„Dragostea este ca sănătatea; cât timp există, nu îţi dai seama de ea“, spunea Ivan Turgheniev. Aşa este şi cu oamenii. Numai după ce pleacă de lângă noi, după ce pleacă dintre noi le simţim lipsa. Atunci începem să căutăm în memoria noastră informaţii despre ei, dar constatăm, cu surprindere, că datele se amestecă sau sunt vagi. Memoria documentelor scrise are altă putere. În urmă cu aproape zece ani am participat la întocmirea unui „Dicţionar de personalităţi din Oltenia“ în care erau înscrise şi persoane aflate printre noi, iar informaţiile au fost culese direct de la sursă. În aceste zile l-am răsfoit. Mulţi au plecat dintre noi. Unul dintre ei este Silviu Puşcaşu.
Incursiune în biografie
Silviu Puşcaşu s-a născut în Craiova, pe 10 mai 1927. Tatăl său, Marin Puşcaşu, a fost învăţător, apoi director la Şcoala „Ion Eliade Rădulescu“ din Craiova. Mama sa, învăţătoarea Eliza Puşcaşu, născută Schindler, era pasionată de pictură şi pian. O vreme a cântat la orga Bisericii Catolice din Craiova.
A urmat, între 1934 şi 1938, cursurile primare sub îndrumarea părinţilor săi, apoi a fost admis în clasa I de liceu la „Fraţii Buzeşti“, pe care l-a absolvit în 1946. În acelaşi an s-a înscris la concursul de admitere la Facultatea de Electromecanică din Timişoara. S-au înscris 400 de candidaţi, dar tânărul craiovean a ocupat poziţia a doua, remarcându-se prin pregătirea sa temeinică. Sectorul energetic era în plină dezvoltare, aşa că, parcă intuind rolul pe care îl va juca Oltenia în energetica românească, a optat pentru specializarea „Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice“.
Primii paşi în învăţământul universitar
În iunie 1950, a obţinut diploma de inginer. A fost repartizat la Întreprinderea Regională de Electricitate Oraşul Stalin, nume pe care l-a avut o vreme vechiul Braşov. În decembrie 1950, a fost angajat ca asistent la Facultatea de Mecanizare a Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, înfiinţat cu doar trei ani înainte. Din mai 1951 ocupă funcţia didactică de şef de lucrări. În anii aceia, prioritatea economică era legată de electrificare: electrificarea industriei, a agriculturii, a transporturilor. În aceste condiţii, în 1951 s-a înfiinţat la Craiova Institutul de Maşini şi Aparate Electrice, care cuprindea Facultatea de Electrotehnică, iar apoi, din 1953, şi Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii şi Transporturilor. Pregătirea profesorului Silviu Puşcaşu se potrivea cu cerinţele învăţământului ingineresc craiovean, aşa că din septembrie 1952 până în septembrie 1958 a funcţionat în cadrul acestui institut.
În 1970 şi-a susţinut, la Timişoara, teza de doctorat cu tema „Contribuţii la studiul comportării tuburilor fluorescente în regim de alimentare cu frecvenţă variabilă“.
A scris două cărţi de referinţă: „Izvoare moderne de lumină“ şi „Mărimi şi regimuri electrice nesinusoidale“, la care se adaugă peste 120 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate şi numeroase contracte de cercetare ştiinţifică.
Radioamator şi excursionist
În anii ’50 s-au dezvoltat în România activitatea de radioamatori, dar şi electronica. Silviu Puşcaşu, pasionat de electronică, a devenit şi radioamator, aşa că în 1958 obţine diploma de emiţător categoria a III-a, indicativ YO7 – 136. Pasiunea pentru electronică şi radio i-a condus paşii profesionali şi spre Studioul de Radio Craiova, unde a fost, o vreme, inginer-şef şi mulţi ani colaborator fidel.
