proiectoare de 2000 de waţi, după model
hollywoodian, şi care are televiziune proprie nu poate să asigure locuitorilor săi nici cele mai elementare lucruri, cum ar fi apa potabilă
Este situaţia reală din comuna doljeană Podari, satul Balta Verde, unde peste 200 de localnici sunt disperaţi de lipsa apei. Apa din fântânile pe care le au în curţi este „otrăvită“, dacă ar fi să judecăm după cantitatea de nitriţi şi nitraţi prezenţi în ea. Culoarea şi gustul sunt dezgustătoare, iar problemele de sănătate pe care locuitorii de aici susţin că le au nu sunt deloc de neglijat. „Eu am avut probleme cu nepoata mea, din cauza apei din fântână. La vârsta de 6 luni a ajuns la spital. Îi apăruseră pe piele bubiţe, îi era rău. Atunci am făcut analiza apei şi am descoperit că nivelul de nitriţi şi nitraţi din apă este peste 50%. Noi nu folosim apa din fântână, cumpărăm sau aducem din oraş. Nici rufele nu putem să le spălăm. Are miros greu“, spune Maria Bălan, locuitoare din Balta Verde.
Localnicii spun că le este teamă să dea această apă chiar şi animalelor. „Apă folosim din oraş, ce avem noi în fântâni este otravă curată. Nu poţi să bei, nu poţi să te speli cu ea, nu poţi să speli rufe. Am fost sfătuiţi să nu dăm nici la animale. Nu ştiu, parcă noi nu am face parte din aceeaşi comună. În plus, suntem la o azvârlitură de băţ de oraşul Craiova“, este părerea lui Alecu Fuiorea.
În aceeaşi situaţie sunt şi Marin Lică, Elena Zăbavă, Maria Marin şi mulţi alţii. Oamenii spun că numai faptul că se spală cu această apă le macină sănătatea, pentru că le apar tot felul de infecţii pe piele.
Privaţi de utilităţi
Cea mai revoltată este Mihaela Del Serra. Aceasta s-a întors din Italia cu câţiva ani în urmă şi nu îi vină să creadă că aici, într-o comună limitrofă Craiovei, nu poate dispune de cel mai elementar lucru: apa potabilă. Nu înţelege cum primăria a cheltuit banii pe tot felul de nimicuri, dacă ar fi să le calculăm utilitatea pentru cetăţeni, şi nu s-a zbătut să introducă o reţea de apă potabilă şi pentru cele peste 200 de familii din Balta Verde. „Este peste puterea mea să înţeleg cum e posibil , să nu dispui de utilităţi. Vesela din care servim mâncare o spăl de trei-patru ori. Apa are o culoare maronie, miros urât şi este uleioasă. Nu o poţi folosi nici măcar la baie. Am mers peste tot, nu am primit nici o explicaţie plauzibilă. Este peste puterea mea de înţelegere. De la primărie mi se spune că nu au primit bani, dar ce este mai important decât cetăţeanul?! Dincolo nici nu puteai concepe aşa ceva, iar unde am stat era tot mediu rural. Administraţia locală avea şi metehnele ei, dar când era vorba de utilităţi nu erau probleme“, afirmă Mihaela Del Serra.
Femeia a ţinut cu tot dinadinsul să-l întrebe faţă în faţă pe primarul comunei Podari când va dispune şi localitatea unde stă ea de apă potabilă, deşi mai bătuse la uşa acestuia şi în alte rânduri.
Numai că în locul acestuia i-a dat un răspuns, deloc mulţumitor şi lămuritor, viceprimarul comunei, Petre Prodileanu. „Pentru localitatea Balta Verde există un studiu de fezabilitate cu privire la introducerea reţelei de apă potabilă. În momentul când vom avea un proiect, vom accesa fonduri şi Balta Verde va beneficia de apă curentă“, explică Petre Prodileanu, foarte expeditiv.
Ce sunt nitriţii
Nitriţii (NO3) şi nitraţii (NO2) sunt componenţi naturali ai solului, proveniţi din mineralizarea substanţei azotate de origine vegetală sau animală datorată în primul rând microorganismelor existente în sol. O parte din ei sunt absorbiţi din rădăcinile plantelor şi servesc la sinteza proteinelor şi a altor compuşi cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de suprafaţă şi de cele care traversează solul, regăsindu-se în râuri, lacuri sau în pânza de apă freatică.
Pragul maxim, periculos pentru copii
Uniunea Europeană a stabilit pragul pentru nitraţi şi nitriţi în apa potabilă la 50 de miligrame/litru. România a preluat şi ea această valoare, însă există state membre care nu au luat în considerare limitele stabilite la Bruxelles şi au introdus propriile „praguri“, mult mai mici. Astfel, în Marea Britanie, concentraţia de compuşi chimici maximă admisă este de 18-42 mg/l, în Irlanda – de 37,5 mg/l, în timp ce în Ungaria concentraţia acceptată de nitraţi şi nitriţi este cuprinsă între 25 şi 50 mg/l.
