de Whittaker Thomas
În antichitate, gândirea filozofică reprezenta centrul vital al educaţiei liberale aşa cum niciodată nu a fost pentru lumea modernă. În abordarea istorică din ultima vreme a neoplatonismului se poate vedea o tendinţă însemnată în a diminua din caracterul presupus „oriental“ al şcolii şi de a sublinia dependenţa reală a acesteia faţă de filozofiile precedente ale Greciei.
Neoplatonismul, o dezvoltare a doctrinei metafizice şi religioase a lui Platon, a fost şcoala filozofică dominantă a Imperiului Roman târziu. Plotin a stabilit doctrina şcolii în toate problemele esenţiale.
Studiul lui Thomas Whittaker este prima monografie importantă pe această temă tradusă în spaţiul cultural românesc. Sunt prezentate principalele personalităţi ale şcolii (Plotin, Porfir, Iamblichos, Proclos etc.) şi doctrinele acestora prin sintetizarea sau traducerea selectivă a unor părţi din operele lor reprezentative. Pe lângă expunerea cuprinzătoare a doctrinei neoplatonice, lucrarea evidenţiază influenţa neoplatonismului asupra gândirii creştine, filozofiei arabe şi filozofiei moderne.
Thomas Whittaker este specialist în filosofia elenistică şi gândirea creştină veche. Cea mai importantă lucrare a sa este „The Neoplatonists: A Study in the History of Hellenism“, o referinţă pentru cercetarea filosofiei Şcolii din Atena şi a raporturilor acesteia cu noua religie a Imperiului Roman, creştinismul.
Autorul a mai publicat „Priests, Philosophers and Prophets“, „Apollonius of Tyana, and other essays“, „Origins of Christianity: With an Outline of Van Manen’s Analysis of the Pauline Literature“, „Schopenhauer”, „Theory of Abstract Ethics“ şi „Comte and Mill“.