În septembrie 1958, Institutul de Maşini şi Aparate Electrice este desfiinţat, iar Silviu Puşcaşu se transferă, cu activitatea didactică, la Institutul Politehnic din Timişoara. Timp de doi ani, până în 1960, a făcut naveta săptămânală Craiova – Timişoara. În aceşti doi ani şi-a făcut mulţi prieteni la Timişoara, unul dintre ei, profesorul Eugen Seracin, alpinist pasionat, cu care a făcut multe excursii în munţii României.
Cadru didactic la Institutul Pedagogic
În 1960 se înfiinţează Institutul Pedagogic din Craiova, aşa că revine la Craiova. Experienţa acumulată în aceşti ani, dar şi calităţile sale l-au impus printre cadrele didactice universitare de la Craiova. Aşa se face că între 1963 şi 1968 a fost şeful catedrei de Electrotehnică şi cunoştinţe industriale. În paralel a ocupat şi funcţia de Decan al Facultăţii de Fizică şi Chimie (martie 1963 – martie 1964) şi prorector al Institutului Pedagogic (martie 1964 – septembrie 1966).
Etapa Universitatea din Craiova
Între timp s-a înfiinţat Universitatea din Craiova, iar Silviu Puşcaşu devine, în 1966, conferenţiar. Timp de doi ani a fost unul dintre primii prorectori ai Universităţii din Craiova: septembrie 1966 – martie 1968. Apoi, timp de 12 ani, a fost şeful catedrei de Bazele electrotehnicii, transformată în septembrie 1980 în catedra de Electromecanică prin reunirea cu catedra de Maşini, aparate şi acţionări electrice. Catedră mare şi eterogenă, din care am făcut şi eu parte. Îmi amintesc de disputele pe teme ştiinţifice, dar şi tactul cu care profesorul Silviu Puşcaşu a ştiut să le dirijeze spre un final creativ. Domnia sa se ocupa, atunci, de criogenie sau mai bine spus de electrotehnica la temperaturi foarte scăzute. Şi acum, la Craiova, discipolii Domniei sale continuă această activitate.
Din mai 1981 până în octombrie 1984 a fost Rector al Universităţii din Craiova. În acea perioadă a făcut multe. Eu sunt dator să spun că m-a sprijinit să aduc, în 1982, la disciplina de „Utilizarea calculatoarelor în acţionări electrice“, un calculator M18 de la Fabrica de calculatoare din Bucureşti. La vremea aceea mai era un singur calculator în Facultate, la secţia de calculatoare. Mai multe persoane s-au implicat pentru a face această achiziţie, dar Domnia sa, în calitate de Rector, a aprobat să construiesc în laboratorul de Acţionări electrice două spaţii vitrate, foarte moderne. Aceste spaţii există şi acum şi sunt utilizate tot pentru ca studenţii să înveţe despre calculatoare. Cu acest calculator, câţiva colegi şi-au finalizat tezele de doctorat, alţii au învăţat ABC-ul meseriei. A susţinut concret pregătirea practică a studenţilor de la Universitatea din Craiova. Îmi amintesc de interesul cu care studia realizările practice ale studenţilor căutând produse inovative pentru Atelierul de producţie al Facultăţii de Electrotehnică.
După 1984 a revenit la Facultatea de Electrotehnică în calitate de şef al catedrei de Electrotehnică şi Electromecanică până în 1990. În acel an s-au produs mutaţii radicale, dar Silviu Puşcaşu a rămas şef al catedrei de Electrotehnică.
Canada – sens unic
S-a retras definitiv din activitatea didactică în anul 2000, în Canada. Cu siguranţă s-a despărţit greu de Craiova şi de România. Se mai despărţise o dată de Craiova, în 1958, dar a revenit. De data aceasta, nu a mai revenit fizic. Pe 4 septembrie 2007, ora 22.30, sufletul său a zburat prin eter, probabil spre Craiova, însoţit, poate, de indicativul YO7 – 136.
