Filosofii&Cotrocenii

„…Am convingerea că despre păpădie şi salată orice copil, dacă intră pe Google, află cum e cu păpădia şi salata. Dacă vrea să ştie despre istoria antică şi Herodot, intră pe Google… Hai să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată şi, pe cât posibil, adaptată economiei româneşti pentru că toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiţi în şcoli, nu mai avem liceele astea agricole, nu mai sunt licee de alimentaţie să facem ospătari, să facem ce ne trebuie. Noi facem filosofi, şi ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu uşurinţă…“. Cam asta zice dl preşedinte. Nu e departe de Ceauşescu. Ultimul a zis la fel, în anii ‘70, când a şi distrus învăţământul, cu aceleaşi argumente: avem nevoie de muncitori, de oameni cu meserii manuale. Ce a ieşit se ştie. Se grăbea să scoată muncitori pe bandă rulantă, să îi înghesuie pe şantiere. A redus la jumătate învăţământul umanist, inventând mii de ingineri şi subingineri peste cât avea nevoie România. Nu se studia religie, morală, filosofie, sociologie, antropologie, psihologie, decât în proporţie infimă. Dar, mai ales, a avut grijă să nu lase prea mult acces românului la carte, pentru că, dacă învaţă, are idei şi cine ştie ce se întâmplă de aici! De ce s-a temut nu a scăpat. Decreţeii, rezultaţi din Legea antiavort din 1967, şi beneficiarii sistemului de învăţământ ceauşist s-au revoltat în decembrie 1989. Dar asta e istorie.
Cum stăm azi şi de ce a făcut această declaraţie citată mai sus? Duminică, Băsescu a făcut ca şi Ceauşescu. S-a dus la guvern, a prezidat şedinţa, s-a răţoit la câţiva miniştri, care nu îi sunt în graţii, a dat sfaturi, i-a admonestat. Astea, fireşte, cu televiziunile de faţă, să vadă ţara că e cu mâinile pe manete şi conduce cu o mână sigură… criza, ţara în recesiune. Totul făcut devreme, ca luni ziarele să scrie despre păţanie. Ora şi ziua au fost alese şi din alt motiv: pentru ca seara televiziunile să dea la programele de ştiri vestea-povestea prezenţei lui Băsescu în Palatul Victoria şi să comen-teze în talk-show-uri prelun-gite faptele eroice ale noului Harap Alb. Calculul îi include şi pe criticii lui Băsescu. La Cotroceni se ştie foarte bine că şi criticii săi fac acelaşi lucru, chiar dacă involuntar. Efectul este acelaşi: îi sporesc notorietatea. Întoarse pe toate feţele, declaraţiile sale nu fac decât să îi alimenteze maşinăria de vot. Ideea este simplă: o dată la câteva zile, Băsescu iese în public, contrariază pe toată lumea cu năzbâtiile sale verbale. Mass-media dornice de audienţă preiau. Şi obiectivul e atins. El deţine iniţiativa, ceilalţi nu sunt decât nişte comentatori, actori secundari ai dramei electorale româneşti. Slăbiciunea opoziţiei politice (PNL, UDMR), ca şi a contracandidaţilor săi în alegerile din noiembrie/decembrie constă tocmai în aceea că ei nu oferă o agendă cu teme şi subiecte pentru a fi comentate de alţii. Printre ei, şi Băsescu, fireşte. Deocamdată, în acest război pentru imagine, Băsescu este de departe câştigător. OTV-izarea apariţiilor sale publice este linia pe care merge. Telenovela „Elena Băsescu“ a ţinut capul de afiş în ultimele două luni. Alt succes de audienţă a fost înregistrat de serialul „mascaţii la poarta lui Becali“. A beneficiat Băsescu de aceste producţii Bollywood, dar şi actorii. Şi Becali, şi „micuţa Elena“ au ajuns europarlamentari. Ba, ne-am trezit şi cu Vadim Tudor, pe care îl credeam defunct în politică, viu şi natural. Să te ţii distracţie!
Mă întreb ce reacţie vor avea filosofii, intelectualii subţiri din preajma lui Băsescu la gogomănia pe care a rostit-o omul lor. Sper că nu vor tăcea – ca şi în alte ocazii. Că îi vor spune în particular sau în public, cum e de preferat, reacţia nu poate să lipsească. Antiintelectua-lismul lui Băsescu este arhicunoscut. Unii îl ignoră şi îl servesc pe omul de la Cotroceni cu o loialitate demnă de o cauză mai bună. Asta îmi stârneşte multe amintiri din anii ‘80. Să fie o fatalitate în lumea culturală românească supunerea? Să revină ciclic fascinaţia unora pentru putere? Am impresia că da.