Blues pentru cai verzi
de Letiţia Ilea
Editura franceză „Le corridor bleu“ va publica, la începutul anului 2012, volumul de poeme „Blues pentru cai verzi“ de Letiţia Ilea (Cartea Românească, 2010), în traducerea lui Fanny Chartres.
Fondată în 1997 de către Charles-Mézence Briseul, editura „Le corridor bleu“ este interesată – în principal – de publicarea cărţilor de poezie contemporană, franceză, şi nu numai.
„Mai întâi furioasă, apoi deceptivă şi la urmă blazată, dar întotdeauna într-o scriitură francă, de acută autenticitate a stărilor, zice Ion Pop (în prefaţa la «O persoană serioasă», Limes, 2004) că ar fi dialectica paşilor făcuţi de Letiţia Ilea în primele sale trei cărţi. Ei bine, «Blues pentru cai verzi», deşi nu e o sinteză, le adună pe toate trei şi le sublimează, le comprimă într-o stare de pustiu existenţial atât de concret haşurat încât conturează una din cele mai deprimate – şi deprimante – viziuni din poezia noastră actuală. Dacă sunt, azi, poeţi bacovieni, Letiţia Ilea e primul dintre ei. Şi e primul pentru că ajunge la neantul existenţial bacovian fără recurs la intertextualisme. «Blues pentru cai verzi» e un exerciţiu de exorcizare a acestui pustiu total, pustiu ce videază nu doar viaţa, ci şi moartea. Nu e o carte de citit“, a spus Al. Cistelecan.
„Un sentiment acut al timpului, conştiinţa zădărnicei şi a golului care rânjeşte din spatele tuturor lucrurilor le conferă poemelor mai recente ale Letiţiei Ilea o încărcătură de tragic. De la ironia dezabuzată a unui spirit sceptic şi obosit, poeta trece acum la o lirică a vidului ontologic şi a golurilor de timp, în care moartea este omniprezentă. Firescul, lipsa gesturilor afectat-patetice, a stridenţelor de orice fel o fac pe Letiţia Ilea mai convingătoare ca niciodată, în rolul acestei Cenuşărese beckettiene, care vieţuieşte parcă în nisipul unei uriaşe clepsidre şi tinde să devină ea însăşi în cele din urmă nisip“, consideră Octavian Soviany.
Letiţia Ilea, poetă şi traducătoare, s-a născut la 3 iulie 1967 la Cluj-Napoca, România. Este absolventă a Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, Secţia franceză-română (1989). De la debutul său cu poezie în 1984, a publicat poeme, cronică literară, interviuri şi traduceri în majoritatea revistelor literare din România. Din 2002 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. A participat în 2005 la festivalul Belles Étrangères – Roumanie, precum şi la colocviul L’Invention du Livre organizat de Casa Scriitorilor şi Traducătorilor străini din Saint-Nazaire. În 2006 a fost invitata Festivalului Francofffonies (Paris). A primit opt premii literare în România pentru poezie şi traduceri şi un premiu de poezie în Franţa (premiul Jean Malrieu, aprilie 2007).
