A tăiat guvernul suficient de mult din cheltuieli la rectificarea din luna martie? El zice că da. Ministrul economiei spune că a tăiat mai mult de un miliard de euro. Este suficient? Reprezentanţii FMI sunt de părere că e un început, dar lasă să se creadă că mai e mult până va fi suficient. Banca Naţională nu spune nimic. Dar o va face miercuri, prin decizie de politică monetară.
Unde suntem acum? După două şedinţe consecutive în care BNR, văzând inflaţia reizbucnind, iar guvernul cheltuind, a apăsat pedala politicii monetare brusc, în două etape. Şi a decis majorarea ratei de dobândă până la nouă puncte procentuale. Adică scumpire a creditelor şi bonificare suplimentară a depozitelor, tocmai pentru ca populaţia şi firmele să fie mai degrabă încurajate să economisească decât să cheltuiască, fie şi pentru investiţii. Inflaţia este la 8%, anualizat, cu perspectiva de creştere peste acest nivel la finalul lunii martie. Iar dobânda este doar cu un punct procentual peste rata inflaţiei. Iar dobânzile la depozite cu până la un punct procentual sub rata inflaţiei. Este suficient pentru a stimula economisirea? Într-un climat în care aşteptările sunt de majorare a preţurilor, mi-e teamă că 7-8% nu este o recompensă prea mare pentru a stimula economisirea. Dacă mai eşti şi impozitat pe dobândă, rămâi cu vreo 6% într-un an în care prognoza BNR merge până la 5,9%. Iar dacă intrăm în vreun derapaj, am putea observa că, la finalul anului, vom putea cumpăra mai puţine bunuri şi servicii din banii economisiţi plus dobânda decât putem face acum.
Am testat o parte din invitaţi în câteva emisiuni privind percepţia asupra inflaţiei. Printr-o întrebare simplă, pe care v-o adresez şi dumneavoastră: „Dacă aţi avea bani pentru cheltuială, 10.000 de lei, aţi alege să îi cheltuiţi acum sau peste un an?“. Cheia întrebării este foarte simplă şi constă în consum imediat sau consum amânat (plasarea banilor în depozite şi cheltuirea lor peste un an, spre exemplu). Dacă alegeţi să cheltuiţi acum cei 10.000 de lei, poate însemna că aşteptările dumneavoastră inflaţioniste sunt mari şi, de aceea, preferaţi să cumpăraţi acum bunurile sau serviciile, nu neapărat indispensabile, pe care le doriţi. Dacă amânaţi consumul, poate însemna că aveţi încredere în ameliorarea climatului inflaţionist şi, economisind, veţi putea cumpăra mai multe bunuri şi servicii peste un an.
Răspunsul la test ar trebui să reflecte în ce măsură credeţi dumneavoastră că BNR şi guvernul vor reuşi să încolţească inflaţia. BNR a spus în numeroase rânduri că lipsa de fermitate a politicii fiscale poate fi nocivă. A mai spus că „o eroare de politică economică, spre exemplu de politică fiscală, ne poate da înapoi cu doi – trei ani“. Ce înseamnă „înapoi“ din punctul de vedere al Băncii Centrale? Înseamnă reîntoarcerea la inflaţie. Şi, dacă ne uităm atent, vom vedea că suntem înapoi în martie 2006 cu inflaţia – tot în jur de 8% anualizat. Vom vedea că acelaşi nivel de curs precum astăzi l-am întâlnit în urmă cu mai bine de trei ani – în februarie 2005. Iar dacă ne uităm la dobânzi, vom vedea că avem cea mai ridicată rată de dobândă din 9 august 2005 şi până acum: 9%. Suntem înapoi cu doi-trei ani? Da. Ne-am întors acolo.
Cum am ajuns acolo? Prin cheltuieli guvernamentale şi ale bugetelor locale, care au creat mai degrabă datorie decât dezvoltare. Crede Banca Naţională în promisiunile de tăiere a cheltuielilor? Nu prea.
Să vedem. Pe 31 octombrie 2007, BNR a strâns politica monetară, majorând dobânzile cu jumătate de punct procentual. Pentru orice literat economic, mai puţin pentru cei din guvern, a fost foarte clar în acel moment că bugetul pentru anul 2007 este unul de poveste, cu vise frumoase şi realizări puţine (se miza pe o pondere de 36,9% din PIB a veniturilor bugetare, iar anul a fost încheiat doar cu 31,5%, diferenţa însemnând peste şase miliarde de euro, în minus). Majorarea de dobândă a dat semnalul că politica monetară încearcă să repare ce strică politica fiscală. Pe 7 ianuarie 2008, BNR mai ridica dobânda cu jumătate de procent, până la 8%. Semn pentru mine că aşteptările inflaţioniste s-au înrăutăţit pe fondul unei execuţii bugetare pentru anul 2007 mai rele decât estimările. Pe 4 februarie 2008, BNR majora dobânda cu un punct procentual (la fel ca în 8 februarie 2006), şi ducea rata de dobândă la cel mai ridicat nivel din 9 august 2005 şi până acum: 9%. Inflaţia s-a înrăutăţit – oficial, pentru că ţinta pe 2007 a fost ratată, aşteptările sunt de ratare a ţintei şi în 2008, iar execuţia bugetară a lăsat de dorit, deficitul bugetar fiind mult mai mare decât cel estimat la jumătatea lui decembrie 2007.
Dacă BNR va ridica din nou dobânda pe 26 martie, ar putea fi un semnal de neîncredere la adresa politicii fiscale, care, în loc să reducă banii cheltuiţi, aruncă bani suplimentari. Vom fi la un nou maxim al dobânzii al ultimelor 30 de luni. Iar dacă inflaţia va depăşi 8,5% în martie, s-ar putea să ne întoarcem tot în ultimele 30 de luni şi cu majorarea preţurilor. Adică „înapoi“ înseamnă în urmă cu 30 de luni. În condiţiile în care finanţarea globală se scumpeşte, iar turbulenţele financiare încep să ţină capitalurile afară din România.
