Sub această denumire, s-a desfăşurat ieri expoziţia din cadrul proiectului „Trans-formare socio-profesională pentru deţinuţi“, desfăşurat de Asociaţia „Vasiliada“ şi Centrul de Formare Profesională al Adulţilor Dolj şi al cărui scop a fost calificarea ca tâmplari universali a 14 persoane private de libertate din Penitenciarul „Pelendava“ Craiova.
În atelierul de tâmplărie nu mai e nimeni. Au rămas doar instrumentele de lucru, o masă mare, din lemn, şi o sobă albită care n-a mai dat căldură de ceva vreme. Toate piesele lucrate au fost mutate în camera alăturată şi rânduite ca de expoziţie. În mijloc, stau birourile şi măsuţele, cu diverse suporturi pe ele, lucrate tot din lemn. Rezemate de pereţi, un cuier cu valuri, o uşă cu încrustaţii şi un dulap vesel, colorat în albastru, cu mânere de metal. Cei 14 oameni privaţi de libertate stau mândri lângă piesele lucrate cu migală. Pentru unele au muncit câteva ore, pentru altele, zile întregi. Acum au nu numai bucuria de a fi dus până la capăt lucrul început, cât şi liniştea că ştiu să facă şi ei ceva concret, căci proiectul desfăşurat cu fonduri europene le oferă, pe lângă un atestat profesional în meseria de tâmplar universal, siguranţa că se pot baza pe ei înşişi atunci când vor fi, din nou, liberi. „Într-o societate cu cerinţe şi exigenţe din ce în ce mai mari, această acţiune le-a arătat o cale prin care-şi pot găsi locul, prin care-şi pot recăpăta statutul de cetăţean", precizează scopul final al acestui pr oiect comisarul Ştefan Vancea, directorul adjunct tehnic al penitenciarului.
„Trans-formare prin formare“
Obiectele confecţionate sunt expuse în scopul promovării abilităţilor practice ale beneficiarilor. De altfel, câţiva dintre ei au mai cochetat cu tâmplăria, fie numai şi pentru a confecţiona diverse obiecte acasă. Alţii au lucrat în construcţii, aşa cum este cazul lui M.G. „Am muncit pe şantier din ‘86. În tâmplărie e mai uşor şi mai curat, dar nu se plăteşte bine şi nu găseşti comenzi. După eliberare, o să mă-ntorc la construcţii, dar vreau firma mea, să lucrez pe cont propriu". Alţii, însă, nu ştiu altă meserie, aşa încât orele muncite aici le vor prinde bine. Atelierul din cadrul Penitenciarului „Pelendava" rămâne deschis şi celorlalte persoane private de libertate, iar obiectele făcute vor fi utilizate de unitate. Un loc de muncă înseamnă o viaţă normală, au gândit iniţiatorii proiectului, ţintind, în acelaşi timp, şi la reducerea riscului de întoarcere în închisoare a deţinuţilor, şi la prevenirea riscului de marginalizare socială. „Ştim cu toţii cât de dificil este să integrezi oameni cu probleme sociale. De aceea, ne-am propus să-i… trans-formăm prin formare", spune preotul Adrian Stănulică, directorul Asociaţiei „Vasiliada". „Am încercat, de asemenea, să-i pregătim şi pentru o viitoare întâlnire cu un potenţial angajator: ce vor spune, cum se vor comporta, cum vor reuşi să treacă peste bariera cazierului, cum îl vor convinge pe angajator să-i accepte în echipa sa. Mai avem, însă, ceva muncă, pentru că trebuie să transformăm şi mentalităţile. Ale noastre. Avem de lucru cu noi înşine. Dacă societatea nu va reuşi să le acorde o şansă, nu ştiu în ce măsură demersurile noastre vor avea o finalitate. E un proces de durată – acela de schimbare de atitudine, care, din fericire, a început. Şi, poate, o parte din sămânţa semănată de noi va să cadă pe pământ bun…".
