La madam Ionescu, la coana Angela, dar şi alte clădiri cu felinare roşii erau locurile cunoscute în Craiova de odinioară pentru cei dornici de amor tarifar.
Din viaţa Craiovei de altă dată nu puteau lipsi fetiţele dulci. Le găseai fie la madam Ionescu, în imediata vecinătatea a Bisericii „Hagi Enus“, fie la coana Angela, la subsolul casei lui Amandu, peste drum de una dintre cele trei sinagogi evreieşti, din Piaţa Elca. Aventurile se consumau aici sau, de ce nu, la Tomescu, pe Madona, sau la Antonescu. „Erau animatoare. Se aşezau la masa clientului, comandau băuturi scumpe totdeauna. «Coloratura» era o stratagemă a chelnerilor: în loc de coniac englezesc sau grecesc, aduceau ceai (în aceeaşi culoare), de cele mai multe ori plătitorii necunoscând «trucul». Diferenţa de preţ se împărţea între patron şi fetiţă. La Ioneasca, dar şi la Angela, discreţia şi fair-play-ul erau desăvârşite“, se menţionează în „Craiova, mon amour“. Şi acestea nu erau singurele trucuri. La „Crucea de piatră“ trona o matroană, coana Sofia, grecoaică din Salonic, care îşi selecta atent vizitatorii. Îi studia din cap până-n picioare şi, atunci când nu erau pe măsura pretenţiilor sale, grăia: „Domnule, ştiu câte ceva despre dumneavoastră. Aveţi o soţie frumoasă, harnică, serioasă, n-aveţi motive de rătăcire întâmplătoare. Nu vreau să intru în păcat…“.
Viaţa de noapte a urbei
Animaţie mare şi la doamna Wilma, o dată cu lăsarea serii. „Trăia într-o casă în care era un permanent dute-vino. Chiriaşele de-o oră-două erau dintre cele cu un «apetit special», femei de bună condiţie socială, căsătorite mai mult din raţiuni financiare“, se menţionează în aceeaşi lucrare. De asemenea, în mai multe cartiere, Dorobănţie, Crucea de piatră, Sineasca, Belcineanu, Drumul Jiului, Valea Gangului erau case speciale, cu felinare roşii. Aici izbucneau, nu o dată, scandaluri, păruieli în toată regula între fete deocheate şi soţiile care-şi prindeau bărbaţii dându-se „în bărci“, „în particoler“. Ziarele vremii rareori consemnau asemenea scandaluri. Fetiţe dulci îşi făceau meseria în taină, treceau prin controale medicale periodice, se supuneau verificărilor „poliţiei de moravuri“ pentru a nu prejudicia cu nimic sănătatea şi reputaţia celor cărora le vindeau plăceri lumeşti.
Alt fel de poveste
Poveştile fetelor pline de păcate se sfârşeau uneori cu happy-end. Se spunem că, într-o bună zi, şi-a făcut apariţia la bragageria unui albanez o fată de o frumuseţe răpitoare. „Într-o zi, purtându-şi paşii spre tribunal, de unde-şi culegea ştirile pentru «Jurnalul» la care lucra, gazetarul Virgil Vasilescu a pus ochii pe tânără. Între cei doi s-a legat un dialog scurt, la obiect: «Cum te cheamă, fato, şi ce-i cu tine aici?» .«Gina». «Fato, te fac cucoană»… A luat-o cu el, a îmbrăcat-o elegant şi a mutat-o la hotelul lui Şovei, de pe strada Madona Dudu. N-a sechestrat-o şi n-a folosit-o în scopuri necinstite… Seara, Gina îşi făcea apariţia, pendulând între hotel şi magazinul «Englezul». Nu avea nevoie să meargă mai mult. Era foarte frumoasă şi avea o prestanţă extraordinară, comparabilă cu cea a unei doamne din protipendada Craiovei. Îmbrăcată, de regulă, cu o rochie de mătase, cu o vulpe argintie aruncată neglijent pe umeri, pe cap cu o superbă pălărie de fetru imperial, Gina atrăgea nu numai privirile trecătorilor, ci şi pe cele ale «clienţilor». A devenit, curând, una dintre vânzătoarele de plăceri, căutată, faimoasă. Nu a trecut mult, şi într-o bună zi a dispărut din Craiova. S-a auzit doar că a devenit o femeie de familie, cu soţ şi copii care i-au iertat «păcatele»“, se menţionează în lucrarea semntă de Constantin Gheorghiu şi Alexandru Firescu.
