Din cauza unui boli neobişnuite, canadianul Howard Engel nu poate nici măcar să citească un ziar. Cu toate acestea, a reuşit să scrie două cărţi devenite în scurt timp best-seller.
Într-o zi de vară a anului 2001, jurnalistul Howard Engel s-a ridicat din pat, a luat micul dejun şi, ca în fiecare dimineaţă, a mers pe veranda din faţa casei să ia ziarul. A început să răsfoiască Globe and Mail, un cotidian în limba engleză din Toronto, însă, spre surprinderea sa, nu mai putea să descifreze literele imprimate pe paginile ziarului. Limba în care era scris acesta îi devenise brusc necunoscută. Literele nu mai aveau sens. „Părea oarecum scris în sârbo-croată, sau în coreeană, sau într-o altă limbă pe care nu o cunoşteam. Am luat din bibliotecă o carte, care ştiam sigur că este în engleză, însă şi acolo literele mi se păreau ciudate şi de neînţeles“, povesteşte scriitorul. Engel suferise un ictus, care, potrivit dicţionarului medical, este o stare patologică manifestată brusc şi intens, însoţită de cădere. Şocul a afectat acea parte a creierului pe care o folosim atunci când citim, iar din această cauză nu reuşea să dea un sens literelor tipărite. Altfel spus, ochii săi funcţionau şi recunoşteau formele de pe pagină, forme pe care, însă, nu reuşea să le descifreze. „A fost un şoc puternic. M-am gândit că trebuie să îmi iau adio de la cariera de scriitor“, îşi aminteşte Engel. Deşi cortexul vizual fusese afectat, canadianul nu s-a panicat şi a început să se folosească de partea motorie a creierului. Astfel a descoperit că, atingând cu mâna fiecare dintre caracterele tipărite pe pagină, treptat avea şanse să recunoască şi semnificaţia cuvintelor. Cu ajutorul unor obositoare exerciţii de recuperare şi cu multă hotarâre a început să scrie cuvintele în aer, simulând astfel acţiunea de a scrie. Mişca mâinile, dar şi limba, trasând formele cuvintelor pe dinţi. „Creierul este mult mai plastic decât s-ar putea crede“, concluzionează englezul Oliver Sacks, un profesor de neurologie şi scriitor de mare succes internaţional. Chiar dacă o parte a fost afectată de ictus, partea sănătoasă din creier poate veni în ajutor.
Din ziua când a suferit acel ictus, Howard Engel a publicat două best-seller-uri. Şi-a dat seama că nu şi-a pierdut abilitatea cu ajutorul căreia devenise celebru: scrisul. Canadianul de 79 de ani este un scriitor înnăscut, unul dintre aceia care din câteva rânduri reuşeşte să dea formă propriilor personaje. El are aceeaşi boală ca şi cel mai cunoscut detectiv al său, Benny Cooperman, din best-seller-ul „Vânătorul de cuvinte“. Povestea incredibilă a lui Howard Engel a fost relatată, la National Public Radio, de către Oliver Sacks.
„Părea oarecum scris în sârbo-croată sau în coreeană, sau într-o altă limbă pe care nu o cunoşteam. Am luat din bibliotecă o carte, care ştiam sigur că este în engleză, însă şi acolo literele mi se păreau ciudate şi de neînţeles. A fost un şoc puternic. M-am gândit că trebuie să îmi iau adio de la cariera de scriitor“.
