Situl nuclear Kozlodui, care va cuprinde centrala nucleară şi depozitul naţional bulgar de deşeuri radioactive, este mai periculos pentru Craiova decât pentru Sofia în caz de accident nuclear, relevă studiile făcute de Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice „Demokritos“ din Atena. ARPM Craiova susţine că, în condiţii normale, centrala bulgară nu este mai periculoasă decât o radiografie. Rata mare a deceselor prin cancer din sudul Doljului rămâne fără o explicaţie ştiinţifică.
Bulgaria are nevoie de acordul României pentru construirea depozitului naţional de deşeuri radioactive de lângă Kozlodui, spune Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), într-un răspuns trimis GdS. Proiectul poate avea un impact transfrontalier şi se supune Convenţiei Espoo, ratificată de ţara noastră prin Legea nr. 22/2001. Potrivit Convenţiei Espoo, România poate veni cu alternative, cum ar fi chiar renunţarea la acest proiect, în cazul în care se constată că el ar avea un impact negativ asupra mediului din ţara noastră. Până pe 30 iunie, românii îşi pot spune părerea despre acest proiect, iar pe 7 iulie va fi organizată o dezbatere publică la Bechet. Pe 7 iunie, GdS a demarat o campanie de informare cu privire la potenţialul negativ al proiectelor nucleare din Bulgaria. Informaţiile solicitate de GdS indică faptul că, în zona românească de monitorizare a centralei Kozlodui, 9-11% din decesele înregistrate în perioada 2008-2010 erau cauzate de cancer. Specialiştii nu au reuşit să stabilească o corelaţie între cazurile de cancer din sudul Doljului şi activitatea nucleară de la Kozlodui.
Cancerul misterios
Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Craiova spune că monitorizările efectuate în perioada 2006-2010 de staţiile automate de la Bechet şi Craiova se încadrează în limitele radiaţiei naturale. Potrivit ARPM, doza de radiaţie gamma externă înregistrată în acest interval a fost cuprinsă între 0,70 – 0,86 mSv/an. O persoană care trăieşte în România primeşte, în medie, din cauza surselor naturale de radiaţie, un echivalent de doză de 2,4 mSv/an. Această cantitate este compusă din radiaţie cosmică (0,35 mSv/an), radiaţie gamma terestră (0,39 mSv/an) şi radioactivitate naturală din organism (1,66 mSv/an). Dozele variază de la zonă la zonă, depinzând şi de alţi factori, cum ar fi altitudinea şi acumulările locale de radon. Radonul este un gaz incolor, inodor, insipid şi radioactiv, emis în mod natural de roci şi scoarţa terestră. El poate fi deosebit de periculos pentru sănătate, pătrunzând în case prin fisurile pereţilor sau prin pardoseli. Peste limita naturală de 2,4 mSv/an, o persoană poate fi iradiată suplimentar cu 1 mSv/an. Radiaţia suplimentară poate proveni de la radiografii, tomografii, radioterapii sau de la incidente sau accidente nucleare. Putem spune că doza suplimentară provine din sursele artificiale de radiaţii. Potrivit unor studii publicate de Nuclearelectrica, o radiografie cu raze X înseamnă 0,4 mSv, iar analizele medicale cu bariu – 8,75 mSv (adică radiaţia maxim admisă pentru aproape nouă ani!). Aşadar, radiaţiile din zona Kozlodui nu echivalează cu mai mult de două radiografii şi se încadrează în fondul natural de radiaţii de 2,4 mSv/an. Cauzele cancerului care provoacă 9-11% din decesele anuale rămâne un mister, din moment ce radiaţiile de la Bechet sau Gighera sunt la fel de inofensive ca oriunde în România, potrivit ARPM.
Doza letală în câteva minute
În caz de incidente sau accidente nucleare, situaţia poate deveni extrem de periculoasă în Dolj şi Craiova, avertizează specialiştii.
Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), imediat după dezastrul de la Fukushima, doza de radiaţii a depăşit în unele zone 400 mSv/oră, adică de 400 de ori nivelul maxim de iradiere anuală permis pentru o persoană şi de 40.000 de ori valoarea de alarmare. O cantitate mică de iod radioactiv de la Fukushima a fost detectată şi în România. Depozitul de deşeuri radioactive de la Radiana – Kozlodui poate fi periculos în cazul apariţiei unor fisuri sau unor scăpări de radiaţii. Periculos este însă întreg situl Kozlodui. Din 1976 până în 1991, bulgarii au dat în folosinţă şase reactoare nucleare. La presiunea UE, până în 2007 au fost închise unităţile I-IV. În prezent, funcţionează unităţile V-VI, care au reactoare tip VVER-1000, dezvoltate între 1975-1985. VVER sunt reactoare nucleare de concepţie sovietică şi care au ca sistem de răcire apa sub presiune. Bulgarii au nevoie de mari cantităţi de apă din Dunăre pentru răcirea acestor reactoare. Accidentul de la Fukushima s-a produs ca urmare a fisurilor şi defectării pompelor de la sistemul de răcire cu apă. În consecinţă, miezul reactoarelor s-a topit şi a dezlănţuit iadul.
Craiova, risc mai mare decât Sofia
Despre pericolul reprezentat de Kozlodui s-a mai scris. În anii ‘90, centrala era considerată o bombă cu ceas. Potrivit unui studiu de caz referitor la Kozlodui, publicat pe site-ul Universităţii Americane (AU) din Washington D.C., reactoarele VVER-1000 au mai multe deficienţe. Sistemele electrice şi de protecţie a reactoarelor, sistemele de siguranţă împotriva incendiilor nu se ridică la standardele occidentale. Ele nu au un centru de suport tehnic pentru cazuri de urgenţă, potrivit studiului AU. Şi grecii au semnalat pericolul reprezentat de centrala de la Kozlodui. Conform Centrului Naţional pentru Cercetări Ştiinţifice „Demokritos“ din Atena, sudul României este printre cele mai expuse riscului nuclear bulgar (foto). Din harta riscului nuclear în Europa realizată de „Demokritos“, reiese că Dojul şi Craiova sunt mai expuse riscului nuclear de la Kozlodui decât capitala bulgară Sofia. Licenţa pentru unităţile V şi VI de la Kozlodui expiră în 2017, respectiv 2019, dar bulgarii vor să le prelungească pe ambele cu zece ani. În paralel, au demarat discuţiile pentru construirea a două sau trei reactoare noi.
