Câinii din rasa Jindo au fost crescuţi iniţial în insula cu acelaşi nume din sud-vestul Coreei, acum câteva secole, conform www.zooland.ro. Aceştia erau folosiţi la vânătoarea taurilor sălbatici, a iepurilor şi căprioarelor.
Câinii Jindo au apărut în SUA începând cu 1980, ei fiind protejaţi de legea coreeană ca şi monumente naturale. Loialitatea lor legendară şi afecţiunea pentru stăpân, natura mofturoasă, inteligenţa şi curajul au făcut din Jindo cea mai populară rasă de câini din Coreea.
Această rasă are statură medie, de tip spitz, fiind originară din Insula Jindo, Coreea. Ca şi aspect fizic, se aseamănă cu Ahiba Inu şi Akita. Iniţial, rasa a fost creată pentru vânătoare atât de animale mici, cât şi mari. Aproape toţi câinii Jindo au o voinţă puternică şi un temperament independent. Le place să hoinărească şi sunt spirite destul de libere. Pot fi foarte protectori cu persoanele iubite şi cu teritoriul lor. Datorită acestor trăsături de caracter, câinii Jindo nu sunt recomandaţi persoanelor fără experienţă. La fel ca majoritatea raselor independente, au nevoie de un stăpân ferm, dar afectuos. Persoana care reuşeşte să câştige respectul câinelui Jindo va fi răsplătită cu loialitate necondiţionată şi supunere. Temperamentul său variază în funcţie de calitatea împerecherii şi mediul de viaţă. Câinele tipic este foarte afectuos cu cei iubiţi şi rezervat cu străinii. Nu îşi va manifesta afecţiunea faţă de alţi oameni de la prima întâlnire. Chiar şi cei mai expresivi dintre ei sunt prietenoşi într-un mod rezervat. Sunt excelenţi câini de pază şi vor apăra casa şi familia până la moarte, dacă va fi necesar. Socializarea timpurie cu străini prietenoşi, alţi câini, pisici şi, mai ales, copii este recomandată, datorită instinctului extrem de protectiv al acestei rase. Nu sunt recomandaţi în preajma animalelor mici, precum hamsterii sau iepurii.
Condiţii de viaţă
Câinilor din rasa Jindo ar trebui să li se permită să trăiască în interior, alături de ceilalţi membri ai familei, întrucât, dacă li se va permite să stea într-o curte, vor intra în tot felul de „belele“ din cauza plictiselii sau a singurătăţii. Se ştie despre aceşti câini că pot sări pereţi sau garduri destul de înalte. Oricât de independenţi ar fi, prima lor dorinţă este să fie alături de stăpânii lor. Dacă beneficiază de suficient exerciţiu fizic, câinii Jindo pot fi colegi de apartament foarte agreabili. În ceea ce priveşte îngrijirea, ei sunt precum pisicile. În plus, nu sunt foarte greu de dresat.
Câinii din rasa Jindo au nevoie de spaţiu pentru a se mişca. Datorită temperamentului lor, este bine ca atunci când sunt plimbaţi să fie ţinuţi în lesă. Două plimbări de aproximativ 30 de minute pe zi ar trebui să le fie suficiente.
Îngrijire
Jindo are o blană dublă care năpârleşte masiv de două ori pe an. În timpul perioadei de năpârlire, blana trebuie să fie îngrijită suplimentar. Băile calde pot să ajute în acest proces. Periatul zilnic este necesar pentru a îndepărta firele moarte din substrat. Blana câinilor din rasa Jindo poate fi albă, galbenă, roşie, roşu cu alb, cafenie, cafenie cu alb, neagră sau neagră cu cafeniu.
Click News
