Şi plantele au viaţă socială

O vorbă din popor spune despre persoanele ceva mai leneşe că sunt ca nişte legume. Însă acum a venit timpul ca această comparaţie să dispară. Potrivit cercetătorilor, în ciuda inerţiei lor aparente, plantele „dialoghează“ mult cu mediul şi, mai întâi de toate, au o viaţă socială. Comunică, se recunosc şi reacţionează în consecinţă. Susan Dudley şi Amanda File, cercetătoare la McMaster University, în Ontario, au ajuns la această concluzie după ce au studiat Cakile edentula (o plantă întâlnită cu preponderenţă în nordul Europei şi în anumite zone din America de Nord), pe care au lăsat-o să crească în grupuri de câte patru exemplare, fiecare grup într-o singură glastră. Unele plante au fost poziţionate împreună cu exemplare din aceeaşi familie, în timp ce altele aveau ca vecini „de casă“ plante din familii diferite. Rezultatele studiului le-au făcut pe cele două cercetătoare să fie de părere că exemplarele de Cakile edentula crescute împreună cu plante diferite au dezvoltat o masă de rădăcini mult mai mare decât „suratele“ lor de aceeaşi specie, crescute alături de exemplare din propria familie. În opinia lui Dudley, este clar că în acest caz competiţia a jucat un rol important. Plantele crescute alături de familii diferite au încercat să îşi asigure un spaţiu mai mare şi prin urmare mai multe posibilităţi de hrană şi supravieţuire. Plantele care împărţiseră terenul cu propriile surate nu şi-au pus însă problema de a-şi marca terenul. Cu toate acestea, rămâne un mister felul cum plantele reuşesc să se recunoască.  Dudley crede că responsabil pentru această capacitate de comunicare ar putea fi un semnal chimic transmis de fiecare plantă prin intermediul solului, recunoscut de exemplarele din aceeaşi specie. În acelaşi timp, este însă posibil ca plantele să folosească un mecanism similar celui folosit de regnul animal, care se bazează pe recunoaşterea sistemului imunitar.