Câteva zeci de persoane care locuiesc într-un bloc ce aparţine Staţiunii de cercetare şi dezvoltare legumicolă Işalniţa au toate şansele să facă Sărbătorile de iarnă în stradă. Blocul va fi scos la licitaţie pentru o datorie bugetară mare a staţiunii. Finanţele doljene pretind o sumă derizorie, pe care locatarii, foşti şi actuali angajaţi, nu o au.
Moartea Staţiunii de cercetare pentru legumicultură de la Işalniţa s-a produs cu mulţi ani în urmă, când unitatea nu a mai putut să-şi reia producţia, iar comisiile de fond funciar ale comunelor din jurul ei i-au luat terenurile. Acum se derulează doar parastasele, de la care cei cu bani şi informaţie pleacă acasă cu pomana. În urmă cu doi ani, situaţia financiară era atât de proastă, încât datoriile la bugetul statului atinseseră cifre astronomice, care au blocat definitiv activitatea. În ciuda numeroaselor plângeri ale cercetătorilor, care invocau distrugerea bazei genetice şi a soiurilor de legume create de-a lungul timpului, nimeni n-a făcut nimic, iar Finanţele publice doljene au pus sechestru asiguratoriu pe câteva dintre bunurile aflate în proprietatea privată a statului şi administrarea staţiunii. De mai mulţi ani, puţinii angajaţi rămaşi s-au transformat în paznici ai activelor care s-au vândut sau care se vor vinde. După ce datoria a ajuns la trei milioane de lei, fiscul a dorit să recupereze ce se mai putea şi a scos la licitaţie multe dintre bunurile instituţiei, pe care a încasat în 2007 circa 1,1 milioane de lei. Utilaje agricole, drumuri, castele de apă, sere, grajduri, centrale termice şi multe altele au trecut, aşa cum scriam la momentul potrivit, în proprietatea unei firme din Vâlcea, controlată de binecunoscutul Dinel Staicu.
Victimele nesimţirii
Cele mai multe clădiri care de-a lungul timpului au servit ca locuinţe de serviciu pentru numeroşii angajaţi din „epoca de aur“ au fost şi sunt în proprietatea publică a statului, fapt pentru care au scăpat şi de sechestru, şi de vânzarea la licitaţie. O singură clădire, un bloc de locuinţe cu parter şi etaj care are opt apartamente cu câte două şi trei camere, a fost trecută din motive pierdute în negura timpului din proprietatea publică în cea privată a statului. Fosta conducere a motivat că în 2006, când s-a întâmplat acest lucru, s-a dorit ca apartamentele acestui bloc să fie vândute chiriaşilor care locuiau acolo de peste 20 de ani. „Nu ştiu de ce acest bloc a fost scos de la proprietatea publică şi trecut la cea privată a statului. Când am plecat în 2005, lucrurile nu stăteau aşa. Probabil că s-a dorit ca ele să fie vândute actualilor ocupanţi. De ce nu s-au vândut este un mister pe care nu eu trebuie să-l dezleg“, a spus fostul contabil-şef, Marcu Vădăstranu. Din 2007, de când au fost scoase la licitaţie o parte din bunurile staţiunii, datoria acesteia la buget a atins iar trei milioane de lei şi creşte în fiecare zi. Începând din luna august a acestui an, fiscul a scos la licitaţie ultimul activ pentru care avea sechestru asiguratoriu, blocul cu cele opt apartamente în care locuiesc opt familii de foşti şi actuali angajaţi. Disperaţi, oamenii s-au adresat instanţelor de judecată pentru a opri licitaţia care i-ar scoate în stradă. „Părinţii mei au locuit în apartamentul în care stau acum împreună cu familia mea. Soţia este angajata staţiunii, deşi nu a mai luat salariul de nu ştiu când. Avem hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată obligă staţiunea să ne dea salariile restante, dar stăm cu hârtiile în braţe. Conducerile succesive ale staţiunii nu ne-au făcut niciodată contracte de închiriere şi nici nu au dorit să ne vândă apartamentele conform Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, construite din fondurile statului şi ale unităţilor economice sau bugetare de stat cu plata integrală sau în rate. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, forul tutelar al staţiunii, a trimis conducerii unităţii o adresă încă din noiembrie 2007, prin care îşi exprima acordul vânzării blocului către chiriaşii care-l ocupă, dar conducerea nu a dorit acest lucru. Avem pe rol tot felul de procese, dar fiscul nu ţine seama de ele şi ne scoate la licitaţie pentru suma de 186.242 de lei pe motiv că la a treia licitaţie se vinde activul la jumătate din preţul la care a fost scos la vânzare prima dată. De ce nu vrea fiscul să ne dea voie să cumpărăm în rate aceste apartamente şi ne dă afară din ele?“, se întreabă Gheorghe Dochia, locatar în blocul cu pricina.
Ocupanţii celor opt apartamente pot veni la licitaţie ca persoane fizice
Refuzul de a le încheia ocupanţilor apartamentelor contracte de închiriere este nejustificat şi-i va duce pe aceştia direct în stradă după ce fiscul va ţine ultima licitaţie pe 12 decembrie 2008. Mihai Antonescu, directorul Direcţiei Finanţelor Publice Dolj, precum şi Sorin Cojoacă, şeful Administraţiei publice nr. 1 Craiova, cunosc situaţia socială a locatarilor acestor apartamente şi susţin că nu pot anula licitaţia din această lună pentru că nu au nici un motiv legal. „Staţiunea datorează statului circa trei milioane de lei. Ultimul activ pe care mai avem sechestru este acest bloc de locuinţe. De doi ani, de când am pus sechestru la staţiune, le-am spus locatarilor că blocul va fi scos la licitaţie ultimul, pentru a le da posibilitatea să facă rost de bani pentru cumpărare. Nu ne-au ascultat şi, cu părere de rău, nu avem ce să le facem. Ne-au făcut reclamaţii peste tot. Înţelegem problema socială, dar trebuie să respectăm legea. Cele opt familii pot veni la licitaţie şi pot adjudeca blocul la suma derizorie de 186.242 de lei. Mai mult, promit că, dacă vor plăti jumătate din sumă, în care intră şi cei 10% din valoare ca taxă de participare, celalată jumătate pot să o plătească în 12 rate. Oamenii noştri au discutat cu firma care a cumpărat restul activelor în 2007 şi a promis că, dacă este o problemă socială, nici nu se prezintă la licitaţie“, a spus Mihai Antonescu, directorul general al Direcţiei Finanţelor Publice Dolj.
Ocupanţii celor opt apartamente care riscă să rămână fără acoperiş deasupra capului pot veni la licitaţie ca persoane fizice şi pot cumpăra tot blocul, devenind coproprietari. După ce vor achita ultima rată, pot ieşi din indiviziune şi fiecare va fi proprietar pe apartamentul lui. Oamenii au o singură problemă: nu au cei 90.000 de lei care le-ar asigura o viaţă demnă. În lipsa unor suflete mari şi cu dare de mână care ar dori în pragul Sărbătorilor sfinte să-i ajute să-şi păstreze locuinţele, ei vor lua drumul pribegiei. Într-o astfel de situaţie, statul se va declara mulţumit; va încasa preţul unei garsoniere pe opt apartamente şi va lăsa pe drumuri 30 de oameni care nu au decât vina că sunt săraci şi neputincioşi!
