Teoria căscatului
Căscatul este asociat în general cu oboseala sau plictiseala, însă studii recente sugerează că acest fenomen este benefic pentru sănătate, acţionând ca un fel de ventilator pentru creier. O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Princeton a constatat cu uimire că un singur căscat intens poate regla temperatura creierului, împiedicând suprasolicitarea acestui organ. Cercetătorii, coordonaţi de profesorul Andrew Gallup, au petrecut o zi de iarnă în Tucson, Arizona, unde au oprit 80 de persoane, la întâmplare, şi le-au rugat să privească imagini reprezentând oameni care cască, apoi au înregistrat reacţia subiecţilor, pentru a vedea dacă într-adevăr căscatul este molipsitor, aşa cum se spune. Au realizat din nou acelaşi tip de studiu, însă în timpul verii. S-a constatat că în sezonul rece jumătate dintre participanţi au căscat, în timp ce vara doar un sfert dintre persoanele participante la sondaj s-au molipsit de la imagini. În urma acestei descoperiri, oamenii de ştiinţă au raţionat că efectul căscatului este de a răci creierul, în ciuda faptului că nu aceasta ar fi concluzia evidentă. Teoretic, creierul ar avea mai multă nevoie de „ventilaţie“ în timpul verii. Numai că, potrivit acestei teorii, căscatul răcoreşte creierul prin intermediul unui schimb făcut cu aer rece venit din mediul exterior, astfel că sistemul nu ar funcţiona şi în timpul unei zile călduroase de vară. „Căscatul ar fi contraproductiv într-un mediu a cărui temperatură o depăşeşte pe cea a corpului, pentru că inhalarea aerului cald nu ajută la răcire, de aceea în sezonul cald căscăm mai puţin“, a explicat profesorul Gallup. El a adăugat că rezultatele obţinute în timpul desfășurării experimentului se potrivesc perfect cu teoria emisă, chiar şi dacă se iau în considerare factori precum nivelul de umiditate, timpul petrecut afară şi perioada de odihnă din noaptea anterioară.
Teorii, teorii
Există foarte multe teorii formulate cu privire la utilitatea şi mecanismele căscatului pentru organismul uman, pentru că oamenii de ştiinţă încă nu înţeleg complet acest fenomen. În primul rând, se ştie că atunci când suntem plictisiţi sau obosiţi respiraţia devine mai superficială, adică organismul primeşte mai puţin oxigen, moment în care intervine căscatul, care ajută la oxigenarea sângelui. În plus, se crede că este vorba de un gest involuntar şi „contagios“, fără însă a exista o explicaţie plauzibilă pentru această molipsire. Există chiar studii care arată că, în general, copiii cu vârste mai mici de patru ani care suferă de autism sunt „imuni“ la căscatul molipsitor, fapt ce sugerează că fenomenul s-a dezvoltat ca un instrument evolutiv care a ajutat oamenii să îşi arate empatia faţă de un grup social.
